Romania

Raportul International privind Libertatea de Religie

<< back to 2005 reports

Constitutia contine prevederi referitoare la libertatea de religie; in general, guvernul respecta acest drept in practica, dar unele restrictii afecteaza negativ libertatea de religie, iar unele grupuri religioase minoritare au continuat sa sustina, in mod credibil, ca autoritatile guvernamentale de rang inferior le impiedica eforturile de prozelitism si se amesteca in alte activitati religioase.

In perioada inclusa in acest raport, nu au existat schimbari esentiale in ceea ce priveste respectarea libertatii de religie. Guvernul continua sa faca diferenta dintre cultele recunoscute si cele nerecunoscute oficial, iar conditiile de inregistrare si recunoastere continua sa puna probleme religiilor minoritare. Guvernul nu a adoptat o noua lege care sa reglementeze cultele; cu toate acestea, un proiect de lege referitor la libertatea de religie este, in prezent, subiectul unor discutii intre Secretariatul de State pentru Culte si religiile recunoscute. Religiilor nerecunoscute nu li s-a acordat nici un rol si nici un drept la cuvant in cadrul acestor discutii. Guvernul inca nu a adoptat legi care sa prevada restituirea catre Biserica Greco-Catolica a bisericilor si proprietatilor bisericesti transferate Bisericii Ortodoxe de catre comunisti, in 1948, si nici nu si-a demonstrat intentia de a face acest lucru. O comisie internationala infiintata in octombrie 2003 pentru a studia Holocaustul din Romania si condusa de Elie Wiesel, laureat al premiului Nobel, si-a prezentat raportul, concluziile si recomandarile in noiembrie 2004, iar autoritatile statului au recunoscut public existenta Holocaustului in Romania. In octombrie 2004, Romania a marcat prima Zi de Comemorare a Holocaustului, ocazie cu care guvernul a organizat evenimente publice in acest sens. De asemenea, guvernul a luat cateva masuri pentru introducerea problematicii Holocaustului din Romania in programa scolara. Procesul de acordare a autorizatiilor de constructie pentru lacasele de cult a fost trecut in responsabilitatea autoritatilor locale. Unele grupuri religioase au continuat sa sa planga de lungile intarzieri care, sustineau acestea, erau cauzate de statutul lor de grupuri minoritare. Procesul de restituire a proprietatilor bisericesti a continuat sa fie lent.

Relatiile dintre diferitele grupuri religioase sunt, in general, amiabile; cu toate acestea, au existat incidente in care Biserica Ortodoxa Romana a fost ostila fata de bisericile non-ortodoxe si a criticat prozelitizmul protestantilor, neo-protestantilor si al altor grupuri religioase. In general, Biserica Ortodoxa continua sa impiedice restituirea bisericilor greco-catolice pe care le-a primit de la stat dupa desfiintarea Bisericii Greco-Catolice de catre comunisti, in 1948.

Guvernul Statelor Unite poarta discutii despre libertatea de religie impreuna cu Guvernul Romaniei, ca parte a politicii generale de promovare a drepturilor omului. Ambasada Statelor Unite a abordat, in mod repetat, impreuna cu autoritatile guvernamentale problema retrocedarii proprietatilor bisericesti, inclusiv a bisericilor greco-catolice. De asemenea, Ambasada a sustinut intens eforturile de recunoastere a adevaratei istorii a Holocaustului din Romania – printre acestea activitatea Comisiei Wiesel, implementarea recomandarilor Comisiei Wiesel si pregatirea profesorilor care vor preda despre Holocaust. Ambasada Statelor Unite, Trimisul Special pe Probleme de Holocaust si alti oficiali americani au discutat cu guvernul despre necesitatea dezvoltarii educatiei despre Holocaust. Ambasada Statelor Unite continua sa incurajeze guvernul si liderii religiosi sa respecte pe deplin libertatea de religie.  

Sectiunea I.  Demografia religioasa

Tara are o suprafata totala de aproximativ 237.500 km² si o populatie de aproximativ 21,7 milioane de locuitori. 

Biserica Ortodoxa Romana este religia predominanta. Guvernul recunoaste, in mod oficial, 17 religii: Biserica Ortodoxa Romana, Biserica Romano-Catolica, Biserica Greco-Catolica, Biserica Crestin Ortodoxa de Rit Vechi, Biserica Reformata (Protestanta), Biserica Crestin Evanghelica, Biserica Evanghelica Romana, Biserica Evanghelica de Confesie Augustina, Biserica Evanghelica Luterana – Sinodul Prezbiterian, Biserica Unitariana, Biserica Baptista, Biserica Penticostala, Biserica Adventista de Ziua a Saptea, Biserica Armeana, Iudaismul, Islamismul si Martorii lui Iehova (recunoscuta pentru prima data ca religie in 2003). Membrii altor culte pot practica in deplina libertate, dar nu beneficiaza de diferite forme de sprijin din partea statului. 

Potrivit recensamantului din martie 2002, Biserica Ortodoxa Romana avea 18.817.975 membri (86,8% din populatie). Biserica Romano-Catolica avea 1.026.429 membri. Biserica Catolica de Rit Bizantin (Greco-Catolicii sau Uniatii) avea 191.556 membri. Cifra este disputata de Biserica Greco-Catolica, care sustine ca au existat multe nereguli, cum ar fi faptul ca cei care completau chestionarele au refuzat sa bifeze apartenenta greco-catolica si au inscris automat apartenenta ortodoxa, ceea ce a condus la un rezultat inexact. Biserica Greco-Catolica a estimat, in 2003, ca numarul adeptilor sai este de peste 790.000 de membri (greco-catolicii au fost membri ai Bisericii Ortodoxe Romane care, in 1697, au acceptat principiile necesare unirii Bisericii Ortodoxe cu Biserica Romano-Catolica, dar acestia continua sa respecte multe precepte si traditii ortodoxe).

Biserica Crestina de Rit Vechi avea 38.147 membri, Biserica Protestanta Reformata avea 701.077 membri. Biserica Crestin Evanghelica avea 44.476 membri. Biserica Evanghelica Romana avea 18.178 membri. Biserica Evanghelica de Confesie Augustina avea 8.716 membri. Biserica Evanghelica Luterana – Sinodul Prezbiterian avea 27.112 membri. Biserica Unitariana din Romania avea 66.944 membri. Biserica Baptista avea 126.639 membri. Biserica lui Dumnezeu Apostolica (Biserica Penticostala) avea 324.462 membri. Biserica Adventista de Ziua a Saptea avea 93.670 membri. Biserica Armeana avea 687 membri. Potrivit recensamantului din 2002, figurau 6.075 evrei, Federatia Comunitatilor Evreiesti afirmand ca are aproximativ 10.200 membri. Musulmanii romani, in cea mai mare parte turci si tatari, erau in numar de 67.257. Martorii lui Iehova care, la momentul realizarii recensamantului, nu aveau statutul legal de religie recunoscuta, numara aproximativ 80.000 de membri si asociati.  Potrivit aceluiasi recensamint, numarul ateilor era de 8.524 si existau 12.825 persoane fara nici o afiliere religioasa.

Potrivit Secretariatului de Stat pentru Culte, majoritatea religiilor au adepti in toata tara, dar unele comunitati religioase sunt concentrate in anumite regiuni. Membrii Bisericii de Rit Vechi (lipovenii) sunt localizati in Moldova si Dobrogea. Majoritatea musulmanilor sunt localizati in partea de sud-est a tarii, in Dobrogea, langa Bulgaria si in zona de coasta a Marii Negre. Majoritatea greco-catolicilor sunt in Transilvania, iar in Moldova exista o mare comunitate greco-catolica. Credinciosii catolici si protestanti se afla, preponderent, in Transilvania, dar multi sunt localizati si in jurul Bacaului. Etnicii ucraineni ortodocsi sau greco-catolici se afla, in mare parte, in zona de nord-vest a tarii. Etnicii sarbi ortodocsi se afla in Banat. Armenii sunt concentrati in Moldova si in sud. Membrii Bisericilor Reformate Protestante, Romano-Catolice si Unitariane din Transilvania sunt, aproape toti, de etnie maghiara.

Potrivit unor surse publicate, Credinta Baha’I, Familia (Copiii lui Dumnezeu), Biserica lui Iisus Hristos a Sfintilor din Zilele din Urma (Mormoni), Biserica Unificarii, Biserica Metodista, Biserica Presbiteriana, Meditatia Transcedentala, Hare Krishna si Budismul Zen sunt culte active in tara; cu toate acestea, nu sunt recunoscute oficial. 

Potrivit unui sondaj de opinie realizat la scara nationala de Gallup Romania in mai 2005, 1% din cei chestionati au declarat ca se duc la biserica zilnic; 3% participa la slujbe de cateva ori pe saptamana; 19% au afirmat ca merg la biserica o data pe saptamana; 17% au declarat ca se duc la biserica de cateva ori pe luna; 34% din cei chestionati participa la slujbele religioase doar de Craciun si de Pasti; 5% se duc la biserica o data pe luna; 9% participa la slujbele religioase cel mult o data pe an; 11% au afirmat ca nu se duc deloc la biserica. Acelasi sondaj a aratat ca 83% din cei chestionati au declarat ca biserica este institutia in care au cea mai mare incredere.

Sectiunea II.  Statutul libertatii de religie

Cadrul legal/politic

Desi Constitutia garanteaza libertatea religioasa, guvernul exercita o influenta considerabila asupra vietii religioase, prin legi si decrete.  Biserica Ortodoxa exercita o influenta substantiala, prin rolul sau dominant in randul unei mari parti a populatiei si al guvernantilor. Conditiile de inregistrare si recunoastere impuse de guvern continua sa afecteze minoritatile religioase. Mai multe grupuri religioase minoritare au continuat sa sustina, in mod credibil, ca oficiali de rang inferior din guvern si din clerul ortodox roman le-au impiedicat eforturile de prozelitism si s-au amestecat in alte activitati religioase.

Decretul 177/1948 din timpul regimului comunist ramane legea de baza care guverneaza cultele religioase si care permite un control considerabil din partea statului asupra vietii religioase. Tehnic vorbind, aproape nici unul dintre articolele acestei legi nu a fost abrogat oficial; totusi, potrivit Secretariatului de Stat pentru Culte, multe dintre articolele legii au devenit nule in practica prin intermediul Constitutiei si al unei serii de decrete guvernamentale. Desi mai multe culte si asociatii religioase au confirmat faptul ca articolele care stipuleaza amestecul statului sau controlul acestuia asupra vietii si activitatilor religioase nu au fost puse in practica, astfel de prevederi exista inca in legislatie.

Guvernul impune grupurilor religioase sa se inregistreze. Nu exista proceduri clare pentru inregistrarea grupurilor religioase ca religii.  Dupa 1990, Guvernul a refuzat sa recunoasca cateva grupuri religioase. Dupa o perioada lunga de timp in care a refuzat constant sa aplice o hotarare a Curtii Supreme din 2000 care impunea recunoasterea Martorilor lui Iehova, guvernul a acordat Martorilor lui Iehova statutul de religie recunoscuta, in anul 2003.

Numarul total al religiilor recunoscute ramane scazut. In baza Decretului 177 din 1948, Guvernul recunoaste 14 religii, la care s-au adaugat apoi Biserica Greco-Catolica (1989) si Martorii lui Iehova (2003). Biserica Evanghelica Romana si Biserica Crestin Evanghelica figurau, initial, ca o singura religie, dar acum sunt considerate doua religii diferite, pe deplin recunoscute, totalul fiind astfel in numar de 17.  Religiile recunoscute pot primi sprijin de la stat si au dreptul de a infiinta scoli, de a preda religia in scolile publice, de a primi fonduri guvernamentale pentru a construi biserici, de a plati salarii clerului din fonduri guvernamentale si de a subventiona cheltuielile locative ale clerului, de a difuza programe religioase la televiziune si radio, de a solicita licente pentru frecvente de emisie si de a beneficia de scutiri de impozite.

Guvernul inregistreaza grupurile religioase pe care nu le recunoaste fie ca fundatii religioase si de caritate, fie ca asociatii culturale. Pana in anul 2000, Secretariatul de Stat pentru Culte a acordat licenta unui numar de 622 de fundatii religioase si de caritate, precum si unor organizatii culturale, potrivit Legii 21 din 1924 privind Entitatile Juridice,  prin aceasta acordandu-le statut juridic, precum si scutiri de la impozitul pe venit si de la taxele vamale.  

Decretul Guvernamental 26/2000 privind asociatiile si fundatiile a abrogat Legea 21/1924 si a eliminat majoritatea obstacolelor birocratice din procesul de inregistrare, inclusiv numarul minim de membri necesar pentru infiintarea asociatiilor si fundatiilor religioase, precum si aprobarea obligatorie emisa de catre Secretariatul de Stat pentru Culte. In anul 2003, Guvernul a reintrodus aceasta aprobare obligatorie pentru inregistrarea asociatiilor religioase. In 2004, Secretariatul de Stat pentru Culte a emis un numar de 113 de aprobari in baza acestui decret, iar in prima jumatate a acestui an a emis 23 de aprobari. Nu s-a semnalat respingerea nici unei solicitari in perioada inclusa in acest raport. 

Potrivit recensamantului din 2002, numarul adeptilor fiecarei religii recunoscute determina fondurile primite de la stat. Religia Ortodoxa Romana primeste cea mai mare parte din sustinerea financiara a guvernului. In plus, liderii religiosi ortodocsi s-au aflat, in general, la loc de frunte in cadrul unor evenimente oficiale. In 2004, Guvernul a alocat Bisericii Ortodoxe asistenta financiara (in diferite scopuri, inclusiv salariile preotilor) in valoare de aproximativ 8.900.000 USD (291.480 milioane ROL), aproximativ 970.000 USD (31.855 milioane ROL) Bisericii Romano-Catolice, in jur de 180.000 USD (5.905 milioane ROL) Bisericii Greco-Catolice si aproximativ 326.000 (10.660 milioane ROL) Bisericii Reformate.  

Legea privind drepturile strainilor, revizuita in 2003, a introdus o viza de sedere indelungata pentru activitati religioase. Pentru acest tip de viza sunt necesare aprobarea Ministerului Culturii si Cultelor, dovada ca solicitantii reprezinta o organizatie religioasa recunoscuta legal in tara, asigurari medicale si prezentarea cazierului judiciar. Pentru acordarea acestei aprobari, ministerul a solicitat grupurilor religioase, in luna mai 2004, sa furnizeze dosarul profesional al lucratorilor religiosi, documente care sa certifice calificarile acestora de a desfasura activitati religioase si faptul ca reprezinta un grup religios in tara de origine, precum si motivele prezentei lor in tara; cu toate acestea, aceasta ultima cerinta nu a fost implementata. Legea nu mai limiteaza prelungirea vizelor la sase luni, schimbare considerata pozitiva de majoritatea grupurilor religioase. Desi legea prevede prelungirea vizei cu cel mult cinci ani, Martorii lui Iehova s-au plans ca misionarii lor au primit o prelungire de numai doi ani, si chiar si de un an, iar Secretariatul de Stat pentru Culte a stipulat ca se acorda prelungiri pentru perioade mai mari de timp numai daca “prezenta misionarilor straini este justificata de programele si proiectele acestora”. Exista penalitati pentru orice strain care sta fara viza, dar astfel de penalitati nu par sa aiba legatura cu activitatile religioase. Secretariatul de Stat a informat ca au fost aprobate 966 de vize si prelungiri de viza pentru lucratori religiosi in 2004, iar 218 au fost aprobate in prima jumatate a lui 2005. 

In februarie 2005, un decret guvernamental a eliminat necesitatea autorizatiilor de constructie pentru lacasele de cult, emise de catre o comisie speciala a Ministerului Culturii si Cultelor. Pentru a construi lacase de cult, cultele religioase au nevoie, din luna februarie, doar de autorizatiile solicitate pentru orice tip de constructie, care se obtin la nivel local. S-a semnalat o opozitie nejustificata a autoritatilor locale in ceea ce priveste emiterea unor astfel de autorizatii pentru religiile minoritare. Inainte de luna februarie, comisia speciala nationala raspundea de emiterea autorizatiilor de constructie pentru lacasele de cult. 

Guvernul nu a adoptat o noua lege a cultelor, care sa inlocuiasca legislatia din perioada comunista. In februarie 2005, Partidul Social Democrat (PSD) – partid de opozitie – a inaintat Parlamentului un proiect de lege privind libertatea de religie. Noul guvern a redactat o versiune separata care, pana la jumatatea anului, a fost supusa spre analiza Secretariatului de Stat pentru Culte si religiilor recunoscute oficial.

Grupurile religioase minoritare admit ca autoritatile centrale si parlamentarii sunt mai cooperanti decat autoritatile locale.    

Ca urmare a unei hotarari din 1999 a Curtii Supreme de Justitie, Ministerul Educatiei nu mai cere studentilor adventisti sa vina la cursuri sau sa se prezinte la examene in zilele de sambata. 

In timpul perioadei cuprinse in acest raport, Secretariatul de Stat pentru Culte, in parteneriat cu organizatia non-guvernamentala independenta “Constiinta si Libertate”, a sponsorizat intalniri pe teme de libertate religioasa in diferite judete, la fiecare doua luni, la care au participat reprezentanti ai tuturor cultelor, ai autoritatilor locale si ai Secretariatului de Stat. Pentru a promova un dialog permanent in viata religioasa, Secretariatul de Stat pentru Culte a avut, in mod regulat, intrevederi cu reprezentanti ai grupurilor religioase si a participat la sedintele forurilor de conducere ale unor culte religioase. In octombrie 2004, Secretariatul de Stat pentru Culte a sponsorizat consultari cu experti europeni pe tema legislatiei referitoare la libertatea de religie.

Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD), infiintat pentru a combate discriminarea de orice fel (inclusiv pe motive religioase), a primit noua plangeri de discriminare pe motive religioase in 2004, si inca sapte in primele cinci luni ale anului 2005. In trei dintre aceste cazuri, CNCD a hotarat mustrarea celor gasiti vinovati de discriminare pe motive religioase, iar intr-un al patrulea caz a amendat vinovatul cu 220 USD (6 milioane ROL).

Craciunul si Pastele ortodox sunt sarbatori nationale. Membrii altor religii recunoscute, care sarbatoresc Pastele la o data diferita, au dreptul prin lege la o sarbatoare suplimentara. Ocazional, liderii religiosi au si roluri politice. Numerosi lideri ortodocsi, in special, au aparitii publice alaturi de personalitati politice proeminente, iar mesajele religioase contin adeseori promisiuni sau obiective politice, sprijinind anumite pozitii politice.

Majoritatea oamenilor politici a criticat in mod public antisemitismul, rasismul si xenofobia. Atat fostul Presedinte Ion Iliescu si membrii fostului cabinet, cat si actualul Presedinte Traian Basescu si membrii noului cabinet au facut declaratii publice, in diferite ocazii, denuntand extremismul, antisemitismul si xenofobia si au criticat incercarile de negare a Holocaustului din Romania. In ianuarie 2005, Presedintele Basescu a participat la comemorarea celei de-a 60-a aniversari a desfiintarii lagarului de la Auschwitz, in Polonia.  In martie 2005, Prim-Ministrul Calin Popescu-Tariceanu a participat la inaugurarea noului Muzeu al Istoriei Holocaustului al Yad Vashem, la Ierusalim. De asemenea, Presedintele Basescu a subliniat, in mod public, necesitatea relatarii exacte a Holocaustului din Romania in programa scolara. Doua decrete emise de guvern in scopul combaterii antisemitismului interzic organizatiile fasciste, rasiste si xenofobe, precum si practicarea cultului personalitatii criminalilor de razboi, si protejeaza cimitirele si sinagogile evreiesti.

In conformitate cu unul dintre aceste decrete din 2002, trei statui ale liderului pro-nazist din timpul celui de-al doilea razboi mondial, Maresalul Ion Antonescu, amplasate pe domeniul public, au fost date jos, iar o piata a primit o alta denumire in 2002. Cele mai multe strazi din intreaga tara, care purtau numele Maresalului Antonescu, au primit alte denumiri. O strada din Cluj a continuat sa poarte numele lui Antonescu din cauza refuzului fostului primar, lider al partidului nationalist extremist Romania Mare, de a inlocui placuta cu numele strazii. La cateva luni dupa infrangerea primarului extremist, in iunie 2004, placuta a fost schimbata. Placuta cu numele strazii Antonescu, din Targu Mures, a fost inlaturata in primavara acestui an, in urma unei decizii a consiliului local. O alta astfel de strada continua sa existe in Campulung Muscel. In 2003, Guvernul a inaugurat Memorialul Holocaustului din Targu Mures, un oras din Transilvania care s-a aflat sub ocupatie ungara in timpul celui de-al doilea razboi mondial. 

In 2003, Guvernul a infiintat o comisie internationala pentru studierea consecintelor Holocaustului din Romania, condusa de Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel, si alcatuita din 30 de istorici romani si straini. Obiectivul comisiei a fost acela de a analiza istoria Holocaustului din Romania, cu scopul de a identifica evenimentele care au avut loc in timpul Holocaustului si de a disemina concluziile atat in tara, cat si in strainatate. Organizarea comisiei – cunoscuta sub numele de Comisia Wiesel – a urmarit declaratiile publice, facute la inceputul anului 2003, de catre presedintele de atunci, Ion Iliescu, care a minimalizat Holocaustul din Romania, precum si pe cele ale fostului ministru al informatiilor, Vasile Dancu, care a negat Holocaustul din Romania. Ulterior, Iliescu a afirmat ca declaratiile sale au fost intelese gresit, iar Guvernul a infiintat si sprijinit comisia. In noiembrie 2004, Comisia Wiesel si-a prezentat raportul. Iliescu a apreciat echilibrul si obiectivitatea raportului, a acceptat concluziile acestuia in mod public si a subliniat necesitatea ca Romania sa se impace cu trecutul ei. Printre recomandarile Comisiei Wiesel se numara: revenirea Guvernului asupra reabilitarii anterioare a criminalilor de razboi nazisti; stabilirea unei Zile Nationale de Comemorare a Holocaustului; construirea unui memorial si a unui muzeu national al Holocaustului la Bucuresti, si aplicarea legislatiei din 2002 prin care negarea Holocaustului constituie un delict. De asemenea, Comisia a recomandat, printre altele, includerea completa a istoriei exacte a Holocaustului in programa si manualele scolare.

Educatia privind rolul tarii in Holocaust a continuat sa fie limitata, iar modul in care Holocaustul este abordat in manualele scolare continua sa fie inconsistent, desi Guvernul a luat masuri pentru a rezolva aceste chestiuni. Guvernul a continuat programul de educare asupra Holocaustului, introdus la Colegiul National de Aparare, in 2002. De asemenea, conform Ministerului Educatiei, in perioada inclusa in acest raport, profesorii au predat Holocaustul in timpul orelor de istorie, in cadrul capitolului despre cel de-al doilea razboi mondial, in clasele a saptea si a unsprezecea. Ministerul Educatiei a raportat ca, pe langa acest program, cursul “Istoria evreilor: Holocaustul”, predat pentru prima oara in anul scolar 2004-2005, a fost oferit ca si curs optional in 200 de licee (cca. 25% din numarul total al liceelor). Un raport al Ministerului Educatiei a mentionat ca ministerul a modificat programa cursurilor in conformitate cu recomandarile expertilor Yad Vashem si ale Comisiei Wiesel. Cu toate acestea, Centrul de Monitorizare si Combatere a Antisemitismului din Romania, organizatie non-guvernamentala afiliata Ligii pentru Anti-Defaimare, cu sediul in Statele Unite, a criticat cursul din cauza ca se concentreaza insuficient pe Holocaustul din Romania. De asemenea, centrul si-a manifestat ingrijorarea privind faptul ca din manualele scolare lipsesc date concrete, relevante si extrem de importante.

Holocaustul din Romania este mentionat explicit, pentru prima oara, in programa scolara pentru clasa a zecea, adoptata in 2004 si care urmeaza sa fie implementata in anul scolar 2005-2006. Potrivit Ministerului Educatiei, descrierea Holocaustului romanesc, asa cum este acesta predat, se face in conformitate cu recomandarile Comisiei Wiesel. Guvernul a infiintat centre la universitatile din Cluj, Bucuresti, Iasi si Craiova, precum si o asociatie a profesorilor, la Bacau, care pregateste anual aproximativ 100 de profesori de istorie care vor preda Holocaustul.  De asemenea, profesorii au urmat cursuri de pregatire in perioada 2000-2004, in cadrul unor programe de cooperare gestionate de Ministerul Educatiei si Institutul Yad Vashem, de Centrul de Documentare Evreiasca Contemporana (Paris) si de Muzeul Holocaustului din Washington. Cu toate acestea, numarul total de profesori pregatiti in acest sens continua sa fie mic.  Pe perioada inclusa in acest raport, Ministerul Educatiei a continuat sa distribuie in scoli carti care vor fi folosite ca materiale suplimentare in predarea Holocaustului; cu toate acestea, numarul de carti furnizate a fost insuficient. Ministerul Educatiei a sponsorizat cateva seminarii internationale pe tema Holocaustului si a predarii istoriei, in 2004 si in mai 2005.

In mai 2004, Serviciul de Informatii Externe a semnat un acord cu Muzeul Memorial al Holocaustului, din Statele Unite, pentru a permite accesul la arhivele sale, in scopul studierii Holocaustului.    

In mai 2004, in conformitate cu recomandarile Comisiei Wiesel, Guvernul a stabilit Ziua Nationala a Comemorarii Holocaustului, care va fi marcata anual, pe 9 octombrie sau in jurul acestei date, care marcheaza prima deportare a evreilor din sudul Bucovinei in Transnistria. In octombrie 2004, Guvernul a comemorat aceasta zi pentru prima data. Liderii politici au depus coroane de flori la un memorial al Holocaustului din curtea unei sinagogi din Bucuresti si au tinut o slujba ecumenica in Parlament. De asemenea, Ministerul Educatiei a sponsorizat o serie de evenimente pentru comemorarea Holocaustului in scoli.

In decembrie 2004, fostul presedinte Iliescu a acordat cea mai inalta distinctie, Ordinul Steaua Romaniei, lui Corneliu Vadim Tudor, liderul partidului nationalist extremist Romania Mare (PRM), cunoscut pentru numeroasele sale comentarii xenofobe si antisemite. De asemenea, Iliescu a decorat cu prestigioasa medalie “Serviciul Credincios” un binecunoscut negationist al Holocaustului, Gheorge Buzatu, vice-presedinte al PRM. Decorarea acestor persoane a generat un val de proteste. Ca parte a acestui proces, Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel si Presedinte al Comisiei Internationale pentru Studierea Holocaustului din Romania, si-a anuntat decizia de a renunta la distinctia pe care a primit-o de la Presedintele Iliescu in 2002, declarand ca “nu poate apartine unui grup din care face parte si Vadim Tudor”. Fara nici o legatura cu acesta, un grup de 15 jurnalisti de la Radio Europa Libera a hotarat se returneze medaliile primite tot de la presedintele Iliescu. In martie 2005, Presedintele Traian Basescu a creat noi comitete onorifice pentru acordarea decoratiilor in Romania, care au autoritatea de a revizui toate medaliile acordate anterior. Pana in prezent, medaliile acordate liderilor PRM nu au fost retrase, desi Buzatu a sugerat si el ca si-ar putea returna distinctia, nedorind sa detina acelasi onor ca si Elie Wiesel. 

In raportul cu privire la criminalii de razboi nazisti, redactat in 2004, Centrul Simon Wiesenthal a inclus Romania in randul tarilor in care investigarea criminalilor de razboi nazisti a fost nesemnificativa in perioada inclusa in acest raport. In 2002, Parlamentul a adoptat o serie de legi care ar putea bloca intoarcerea in Romania a romanilor care au luat parte la crimele de razboi naziste si care au parasit Romania in timpul sau dupa cel de-al doilea razboi mondial. Printre acestia se numara persoana care au mintit cu privire la participarea lor in astfel de atrocitati, pentru a obtine cetatenia in alte tari, in special Statele Unite. Ambasada Statelor Unite si alte oficialitati americane si-a exprimat ingrijorarea cu privire la aceasta legislatie, precum si la refuzul de a accepta intoarcerea criminalilor de razboi, declarand ca acest lucru reprezinta un esec al Romaniei in recunoasterea participarii cetatenilor ei in Holocaust si in asumarea responsabilitatii oficiale.

Guvernul Romaniei nu a luat nici o masura prin care sa anuleze hotararea Curtii Supreme de Justitie, din 1997, care prevedea reabilitarea a doi criminali de razboi, Col. Radu Dinulescu si Col. Gheorghe Petrescu, care fusesera condamnati pentru complicitate directa in activitati asociate cu Holocaustul din Romania.

Restrictii ale libertatii de religie

Nu exista nici o lege care sa interzica prozelitismul, dar autoritatile nu ofera o explicatie clara in ce priveste activitatile care reprezinta prozelitism. Desi protejate prin lege, mai multe grupuri religioase minoritare, care includ atat religii recunoscute, cat si nerecunoscute, au inaintat plangeri credibile potrivit carora oficiali de rang inferior ai guvernului sau ai clerului ortodox roman le-au impiedicat eforturile de prozelitism, s-au amestecat in activitatile lor religioase sau

i-au supus discriminarii si in alte moduri, pe perioada inclusa in acest raport. Putini politicieni au sustinut proiecte de lege sau masuri care sa se opuna Bisericii Ortodoxe, din cauza influentei substantiale a acesteia. Autoritatile locale tind sa fie tolerante, dar au existat incidente in care acestea au fost supuse presiunii sau intimidarii de catre clerul ortodox. In unele cazuri, politia locala si autoritatile administrative au sprijinit in mod tacit campanii (unele incluzand si intimidare fizica) impotriva prozelitismului de catre grupurile religioase non-ortodoxe.   

Reprezentantii grupurilor religioase care au dorit sa fie recunoscute dupa 1990 au sustinut ca procesul de inregistrare a fost arbitrar si influentat ilegal de catre Biserica Ortodoxa Romana si ca nu au primit instructiuni clare in ceea ce priveste cerintele de inregistrare. Organizatia Credinciosilor Ortodocsi de Rit Vechi, Miscarea Adventista pentru Reforma, Credinta Baha’i si Mormonii sunt unele dintre grupurile religioase care au incercat, fara succes, sa se inregistreze ca religii dupa 1990.  Liderii locali ai Credintei Baha'i au declarat ca, in perioada inclusa in acest raport, nu au mai incercat sa se inregistreze din cauza lipsei legislatiei care sa permita acest lucru. A durat trei ani pana cand Ministerul Culturii si Cultelor a recunoscut Martorii lui Iehova, in baza unei hotarari judecatoresti din anul 2000.    

O explicatie data de Secretariatul de Stat pentru Culte pentru neinregistrarea unor noi religii a fost aceea ca o astfel de recunoastere necesita un decret emis de prezidiul Marii Adunari Nationale, o institutie din timpul regimului comunist, care nu mai exista. Secretariatul de Stat afirma ca, atat timp cat nu a fost aprobata nici o legislatie noua in aceasta privinta, inregistrarea unor noi religii nu a fost posibila.    

Religiile nerecunoscute nu primesc ajutor financiar din partea statului, cu exceptia impozitelor limitate si a scutirilor de taxe de import, si nu au permisiunea de a se implica in activitati generatoare de profit.

Mai mult, reprezentantii mai multor grupuri religioase minoritare s-au plans de faptul ca alocarea de fonduri extrabugetare (fonduri speciale pastrate de guvern pentru cazuri de urgenta) se face partinitor, in favoarea Bisericii Ortodoxe Romane. Potrivit Secretariatului de Stat pentru Culte, fondurile extrabugetare sunt distribuite in functie de necesitatile diferitelor culte. Cele mai multe religii minoritare au declarat ca comisia nationala le-a acordat autorizatiile de constructie a lacaselor de cult fara nici o dificultate, in perioada in care aprobarea comisiei era inca necesara, inainte de februarie 2005. Cu toate acestea, religiilor minoritare au continuat sa intampine dificultati in obtinerea autorizatiilor de constructie la nivel local. De exemplu, Martorii lui Iehova au raportat ca, in unele localitati, primarii si consiliile locale le-au blocat planurile de constructie a lacaselor de cult, conditionand autorizatiile, in mod ilegal, de acordul vecinilor din zona sau sustinand ca numai anumite tipuri de constructii pot fi realizate intr-un anumit cartier.  Astfel de cazuri au fost intalnite la Calarasi (judetul Calarasi) in august 2004, la Odorheiu Secuiesc (judetul Covasna) si la Panciu (judetul Vrancea), in ianuarie 2005. La Bals (judetul Olt) si Feldioara (judetul Brasov), primarii au refuzat sa elibereze autorizatii de constructie in 2003, iar Martorii lui Iehova au fost nevoiti sa se adreseze instantei judecatoresti. La Bals, tribunalul a dat castig de cauza autoritatilor locale in primavara, iar in aprilie 2005, Martorii lui Iehova au solicitat din nou autorizatie de constructie. Cazul era in curs de solutionare la sfarsitul perioadei care face obiectul acestui raport. La Feldioara, in urma unei hotarari judecatoresti in favoarea Martorilor lui Iehova, primarul a emis, intr-un final, autorizatia de constructie. Situatii similare au avut loc si in alte localitati. Biserica Adventista de Ziua a Saptea din Carlibaba (judetul Suceava) a raportat un caz similar, in care primarul a refuzat sa elibereze bisericii autorizatia de constructie pe motiv ca numarul de credinciosi era insuficient pentru a justifica o biserica; primarul le refuzase autorizatia in mod repetat, de la achizitionarea terenului in anul 2000. Biserica Baptista a raportat si ea astfel de cazuri.

In 2004, Comisia a aprobat 196 de cereri de constructie pentru lacase de cult. Din cele 196 de autorizatii, 101 au fost acordate Bisericii Ortodoxe, 4 Bisericii Catolice, 11 Bisericii Greco-Catolice, 12 Bisericii Baptiste, 19 Bisericii Penticostale, 8 Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea, 28 Martorilor lui Iehova, iar restul altor religii. Din numarul total de solicitari, 15 au fost respinse, 12 apartinand Bisericii Ortodoxe, 2 Bisericii Penticostale si una Bisericii Reformate. Odata cu schimbarea legislatiei, in februarie 2005, comisia nu a mai raspuns de emiterea unor astfel de autorizatii.

Legea nu interzice si nici nu pedepseste intrunirile pentru activitati religioase pasnice. Totusi, mai multe grupuri religioase minoritare s-au plans de faptul ca autoritatile locale si preotii ortodocsi au impiedicat desfasurarea activitatilor religioase, chiar si atunci cand grupurilor respective li se emisesera autorizatii. Biserica Adventista de Ziua a Saptea a raportat dificultati in obtinerea de aprobari pentru folosirea salilor publice in vederea activitatilor religioase, in urma presiunilor facute de preotii ortodocsi. Chiar si atunci cand au inchiriat sali publice, in numeroase ocazii, autoritatile locale, la presiunea preotilor ortodocsi, au fortat Biserica Adventista de Ziua a Saptea sa isi intrerupa sau sa isi anuleze programele religioase ; un exemplu in acest sens este Vladia (judetul Vaslui).  In unele sate de pe Valea Siretului, preotii ortodocsi au facut presiuni asupra primarilor sa suspende activitatile de asistenta medicala sponsorizate de Biserica Adventista de Ziua a Saptea in sali inchiriate. In perioada inclusa in acest raport, Martorii lui Iehova au castigat 16 procese impotriva primarilor care au continuat sa perceapa impozite pe teren si pe lacasele de cult, desi Martorii lui Iehova au primit statut de religie. In Saliste, Martorii lui Iehova au continuat sa se confrunte cu atitudini discriminatorii. In octombrie 2004, primarul i-a acuzat de “activitati religioase ilegale” si de “prozelitism religios agresiv”. In ciuda unei plangeri oficiale inaintata de Martorii lui Iehova, Ministerul Culturii si Cultelor nu a luat nici o masura impotriva autoritatilor locale. Primaria din Saliste a perceput impozite pe lacasele de cult ale Martorilor lui Iehova; acestia din urma au atacat in instanta decizia primariei. 

Guvernul permite, dar nu stabileste ca obligatorie, educatia religioasa in scolile publice. Participarea la aceste cursuri este optionala. Doar cele 17 religii cunoscute au dreptul de a tine cursuri religioase in scolile publice. Desi legea permite instruirea potrivit credintei parintilor elevului, unele grupuri religioase minoritare recunoscute se plang ca nu au putut organiza cursuri potrivit credintei lor in scolile publice. Astfel de cazuri au continuat sa fie semnalate de Biserica Adventista de Ziua a Saptea, Biserica Baptista si Martorii lui Iehova.  Potrivit grupurilor minoritare religioase, inspectorii locali de religie sunt, de obicei, preoti ortodocsi care refuza acreditarea profesorilor de alte religii. Potrivit rapoartelor Bisericii Baptiste, in unele cazuri, unii directori de scoli au refuzat accesul in scoli profesorilor de religii neo-protestante. Profesorii de religie au voie sa predea doar elevilor de aceeasi credinta religioasa Cu toate acestea, grupurile minoritare religioase, inclusiv Biserica Baptista, au afirmat in mod credibil ca au existat cazuri in care copiii au fost obligati sa participe la cursuri de religie ortodoxa. De asemenea, Biserica Adventista de Ziua a Saptea s-a plans ca Inspectoratul Scolar al Judetului Cluj a inclus in programa scolara numai o ora de religie adventista din cele trei solicitate, desi era un numar suficient de elevi pentru trei ore. In plus, Biserica Baptista a raportat ca, la unele festivitati organizate in scolile publice, toti elevii, indiferent de apartenenta lor religioasa, trebuie sa participe la slujbe religioase ortodoxe. Acelasi lucru a fost semnalat in cazul armatei.

Departamentul pentru Asistenta Religioasa din cadrul Ministerului Justitiei supune atentiei Ministrului Justitiei si Patriarhiei Ortodoxe un raport anual privind asistenta religioasa in inchisori. Doar religiile recunoscute au dreptul de a oferi asistenta religioasa detinutilor, iar regulile privind organizarea asistentei religioase in penitenciare interzic prozelitismul. Preotul inchisorii (intotdeauna un preot ortodox) coordoneaza asistenta religioasa in penitenciare. Grupurile religioase minoritare recunoscute, inclusiv Martorii lui Iehova si Biserica Adventista de Ziua a Saptea, au declarat ca preotii ortodocsi le-au refuzat accesul in unele penitenciare.   

Religiile recunoscute au dreptul prin lege sa aiba cler militar pregatit pentru a oferi asistenta religioasa recrutilor. Totusi, potrivit minoritatilor religioase, cu exceptia a doi reprezentanti ai Bisericii Catolice si Aliantei Evanghelice, clerul militar este alcatuit doar din preoti ortodocsi. 

In 2002, parlamentul a aprobat o legislatie de restituire a proprietatilor religioase confiscate de regimul comunist. Unele proprietati religioase sau comunitare au fost deja restituite fostilor proprietari, ca rezultat al unor decrete guvernamentale sau cu acordul liderilor religiosi locali. Guvernul de centru-dreapta aflat la putere intre 1996 si 2000 a emis 4 decrete si o decizie guvernamentala, care au avut drept rezultat restituirea a 100 de cladiri minoritatilor religioase si nationale. Unul dintre decrete (94/2000) a constituit, ulterior, baza legii 501/2002, descrisa mai jos.  

In numeroase cazuri, minoritatile religioase nu au reusit sa reintre in posesia proprietatilor, in ciuda restituirii prin aceste decrete. Multe proprietati restuite prin decret adapostesc birouri guvernamentale, scoli, spitale sau institutii culturale care ar trebui mutate, iar procesele si protestele actualilor posesori au intarziat restituirea catre proprietarii de drept.

Legea 501/2002 ar trebui sa se refere la restituirea tuturor proprietatilor bisericesti. Cladirile folosite de institutii publice (cum ar fi muzee, scoli si spitale) raman in continuare chiriasilor pe o perioada de cinci ani, timp in care acestia au obligatia de a plati chirie bisericilor. Majoritatea proprietatilor bisericesti intra in aceasta categorie. Totusi, aceasta lege nu se refera la problema distincta si delicata a bisericilor greco-catolice, care au fost confiscate in timpul regimului comunist, in 1948, si transferate Bisericii Ortodoxe. Unele culte religioase au criticat legea pentru ca nu include nici o prevedere prin care sa se ofere alte cladiri drept compensatie pentru cele care au fost daramate. Pana la termenul limita final de 2 martie 2002, cultele religioase au depus 7.568 de cereri de restituire, potrivit legii 501, dupa cum urmeaza: Biserica Ortodoxa, 770; Biserica Romano-Catolica, 992; Biserica Greco-Catolica, 2.207; Biserica Reformata, 899; Comunitatea Evreiasca, 1.809; Biserica Evanghelica, 690; alte culte, 201. Comisia Nationala pentru Legea 501 si-a inceput activitatea in 2003 si, pana in prezent, a restituit 737 de cladiri, dintre care 258 au fost restituite in perioada inclusa in acest raport. 

Biserica Greco-Catolica era al doilea mare cult (aproximativ 1,5 milioane de adepti dintr-o populatie de aproximativ 15 milioane) in 1948, cand autoritatile comuniste l-au scos in afara legii si au dictat fuziunea fortata cu Biserica Ortodoxa Romana. In perioada in care a fost interzisa, Biserica Greco-Catolica avea in proprietate peste 2.600 de biserici si manastiri, care au fost confiscate de stat si apoi date Bisericii Ortodoxe, impreuna cu alte utilitati. Alte proprietati ale Bisericii Greco-Catolice, cum ar fi cladiri si terenuri agricole, au devenit proprietate de stat.

Potrivit Secretariatului de Stat pentru Culte, dupa 1989, Biserica Greco-Catolica a primit 194 de biserici transferate de comunisti Bisericii Ortodoxe; greco-catolicii sustin ca au primit doar 178 astfel de proprietati. Biserica Greco-Catolica are foarte putine lacase de cult. Multi adepti sunt inca nevoiti sa tina slujbe in locuri publice (peste 150 de cazuri, potrivit rapoartelor Bisercii Greco-Catolice) sau in aer liber (au fost semnalate cel putin doua astfel de cazuri). In 1992, guvernul a adoptat un decret care lista 80 de proprietati (care nu erau lacase de cult) detinute de Biserica Greco-Catolice si care urmau sa fie restituite. Dupa restituirea a 60- 65 dintre proprietati, inclusiv scoli si spitale (cele mai importante cladiri, inclusiv trei scoli din Cluj, nu au fost restituite), nu s-au mai facut progrese. In unele cazuri, preotii ortodocsi ale caror familii au fost de credinta greco-catolica s-au convertit din nou la greco-catolicism si si-au adus parohiile si bisericile inapoi in sanul Bisericii Greco-Catolice. In mai multe judete, in special in Transilvania, liderii ortodocsi locali au renuntat voluntar la micile biserici de tara. De exemplu, la inceputul anilor 1990, in Dioceza Lugojului, in zona de sud-vest a tarii, reprezentantii locali ai Bisericii Ortodoxe au fost de acord sa restituie un numar de 160 de biserici; totusi, cei mai multi lideri ortodocsi au refuzat restituirea bisericilor catre greco-catolici. Intre iulie 2004 si aprilie 2005, Biserica Greco-Catolica a recuperat numai doua biserici, ceea ce a reprezentat o scadere brusca in comparatie cu anul trecut. 

La inceputul anilor ’90, arhiepiscopul ortodox de Timisoara, Nicolae Corneanu, a restituit Bisericii Greco-Catolice aproximativ 50 de biserici, inclusiv catedrala din Lugoj. Totusi, din cauza actiunilor sale, Sfantul Sinod Ortodox l-a marginalizat pe arhiepiscopul Corneanu, iar membrii clerului l-au criticat. 

Un decret guvernamental din 1990 a cerut crearea unui comitet comun ortodox si greco-catolic, la nivel national, pentru a rezolva situatia fostelor biserici greco-catolice. Comitetul s-a intrunit, pentru prima oara, in 1998, a avut trei intalniri in 1999, reunindu-se apoi anual, dupa anul 2000, dar Biserica Ortodoxa a rezistat eforturilor de a rezolva problema in cadrul acestui forum. Tribunalele au refuzat, in multe cazuri, sa ia in considerare procesele prin care greco-catolicii cereau restituirea, facand referire la decretul din 1990 prin care se instituia comitetul comun pentru rezolvarea problemei. Cu toate acestea, in august 2004, guvernul a amendat decretul din 1990 care stipula dialogul drept singura posibilitate de solutionare a situatiei bisericilor greco-catolice confiscate, pentru a oferi Bisercii Greco-Catolice dreptul de a se adresa justitiei ori de cate ori solutia dialogului esueaza. Noul Parlament, ales in noiembrie 2004, a respins amendamentul, dar Presedintele a refuzat sa semneze legea de respingere si a retrimis-o in Parlament pentru revizuire in martie 2005, sustinand ca retrocedarea bisericilor greco-catolice este unul dintre criteriile politice pentru integrarea Romaniei in Uniunea Europeana. In prezent, amendamentul este in proces de revizuire si de abrogare de catre Parlamanent. Intre timp, amendamentul guvernului, din august 2004, ramane in vigoare.

La inceputul lunii iunie 2005, Prim-Ministrul si Ministrul Culturii si Cultelor au discutat despre restituirea bisericilor greco-catolice impreuna cu Patriarhul Ortodox, care a promis restituirea a doua catedrale, din Oradea si din Gherla. Promisiunea de restituire nu specifica o data exacta, mentionand ca acest lucru se va realiza “dupa incheierea lucrarilor de reparare si restaurare”; de asemenea, el a promis sa “restituie in mod simbolic” o biserica din Bucuresti. Nici una dintre promisiuni nu a avut rezultate tangibile si, potrivit Bisercii Greco-Catolice, ierarhii ortodocsi locali au refuzat sa analizeze orice propunere de restituire a bisericilor respective.

Din lista initiala de 2.600 de biserici confiscate, Biserica Greco-Catolica a redus numarul de solicitari la mai putin de 300. Potrivit rapoartelor acesteia, doar 16 biserici au fost restituite, ca rezultat al intalnirilor comitetului comun. Secretariatul de Stat pentru Culte a raportat ca 34 de biserici au fost restituite in urma dialogului dintre cele doua religii. Restituirea bisericilor existente este importanta pentru ambele parti, deoarece este posibil ca localnicii sa se duca la biserica, chiar daca aceasta este greco-catolica sau ortodoxa. Astfel, miza este reprezentata de numarul de membri si de impartirea fondurilor pentru culte alocate de stat. 

Toate intalnirile comitetului comun s-au desfasurat in acelasi mod: Biserica Greco-Catolica isi reitera solicitarea principala – aceea de restituire a fostelor sale catedrale si biserici judetene, precum si a unei biserici in localitatile in care exista doua biserici, iar una dintre ele apartinea Bisercii Greco-Catolice – in timp ce Biserica Ortodoxa raspundea, spunand ca dorinta majoritatii credinciosilor ar trebui sa fie luata in considerare in ceea ce priveste restituirea si ca problemele legate de restituire ar trebui sa fie rezolvate prin dialog. De asemenea, aceasta solicita ca toate procesele in derulare sa fie incheiate, sustinand ca constructia de noi biserici este singura solutie pentru conflictele existente. Cu toate acestea, dialogul a fost intrerupt in 2004, cand comitetul nu s-a reunit, aparent din cauza faptului ca Biserica Ortodoxa nu a fost multumita de raspunsul Bisericii Greco-Catolice la o scrisoare prin care i se cerea sa aleaga intre dialog si actiuni in instanta.

In ciuda dorintei exprimate de dialog, Biserica Ortodoxa a demolat biserici greco-catolice sub diferite pretexte. De exemplu, au fost demolate biserici greco-catolice (unele dintre ele monumente istorice) in Vadu Izei (judetul Maramures), Baisoara (judetul Cluj), Smig (judetul Sibiu), Tritenii de Jos (judetul Cluj), Craiova (judetul Dolj) si Urca (judetul Cluj). O alta biserica amenintata cu demolarea se afla in Ungheni (judetul Mures). In acest caz, Biserica Ortodoxa a continuat constructia unei noi biserici in vecinatatea Bisericii Greco-Catolice. In ciuda unui ordin judecatoresc de oprire a constructiei, Biserica Ortodoxa a continuat lucrarile in apropiere de biserica faimoasei manastiri greco-catolice de la Nicula (judetul Cluj). De-a lungul a cativa ani, Biserica Ortodoxa a respins, in mod repetat, solicitarile Bisericii Greco-Catolice de a tine slujbe alternative in 227 de localitati. Potrivit Secretariatului de Stat pentru Culte, cele doua biserici tin slujbe alternative in 24 de localitati. Guvernul nu si-a tinut promisiunea, facuta in 2002, de a sprijini Biserica Greco-Catolica sa construiasca un numar de 50 de biserici de lemn.       

In baza 501/2004, Comisia Speciala pentru Restituirea Proprietatilor Bisericesti a restituit Bisericii Greco-Catolice, pana in prezent, 63 din cele 2.207 cladiri solicitate, dintre care zece au fost restituite in perioada inclusa in acest raport.

In aprilie 2005, credinciosii greco-catolici din Romania si din strainatate au redistribuit un memoriu, adresat in 2002 presedintelui, primului ministru si altor oficialitati, prin care semnalau discriminarea impotriva bisericii lor si prin care solicitau restituirea bisericilor greco-catolice si a altor proprietati confiscate in timpul regimului comunist. Singura reactie a autoritatilor romane a venit din partea Secretariatului de Stat pentru Culte, care a trimis o scrisoare autorilor memoriului, in care se spunea ca problema bisericilor greco-catolice este una complexa si delicata si ca stabilirea comisiei de dialog a fost o solutie inteleapta. Secretariatul de Stat a declarat ca un proiect de lege sponsorizat de Guvern, prin care se va amenda legea privind restituirea proprietatilor bisericesti, va solutiona aceasta problema. Cu toate acestea, proiectul de lege se refera la restituirea bisericilor care se afla in proprietatea statului, in timp ce bisericile greco-catolice care urmeaza sa fie restituite sunt in proprietatea Bisericii Ortodoxe Romane.  

In octombrie 2004, presedintele de atunci, Ion Iliescu, a fost primit de Papa Ioan Paul al II-lea, care a discutat despre relatiile dintre religiile crestine din Romania, exprimandu-si ingrijorarea fata de proprietatile Bisericii Catolice, in special cele ale Bisericii Greco-Catolice.

Autoritatile locale si nationale au ignorat scrisorile si apelurile trimise de episcopii si preotii greco-catolici in 2003 si in lunile ianuarie si februarie 2004, prin care se semnala discriminarea impotriva Bisericii Greco-Catolice. Autoritatile nu au raspuns protestelor de strada ale greco-catolicilor, in 2003.

Chiar si atunci cand instantele judecatoresti au acceptat procesele referitoare la bisericile greco-catolice, in multe cazuri restituirea nu a fost acordata. De exemplu, in martie 2004, in urma unui proces care a durat 14 ani, o instanta judecatoreasca din Bucuresti a respins cererea de restituire a celei mai importante biserici greco-catolice din Bucuresti, in ciuda recunoasterii faptului ca Biserica Greco-Catolica era proprietara bisericii respective. Curtea Suprema de Justitie a acceptat un apel al Bisericii Greco-Catolice si a retrimis cazul unei instante inferioare pentru revizuire. Cazul este, in prezent, in desfasurare la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO).

Bisericile istorice maghiare, inclusiv cea Romano-Catolica, precum si bisericile protestante (Reformata, Evanghelica si Unitariana) au primit inapoi de la guvern un numar redus de proprietati. Bisericile acestor culte au fost inchise, dar nu confiscate, in timpul regimului comunist. Totusi, regimul comunist a confiscat multe dintre proprietatile seculare ale acestor grupuri, care sunt folosite in continuare ca scoli publice, muzee, biblioteci, oficii postale si camine studentesti.

Aproximativ 80% din cladirile confiscate bisericilor maghiare sunt folosite in interes public (scoli, spitale sau muzee). Din cele 1.630 de cladiri confiscate de regimul comunist bisericilor maghiare, doar 33 au fost restituite prin decrete guvernamentale, intre 1996 si 2000. Cu toate acestea, bisericile maghiare nu au putut intra in posesia tuturor bisericilor confiscate, din cauza proceselor si a opozitiei locatarilor actuali. De exemplu, restituirea Bibliotecii Batthyanaeum (care a apartinut Bisericii Romano-Catolice) in baza Decretului 13/1998 a fost amanata prin procese. In ciuda unei hotarari judecatoresti din 2003, in favoarea Bisericii Romano-Catolice, cladirea nu a fost restituita. Biserica a inaintat o plangere la CEDO imediat dupa emiterea hotararii judecatoresti, iar in prezent se asteapta luarea unei decizii in acest sens. Biserica Romano-Catolica a inaintat o plangere noului Ministru al Culturii si Cultelor, in iarna 2005. Palatul Episcopal Romano-Catolic din Oradea a fost restituit partial in 2003, in baza unui protocol intre un muzeu local, locatarul actual si Episcopia Romano-Catolica. O posibila solutie face, in prezent, obiectul unei negocieri, pentru gasirea unei cladiri in care sa se mute muzeul. Pana in prezent, Comisia Speciala de Restituire a Proprietatilor Bisericesti a restituit Bisericii Maghiare, in baza legii 501/2002, 388 din cele peste 1.450 de cladiri solicitate, 48 dintre acestea fiind restituite in perioada inclusa in acest raport. Bisericile maghiare sunt nemultumite de ritmul lent al restituirilor in baza acestei legi. Primarul orasului Cluj s-a opus restituirii a trei cladiri Bisericii Unitariene, pe care biserica ar fi trebuit sa le primeasca in decembrie 2005, in baza legii privind proprietatile bisericesti. Primaria a atacat deciziile in instanta, care a dat castig de cauza tot Bisericii Unitariene. Ulterior, primaria a incercat si a reusit sa faca apel de doua ori; inca se asteapta o decizie in urma ultimului apel.

Comunitatea evreiasca a primit 42 de cladiri prin decret guvernamental. Dintre acestea, comunitatea a intrat in posesia, partiala sau deplina, a 32 de cladiri. In multe cazuri, restituirea este intarziata din cauza proceselor. Comunitatea a putut revendica terenuri doar in Iasi, unde a primit 15 loturi de teren (al fostelor sinagogi si scoli), intre 1999 si 2000. Cu toate acestea, 21 de solicitari de terenuri ale comunitatii evreiesti au ramas nesolutionate la Iasi, inclusiv cea referitoare la o bucata de pamant care, desi a fost revendicata de comunitatea evreiasca in 1998, a fost impartita si distribuita altor persoane, de catre prefect. In baza legii 501/2002, pana in prezent au fost restituite comunitatii evreiesti inca 55 de cladiri, din care 17 au fost restituite in perioada inclusa in acest raport.

In martie 2004, Parlamentul a adoptat o lege prin care se amenda un decret guvernamental, in baza careia se restituia un numar limitat de proprietati comunitatilor etnice, inclusiv comunitatii evreiesti. Legea prevede restituirea tuturor cladirilor care au apartinut comunitatilor etnice si care au fost confiscate in perioada 6 septembrie 1940-22 decembrie 1989. Ca si in cazul proprietatilor bisericesti, cladirile folosite in “interes public” vor ramane in proprietatea utilizatorilor actuali pe o perioada de cinci ani. Pana la termenul limita de 30 septembrie 2004, comunitatile etnice au depus 1.930 de cereri, dintre care 1.744 apartin comunitatii evreiesti. La cererea acesteia, noua lege a prelungit perioada in care proprietatile fusesera confiscate pentru a include perioada 1940-1945, cand guvernul pro-nazist a confiscat un numar mare de proprietati evreiesti. Asa cum s-a intamplat si inainte, noua lege nu prevede compensatii pentru proprietatile care nu mai exista. Procesul de restituire in baza acestei legi nu a inceput in perioada inclusa in acest raport.

O alta problema legata de restituire o constituie, adeseori, refuzul locatarului de a restitui proprietatea sau de a plati chirie pentru ocuparea ei. Cu toate acestea, in astfel de cazuri, proprietarul poate raspunde de plata impozitelor pe locuinta.    

Potrivit Legii 1 din 2000, cultele religioase pot revendica intre 25 si 250 ha de teren agricol (in functie de tipul unitatii religioase - parohie, eparhie, episcopat) si pana la 75 ha de padure din proprietatile confiscate de comunisti. Aplicarea legii continua sa fie lenta.

Amendamentele aduse Constitutiei, adoptate in octombrie 2003, permit infiintarea de scoli confesionale subventionate de stat. Cu toate acestea, prevederea nu a fost implementata.

Nu au existat informatii referitoare la prizonieri sau detinuti religiosi.

Convertirea religioasa fortata

Nu au existat informatii privind convertirea religioasa fortata, inclusiv a unor cetateni americani minori care sa fi fost rapiti sau scosi ilegal din Statele Unite, sau privind refuzul de a permite unor astfel de cetateni sa se intoarca in Statele Unite.

Abuzuri comise de organizatii teroriste

Nu au existat informatii despre abuzuri avand ca tinta religii specifice, comise de organizatii teroriste, in perioada inclusa in acest raport. 

Imbunatatiri si evolutii pozitive in domeniul respectarii libertatii de religie

In octombrie 2004, Romania a marcat prima Zi de Comemorare a Holocaustului. In noiembrie 2004, concluziile raportului Comisiei Internationale pentru Studierea Holocaustului au fost acceptate, in mod public, de autoritatile statului. Guvernul a luat cateva masuri pentru introducerea studiului Holocaustului evreilor romani in programa scolara.

Sectiunea III.  Atitudinea societatii

In general, relatiile dintre diferitele grupuri religioase sunt amiabile. Nu exista nici o lege impotriva prozelitismului. Totusi, Biserica Ortodoxa Romana a criticat dur, in repetate randuri, asa-numitul "prozelitismul agresiv" al protestantilor, neo-protestantilor si al altor grupuri religioase, pe care Biserica le-a descris in mod repetat ca "secte", ceea ce a condus la conflicte, in unele cazuri. Presa a relatat despre mai multe cazuri in care adeptii religiilor minoritare au fost impiedicati sa isi practice credinta, iar autoritatile judiciare locale nu i-au protejat. Organizatia Noua Dreapta (un grup mic, de extrema-dreapta, cu vederi nationaliste si xenofobe) a hartuit verbal, si uneori fizic, reprezentantii Bisericii lui Iisus Hristos a Sfintilor din Zilele din Urma (Mormoni) din cateva orase din intreaga tara. In 2003, membrii Noua Dreapta au pichetat o intalnire cu usile deschise, in Bucuresti. Politia a intervenit pentru a proteja participantii la intalnire.

De-a lungul ultimelor secole, dominatia Bisericii Ortodoxe si statutul ei de religie majoritara au avut ca rezultat reticenta Bisericii Ortodoxe, in special la nivel local si cu sprijinul unor oficiali de rang inferior, de a tolera existenta altor religii. In consecinta, actiunile altor grupuri religioase de a atrage membri sunt percepute de Biserica Ortodoxa drept incercari de diminuare a numarului membrilor sai. Grupurile religioase minoritare au sustinut ca unii membrii ai clerului ortodox au provocat incidente izolate in care au instigat multimea.    

Martorii lui Iehova au continuat sa sustina ca au existat abuzuri verbale si fizice din partea unor persoane incitate de preotii ortodocsi, care deseori au participat activ la aceste actiuni. In unele cazuri, au existat informatii conform carora preotii au avut sprijinul autoritatilor locale si al politiei, cum ar fi in Dofteana (judetul Bacau) unde, in aprilie 2004, primarul a blocat activitatile Martorilor lui Iehova, aparent sub influenta preotului ortodox. Primarul a dus la politie un grup alcatuit din pastori ai Martorilor lui Iehova, care mergeau din usa in usa, si i-a acuzat de incalcarea a doua hotarari locale prin care se interziceau vanzarea din usa in usa si colectarea de fonduri. Conform interpretarii acestuia, nimeni nu se putea apropia de casele satenilor fara acordul prealabil al administratiei locale. Primarul i-a avertizat pe Martorii lui Iehova sa-si inceteze misiunea din usa in usa. In ciuda reclamatiilor inaintate la primarie, la politia locala si nationala si la Ministerul Culturii si Cultelor, primarul a continuat sa aiba acelasi comportament discriminatoriu. Ministerul nu a luat nici o masura, iar hartuirea Martorilor lui Iehova a continuat in aceasta localitate. 

Exista informatii conform carora tensiunile cu Biserica Ortodoxa au continuat sa existe in Mizil, un orasel cu o comunitate mica de adepti ai Martorilor lui Iehova. In 2004, congregatia a fost supusa unei campanii sustinute de discreditare din partea bisericii ortodoxe locale. Primarul, impreuna cu politia si preotii ortodocsi, a continuat o campanie vehementa impotriva Martorilor lui Iehova, inceputa in 1997, prin care se urmarea interzicerea activitatii acestora. In ciuda plangerilor inaintate de Martorii lui Iehova Secretariatului de Stat pentru Culte si politiei in vara anului 2004, in noiembrie 2004 primarul a emis o hotarare prin care a interzis orice actiune de prozelitism. In ianuarie 2005, buletinul lunar al primariei a inceput o campanie impotriva Martorilor lui Iehova. In noiembrie 2004, un invatator din Mizil a fost amenintat cu concedierea de catre directorul scolii, in urma acuzatiilor primarului de practicare a unui “prozelitism religios” in scoala. In acelasi timp, primarul a inaintat o plangere Inspectoratului Scolar Judetean Prahova, iar inspectorii scolari i-au spus invatatorului ca trebuie sa aleaga intre profesie si religie. Martorii lui Iehova si Centrul de Resurse Juridice, o organizatie non-guvernamentala de protejare a drepturilor omului, au inaintat Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) plangeri impotriva primarului, inspectorilor si a Inspectoratului Scolar, in ianuarie si aprilie 2005; in urma anchetelor intreprinse, consiliul a ajuns la concluzia ca autoritatile au fost discriminatorii si ca l-au hartuit pe invatator. CNCD a dispus mustrarea primarului, a inspectorilor si a Inspectoratului Scolar. In plus, primarul a primit o amenda de aproximativ 220 USD (6 milioane ROL).

Biserica Adventista de Ziua a Saptea a semnalat incidente similare cu preoti ortodocsi in cateva localitati, inclusiv Milas (judetul Bistrita Nasaud) unde, in toamna anului 2004, un grup de credinciosi adventisti dintr-un sat vecin au venit aici pentru o serie de prezentari. Acestora le-a fost interzis accesul in sala, fiind nevoiti sa mearga intr-o casa particulara. Insotit de un grup de localnici, primarul i-a somat sa paraseasca satul, deoarece nu sunt doriti acolo. Tensiunile au fost atenuate dupa ce Conferinta Bisericii Adventiste a trimis o scrisoare primarului. In martie 2005, o activitate religioasa adventista din Milas nu s-a putut desfasura din cauza opozitiei unui grup de localnici, condusi de primar si de preotul ortodox. Politica locala a declarat ca nu-i poate proteja pe adventisti din cauza numarului mare de sateni care se opuneau activitatii acestora. In Pitesti, timp de cativa ani, Biserica lui Iisus Hristos a Sfintilor din Zilele din Urma a avut probleme cu un preot ortodox care, in mod repetat, a luat placutele cu numele misionarilor si le-a distrus. Pe 7 aprilie 2005, acesta a luat o Carte a Mormonilor si o Biblie din mainile unui misionar si le-a distrus. Ulterior, acesta a declarat, in timpul unei intalniri dintre misionari si politie, ca va continua sa se comporte in acest mod atat timp cat misionarii vor continua sa vina in zona bisericii sale, sustinand ca are responsabilitatea de a impiedica oamenii sa paraseasca biserica. Politia a intarziat sanctionarea preotului.  

Biserica Reformata din Oradea a sustinut ca autoritatile locale au incitat un conflict inter-confesional si inter-etnic, prin alocarea unui teren de sport unei parohii ortodoxe locale in septembrie 2004, teren care, conform Bisericii Reformate, apartinea de drept unui liceu reformat. Parohia ortodoxa locala a intensificat conflictul, inchizand terenul, restrictionand accesul elevilor si lasand liceul intr-o stare de fapt confuza.

Religiile minoritare s-au plans, in mod credibil, de atitudinea intoleranta a unor profesori de religie ortodoxa care, in unele cazuri, au descris bisericile non-ortodoxe ca fiind secte, reprezentand un pericol pentru cei care ar fi tentati sa li se alature.

La sfarsitul lunii noiembrie 2004, persoane neidentificate au vandalizat, de doua ori, o biserica baptista din Caracal (judetul Olt). Politia nu a reusit sa identifice atacatorii.

Biserica Adventista de Ziua a Saptea s-a plans de faptul ca preotii ortodocsi au permis inmormantarea credinciosilor de religie non-ortodoxa in cimitire confesionale sau chiar publice (adesea considerate confesionale de preotii ortodocsi din zonele rurale) numai daca nu se tineau slujbe religioase specifice altor religii. Pentru a evita astfel de lucruri, Biserica Adventista a solicitat primariei teren pentru constructia de cimitire intr-un numar mare de localitati in care avea congregatii, dar a primit raspunsuri pozitive la numai 12 din cele 700 de solicitari. De asemenea, preotii ortodocsi au refuzat accesul greco-catolicilor in cimitirele din Sapanta, Bicazul Ardelean si Pesceana.

Potrivit comunitatii musulmane locale, autoritatile din Bucuresti nu au raspuns solicitarilor repetate ale comunitatii musulmane prin care solicita teren pentru constructia unui cimitir musulman. Aceasta a condus la unele dificultati in identificarea unui teren de inmormantare corespunzator pentru musulmanii romani. Comunitatea musulmana s-a angajat in negocieri indelungi cu autoritatile locale si a identificat un teren corespunzator pentru cimitir. Cu toate acestea, comunitatea musulmana a continuat sa intampine blocaje birocratice in cadrul procesului de emitere a autorizatiei finale de constructie a unui cimitir.

In ianuarie 2005, un grup de sateni din Pesceana, impreuna cu preotul ortodox, s-a alaturat Bisericii Greco-Catolice. Ca urmare a acestei actiuni, consiliul local a refuzat, in mod ilegal, sa inregistreze parohia, iar politia locala nu a reactionat la plangerile greco-catolicilor de violenta fizica si verbala. De asemenea, prefectul judetului Valcea a refuzat sa garanteze siguranta greco-catolicilor. In februarie 2005, Ministerul Administratiei si Internelor l-a concediat pe seful sectiei locale de politie pentru ca a organizat o demonstratie anti-papala si anti-catolica. In februarie 2005, Secretariatul de Stat pentru Culte a cerut mitropolitului greco-catolic sa revina asupra numirii fostului preot ortodox drept preot greco-catolic in aceasta parohie. Politia si primarul au incercat sa faca presiuni asupra credinciosilor greco-catolici sa declare ca au fost inselati atunci cand au semnat lista cu adepti ai Bisericii Greco-Catolice. Cateva organizatii non-guvernamentale au inaintat o plangere Ministerului Administratiei si Internelor cu privire la pretinsul abuz comis de autoritatile statului impotriva grupului de greco-catolici si au sesizat Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD). Reprezentantii acestuia au investigat faptele in aprilie 2005, iar deciza in acest caz este inca asteptata. De asemenea, Secretariatul de Stat pentru Culte a vizitat zona conflictului si a indemnat partile implicate sa solutioneze conflictul in mod pasnic. Accesul greco-catolicilor la fosta lor biserica ortodoxa si la cimitir a fost, in continuare, interzis. In ciuda unei promisiuni a Secretariatului de Stat pentru Culte conform careia greco-catolicii vor putea intra in cimitir, cateva incidente violente au avut loc din nou, in data de 21 mai, cand preotul greco-catolic a fost abuzat fizic de catre politie atunci cand a incercat sa intre in cimitir. Pentru a inlatura tensiunile in localitate, pe 24 mai, Secretariatul de Stat pentru Culte si prefectul judetului Valcea au mediat un protocol intre cele doua biserici, promitand alocarea unui teren pentru constructia unei biserici si a unui cimitir pentru Biserica Greco-Catolica intr-un interval de o luna de la semnarea protocolului. Ambele parti au denuntat protocolul la numai o saptamana de la semnarea acestuia: Biserica Ortodoxa a refuzat sa accepte existenta parohiei Greco-Catolice in localitate, iar Biserica Greco-Catolica a refuzat sa renunte la dreptul membrilor ei de a merge, impreuna cu preotul, la mormintele membrilor familiei.

Reprezentantii religiilor minoritare s-au plans, in mod credibil, de faptul ca numai preotii ortodocsi acorda asistenta religioasa in spitale, orfelinate si adaposturi de batrani. Activitatile de caritate desfasurate de biserici in orfelinate si adaposturi au fost, adesea, interpretate drept prozelitism. 

Dat fiind ca dialogul intre Biserica Greco-Catolica si Biserica Ortodoxa a fost intrerupt in 2004, conflictele intre credinciosii celor doua religii in privinta proprietatilor bisericesti au crescut nu in numar, ci in intensitate. Comunitatile greco-catolice au hotarat, in multe cazuri, sa construiasca biserici noi din cauza lipsei progresului in restituirea proprietatilor care le apartin, fie prin dialog cu Biserica Ortodoxa, fie in instanta; cu toate acestea, eforturile lor au fost impiedicate de Biserica Ortodoxa, uneori cu sprijinul autoritatilor locale. De exemplu, in Sapanta, unde Biserica Greco-Catolica a hotarat se renunte la revendicare bisericii si sa construiasca una noua, preotul ortodox a continuat sa-si foloseasca influenta pentru a bloca aprobarea planurilor de constructie pentru o noua biserica greco-catolica. Biserica Greco-Catolica a initiat un proces. Tensiuni similare au continuat la Certeze (judetul Satu Mare), unde Bisericii Greco-Catolice nu i sa permis sa construiasca o biserica noua pe terenul care ii apartinea, din cauza blocajelor si a hartuirii Bisericii Ortodoxe si a autoritatilor locale. Tensiunile au continuat in localitati in care Biserica Ortodoxa a refuzat sa accepte o hotarare judecatoreasca de restituire a bisericilor greco-catolice, de exemplu in Tigvaniul Mare (judetul Caras Severin).

In Prunis (judetul Cluj), unde majoritatea locuitorilor apartin Bisericii Greco-Catolice, tensiunile continua din cauza unui proces indelungat.  In Mihalt (judetul Alba), in urma unor conflicte indelungate cu Biserica Ortodoxa, ulterior renuntarii la fosta lor biserica, greco-catolicii au putut, intr-un final, sa inceapa constructia unei noi biserici, cu fonduri de la Guvern. 

In Ardud, Biserica Greco-Catolica, care anterior detinuse singura biserica din localitate, a construit o noua biserica pentru a pune capat unui conflict care dura de multa vreme. Totusi, Biserica Ortodoxa a inaintat actiune in justitie si l-a evacuat fortat pe preotul greco-catolic (care fusese preot ortodox) din casa parohiala, in anul 2003, in prezenta a numerosi jandarmi si a politiei. Biserica Ortodoxa a refuzat propunerea greco-catolicilor de a sprijini achizitionarea unei noi case pentru preotul ortodox. 

In majoritatea localitatilor cu doua biserici (dintre care una apartinuse Bisericii Greco-Catolice) si cu un singur preot ortodox, preotii practica frecvent unul dintre urmatoarele trei lucruri: tin slujbe religioase pe rand in ambele locatii, tin biserica ortodoxa incuiata si tin slujbe religioase in fostele biserici greco-catolice, sau infiinteaza o a doua parohie ortodoxa in localitate. Cu toate acestea, peste 10 biserici foste greco-catolice sunt in continuare inchise.

Ministerul Culturii si Cultelor a acordat statutul de muzeu bisericilor din Sieu si Bogdan Voda (judetul Maramures), in loc sa sprijine aplicarea hotararilor judecatoresti finale de restituire a fostelor biserici greco-catolice.

In Racovita, unde o hotarare judecatoreasca nu a fost aplicata mult timp din cauza opozitiei preotului local si a primarului, biserica a fost, in cele din urma, restituita, prin ordin judecatoresc, in perioada inclusa in acest raport. 

In aprilie 2005, in Satu Mare, autoritatile nu au reusit, in continuare, sa puna in aplicare o hotarare care fusese data cu mult timp in urma, prin care se restituia o catedrala Bisericii Greco-Catolice. Biserica Ortodoxa a evitat punerea acesteia in aplicare, infiintand o a doua parohie pentru a tine slujbe religioase in catedrala, sustinand ca Biserica Greco-Catolica castigase procesul numai in ceea ce priveste parohia originala.

In Bicsad (judetul Satu Mare), unde greco-catolicii au obtinut o decizie guvernamentala de restituire a unei foste manastiri greco-catolice, Biserica Greco-Catolica tot nu a putut intra in posesia manastirii, din cauza opozitiei clerului ortodox local. Autoritatile locale nu au sustinut punerea in aplicare a deciziei guvernului.

In Dumbraveni, Biserica Ortodoxa a continuat sa refuze punerea in aplicare a unei decizii judecatoresti anterioare de a imparti o biserica locala cu Biserica Greco-Catolica. Sansele pe termen scurt de restituire a bisericii greco-catolice sunt mici, avand in vedere ca restituirea este conditionata de construirea unei noi biserici ortodoxe, care este de asteptat sa dureze mai multi ani. Surse greco-catolice au sustinut ca lucrarile de constructie au fost incetinite in mod deliberat.

Presa periferica a continuat sa publice articole antisemite. Legionarii (sau Garda de Fier, un grup extremist, nationalist, antisemit si pro-nazist, care exista in tara in perioada interbelica) a continuat sa publice carti din perioada interbelica si reviste ale Garzii de Fier. In februarie 2005, o revista lunara a Garzii de Fier, “Obiectiv Legionar”, a fost chiar distribuita in Parlament, unde Presedintele Comisiei pentru Drepturile Omului din Senat a solicitat Procurorului General sa interzica publicarea acestei reviste lunare. Revista, care a aparut pentru prima oara in 2003, publica, in cea mai mare parte, articole legionare vechi si este distribuita de compania nationala de distributie a presei, care mai distribuie o alta publicatie legionara, “Cuvantul Legionar”, in cateva dintre cele mai mari orase din tara, inclusiv Bucuresti. 

In martie 2005, un profesor universitar din Sibiu a publicat un articol prin care nega existenta Holocaustului din Romania.  

In iulie 2004, autoritatile au acuzat o persoana de distribuirea de materiale de propaganda nationalist-sovinista si fascista; procesul era in derulare in momentul incheierii perioadei de raportare. In urma unei perchezitii in casa acuzatului, politia a descoperit un numar mare de brosuri si reviste neo-naziste si publicatii extremiste. Materiale similare au fost descoperite pe hard-disk-ul calculatorului acestuia.

Un colaborator al uneia dintre revistele legionare, “Gazeta de Vest”, cu sediul in Timisoara, a fost condamnat, in 2003, la 30 de luni de inchisoare pentru diseminarea de materiale nationalist-soviniste si simboluri fasciste. 

Organizatia Noua Dreapta (care are si orientare legionara) a continuat sa sponsorizeze marsuri anuale, urmate de slujbe religioase in amintirea lui Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul Miscarii Legionare. Ultima slujba de acest gen a avut loc in noiembrie 2004.   

In martie 2004, un canal privat de televiziune, National TV, a difuzat un talk-show despre "Tigani, evrei si legionari”, in care au fost prezentate opinii xenofobe, antisemite si rasiste. Unul dintre invitati, lider al unei organizatii extremiste, a purtat uniforma de legionar. National TV nu a avut nici o reactie in urma unui protest trimis de Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania referitor la aceasta emisiune.

In august 2004, au fost gasite simboluri naziste si antisemite pe interiorul zidurilor cimitirului din Sarmasu (judetul Cluj).  Incidentul face, in prezent, obiectul unei anchete.

In octombrie 2004, in jurul primei Zile de Comemorare a Holocaustului, au existat cateva incercari ale extremistilor de a minimaliza evenimentul. Un binecunoscut negationist al Holocaustului a emis cateva opinii antisemite, pe canalul privat de televiziune National TV. In plus, participantii la o intalnire a Consiliului National de Studiere a Arhivelor Securitatii a negat, in cadrul intalnirii, existenta Holocaustului in Romania. Partidul nationalist extremist Noua Generatie a adoptat, ca slogan al campaniei sale electorale, un slogan folosit de miscarea legionara in anii 1930: “Jur in fata lui Dumnezeu ca voi face o Romanie ca soarele sfant de pe cer.” 

In decembrie 2004, invelisul de metal folosit pentru a acoperi statuia Maresalului Antonescu din curtea unei biserici ortodoxe din Bucuresti a fost inlocuit cu un insemn tricolor. Sloganul “Antonescu – erou national” a fost scris pe zidul bisericii din apropiere. Autorii nu au fost identificati. In urma reclamatiilor comunitatii evreiesti inaintate Inspectoratului General al Politiei, Prefecturii si Primariei Bucuresti si Procurorului General, statuia a fost acoperita din nou, iar graffiti-ul a fost indepartat. In decembrie 2004, Organizatia Tinerilor Evrei din Timisoara a primit amenintari si mesaje antisemite de intimidare. Pe 31 decembrie 2004, au fost descoperite graffiti neo-naziste pe usa casei unui membru al comunitatii evreiesti din Bucuresti. Acesta a depus o plangere la politie. Autorii nu au fost identificati. In ianuarie, au fost descoperite simboluri naziste si graffiti antisemite pe zidurile unei cladiri din Suceava, locuite de un cuplu care a supravietuit Holocaustului. Simboluri similare au fost descoperite pe un garaj din Galati, in aprilie 2005. In ianuarie 2005, politia si procuratura din Buzau au demarat urmarirea penala impotriva unui tanar de 17 ani pentru crearea unui website antisemit care incita la violenta impotriva a doi adolescenti membri ai comunitatii evreiesti din acel oras. 

In februarie 2005, patru tora au fost furate dintr-o sinagoga din Iasi. Politia le-a gasit pe toate patru intr-un magazin local de antichitati si le-a inapoiat comunitatii evreiesti. In mai 2005, noua morminte dintr-un cimitir evreiesc din Ploiesti au fost profanate. Comunitatea evreiasca a depus o plangere la politia locala. Pe 17 mai 2005, o sinagoga a fost profanata la Radauti; nu s-a furat nimic, dar tora au fost distruse. Federatia Comunitatilor Evreiesti a informat autoritatile statului despre aceste incidente. 

In martie, persoane ramase neidentificate au patruns intr-o sinagoga din Bacau si i-a spart geamurile. Vinovatii nu au putut fi identificati, dar se crede ca este vorba despre tineri din localitate, si nu de membri ai vreunei miscari antisemite organizate. Cimitirele non-evreiesti din Bucuresti au fost vandalizate in mod asemanator.

Insemne antisemite au fost scrise pe peretii Teatrului Evreiesc din Bucuresti si pe cladiri din centrul orasului Cluj, in octombrie 2002. Hotii au patruns in Templul Ebraic din Vatra Dornei, in anul 2002. Sinagoga din Focsani a fost vandalizata in anul 2002. In 2003, cinci cimitire evreiesti au fost profanate in diferite localitati din intreaga tara. Vinovatii nu au fost identificati in nici unul dintre aceste cazuri.

Potrivit Centrul de Monitorizare a Antisemitismului din Romania, autoritatile au tendinta de a minimaliza importanta unor astfel de incidente, explicatia oferita in acest sens fiind accea ca incidentele sunt actiuni ale unor copii, betivi sau persoane cu afectiuni mintale.

Sectiunea IV.  Politica Guvernului American

Guvernul Statelor Unite a discutat subiecte legate de libertatea religioasa cu Guvernul Romaniei, ca parte a politicii sale generale de promovare a drepturilor omului. Ambasada mentine, de asemenea, un contact strans cu un numar semnificativ de grupuri religioase din tara. Personalul ambasadei, inclusiv Ambasadorul, Adjunctul Sefului Misiunii Diplomatice, atasatul politic, atasatul pe probleme de drepturile omului si oficiali USAID si ai Biroului de Diplomatie Publica, s-au intalnit cu lideri religiosi si autoritati guvernamentale care lucreaza in domeniul cultelor, in Bucuresti si alte orase.  

In iulie 2004, Ambasada Statelor Unite a finantat deplasarea in Statele Unite a patru profesori de liceu, la un curs pentru studierea istoriei Holocaustului. De asemenea, Ambasada a finantat un curs de pregatire de 120 de ore pentru profesorii de liceu, pe probleme de educatie in domeniul rasismului, xenofobiei si al Holocaustului, in perioada septembrie 2004-mai 2005.

In perioada inclusa in acest raport, reprezentantii ambasadei si alti oficiali guvernamentali americani au discutat cu oficialii romani de diferite ranguri despre importanta recunoasterii oficiale complete a existentei Holocaustului in Romania, a imbunatatirii educatiei despre Holocaust in cadrul programei scolare si a implementarii recomandarilor Comisiei Wiesel. Ambasada a participat la prima Zi de Comemorare a Holocaustului in Romania si a emis o declaratie de presa prin care a apreciat importanta comemorarii. Ambasada a sprijinit vizita unor delegatii care s-au concentrat pe probleme referitoare la Holocaust, inclusiv Comisia Wiesel. Personalul Ambasadei si oficialii americani care au vizitat Romania au discutat, in mod repetat, despre Holocaustul din Romania impreuna cu membrii nationali si internationali ai Comisiei Wiesel si au sprijinit activitatea comisiei. In timpul unei vizite in Romania, in martie 2005, Trimisul Special pe Probleme de Holocaust, Ambasadorul Edward O’Donnell, a discutat cu noii oficiali guvernamentali despre modalitatile de implementare a recomandarilor raportului Comisiei Wiesel si de dezvoltare a educatiei despre Holocaust. In aprilie 2005, presedintele Comisiei Statelor Unite pentru Conservarea Patrimoniului American in Strainatate s-a intalnit cu numerosi oficiali romani pentru a sustine, printre altele, constructia unui memorial al Holocaustului, conform recomandarilor Comisiei Wiesel, intr-o locatie proeminenta din Bucuresti.

De asemenea, Ambasada a sprijinit activitatile din Romania ale Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite, inclusiv eforturile eficiente ale acestuia in obtinerea unor informatii suplimentare de arhiva de la Arhivele Nationale Romane. 

In mai multe ocazii, Ambasadorul si alti oficiali ai Ambasadei Statelor Unite si-au exprimat, in cadrul unor discutii cu oficiali guvernamentali, inclusiv Presedintele, Primul Ministru si Ministrul Culturii si Cultelor, ingrijorarea fata de ritmul lent al procesului de restituire a proprietatilor bisericesti, in special a bisericilor greco-catolice. Membrii Biroului din Cluj al Ambasadei s-au intalnit cu reprezentanti ai bisericilor Reformata, Evanghelica, Greco-Catolica, ai Comunitatii Evreiesti si cu reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe din Cluj si Oradea, au discutat despre restituirea proprietatilor religioase si au participat la un seminar la Institutul Universitatii Cambridge pentru Studii Crestin-Ortodoxe. In mai 2005, Camera Reprezentantilor din Congresul Statelor Unite a abrogat o rezolutie prin care indemna Guvernul Romaniei sa-si recunoasca responsabilitatea in procesul de restituire echitabila, prompta si corecta a proprietatilor confiscate de fostul regim comunist din Romania tuturor comunitatilor religioase.   

In mai 2005, Ambasada a sponsorizat o serie de seminarii pe teme de libertate religioasa, toleranta si dialog inter-confesional, organizate in Bucuresti, Sibiu, Oradea, Baia Mare si Targu Mures.

Mai mult, membrii personalului ambasadei au fost frecvent in contact cu numeroase organizatii non-guvernamentale, care monitorizeaza evolutiile in viata religioasa a tarii. Oficiali ai Statelor Unite au facut lobby sustinut in cercurile guvernamentale pentru un tratament corect in cazurile de retrocedare a proprietatilor, inclusiv proprietatile religioase si comunitare, si pentru un tratament nedescriminatoriu al tuturor grupurilor religioase.

Publicat la data de 8 noiembrie 2005

International Religious Freedom Report Home Page

<< back to 2005 reports   |   back to top ^