25 februarie, 2004

Raportul de tara pentru Romania privind respectarea Drepturilor Omului in 2003

ROMANIA

Romania este o democratie constitutionala, cu un sistem parlamentar bicameral, multipartit. Primul Ministru, Adrian Nastase, este seful guvernului, iar presedintele Ion Iliescu este seful statului. Iliescu si Partidul Social Democrat (PSD), al carui presedinte este Nastase, au castigat alegerile din 2000, care au fost considerate ca fiind, in general, libere si corecte. Constitutia garanteaza existenta unui sistem juridic independent; cu toate acestea, in practica, sistemul juridic continua sa fie supus influentelor politice. Coruptia extinsa ramane o problema, cu toate ca s-au initiat masuri, insa partiale, pentru rezolvarea problemei.

Politia raspunde in principal de aplicarea legii, jandarmeria de pastrarea ordinii publice, iar politia de frontiera de mentinerea sigurantei granitelor. Ministerul Administratiei si Internelor supervizeaza aceste organizatii. Armata are ca prima responsabilitate protectia impotriva unor amenintari externe. Un serviciu intern de informatii evalueaza amenintarile la adresa securitatii nationale, dar nu are atributii de impunere a legii. Autoritatile civile au mentinut un control eficient asupra organizatiilor de securitate si de informatii, desi s-au exprimat unele ingrijorari privind o posibila folosire abuziva a agentiilor de informatii in scopuri politice. Unii membri ai fortelor de securitate au comis grave abuzuri in domeniul drepturilor omului.

Romania este o tara in curs de dezvoltare, cu venituri medii, aflata in tranzitie de la o economie centralizata la economia de piata. Populatia este de aproximativ 21,7 milioane. Activitatea economica se desfasoara in principal in industrie, agricultura si sectoarele energetice. In timpul anului, cresterea economica a fost estimata la 4,8, iar inflatia la 14,1 la suta.

Guvernul a respectat, in general, drepturile cetatenilor sai; cu toate acestea, au existat probleme in anumite domenii. Unii ofiteri de politie i-au batut, in unele cazuri, pe cei retinuti si au existat plangeri ca i-au hartuit si au folosit forta impotriva cetatenilor de etnie rroma. Au fost inregistrate unele progrese in reformarea politiei, dar au continuat sa existe informatii despre cazuri de tratament inuman si degradant. Investigatiile asupra abuzurilor comise de cadre politie au fost, in general, de lunga durata si fara concluzii certe si rareori au avut ca rezultat punerea sub acuzare sau pedepsirea potrivit legii. In timp ce tribunalele civile au jurisdictie asupra abuzurilor politiei nationale, abuzurile altor forte de securitate au ramas spre analizare in sistemul de tribunale militare, unde procedurile sunt nejustificat de lungi si de obicei fara rezultate clare. Conditiile din inchisori raman aspre, iar supraaglomerarea ramane o problema serioasa; cu toate acestea, intr-o anumita masura, conditiile s-au imbunatatit. Uneori, autoritatile incalca interdictia de a face arestari sau a retine arbitrar persoane.

Actiunile sau lipsa de actiune a guvernului au restrictionat, uneori, libertatea de exprimare si libertatea presei. Pe parcursul anului, a existat tendinta de intimidare, hartuire si violenta impotriva jurnalistilor care au scris articole critice privind activitatile guvernului sau ale oficialilor guvernamentali si ai partidului aflat la conducere. Grupurile religioase nerecunoscute oficial de guvern s-au plans de tratament discriminatoriu din partea autoritatilor. Hartuirea in societate a minoritatilor religioase, violenta si discriminarea impotriva femeilor si restituirea proprietatilor confiscate in timpul regimului comunist au ramas principalele probleme. Exista multi copii saraci si fara adapost in principalele orase. Discriminarea si cazurile de violenta in societate impotriva rromilor au continuat. A continuat si exploatarea prin munca a copiilor. Au existat informatii despre interferenta guvernului in activitatea sindicatelor muncitoresti. Traficul cu femei si fete pentru prostitutie a fost de asemenea o problema, pentru rezolvarea careia guvernul a luat din ce in ce mai mult masuri.

RESPECTAREA DREPTURILOR OMULUI

Sectiunea 1   Respectarea Integritatii Persoanei, inclusiv Libertatea de a nu accepta:

a.   Privarea Arbitrara sau Nelegala de Viata

Nu au existat rapoarte privind privarea arbitrara sau nelegala de viata, comisa de guvern sau de agentii sai.

In trecut, politia a facut uneori exces de forta, fapt care a dus la moartea cetatenilor. O autopsie a stabilit ca ofiteri de politie l-au omorat in bataie pe Mihai Iorga, in inchisoare, in 2002. Politia a afirmat ca moartea lui Iorga a fost provocata de coma alcoolica. Nu au existat puneri sub acuzare pana la sfarsitul anului. Cazul a doi ofiteri carora li s-au retras gradele si au fost acuzati de acte criminale in 2001 pentru ca au omorat in bataie un arestat in Cugir a ramas nerezolvat pana la sfarsitul anului.

Organizatia non-guvernamentala (ONG) Romani CRISS a continuat sa investigheze moartea lui Nelu Balasoiu, un rrom de 18 ani, care a fost gasit mort in iunie 2002, in inchisoarea Jilava, de langa Bucuresti. In decembrie, Parchetul a decis neinceperea urmaririi penale impotriva ofiterilor de politie implicati in caz, hotarand ca, potrivit investigatiilor medicale, Balasoiu a murit din motive de sanatate si nu ca rezultat al modului in care s-au comportat ofiterii. Familia decedatului si organizatia Romani CRISS intentioneaza sa faca recurs la aceasta decizie.

Un tribunal militar a continuat sa investigheze un posibil abuz comis de doi ofiteri de politie in 2001, care l-au batut pe Dumitru Grigoras, aflat in arest in judetul Bacau, acesta decedind.

In octombrie, Curtea Suprema a condamnat la 10 ani inchisoare doi fosti agenti ai fostei Securitati a regimului comunist pentru ca in anul 1985 l-au omorat in bataie pe disidentul Gheorghe Ursu. Acuzatia de crima s-a preschimbat in acuzatie de incitare la omor si pedeapsa a fost redusa de la 11 ani. Cei doi acuzati, care s-au ascuns, s-au predat dupa ce a fost anuntat verdictul Curtii Supreme.

b.   Disparitii

Nu au existat informatii despre disparitii motivate politic.

c.   Tortura si alte Tratamente sau Pedepse pline de Cruzime, Inumane sau Degradante

Constitutia interzice asemenea practici; cu toate acestea, au existat informatii credibile potrivit carora politia a batut arestati si a facut exces de forta. Organizatiile pentru drepturile omului au citat numeroase rapoarte privind tortura si tratamente ilegale comise de politie. Legea de Functionare si Organizare a Politiei Romane, care a intrat in vigoare in mai 2002, permite folosirea armelor de foc impotriva persoanelor care fug din arest.

ONG-urile rrome au pretins ca politia a facut exces de forta impotriva unor cetateni de etnie rroma si i-au supus la tratamente brutale si hartuire. In iunie, in timpul unui raid in Tulcea, un ofiter imbracat civil l-a batut pe Mihai Dumitru, acesta necesitind spitalizare. Raspunzand unei plangeri din partea ONG Romani CRISS, Ministerul Administratiei si Internelor a recunoscut vina ofiterului si a anuntat ca acesta va fi pedepsit de Consiliul de Disciplina al Inspectoratului Politiei din judet potrivit Legii Statutului Politistului. Consiliul nu isi anuntase pana la sfarsitul anului hotararea finala privind pedeapsa. Cazul a fost de asemenea deferit justitiei pentru judecata penala; nu a fost totusi data nici o sentinta pana la sfarsitul anului. Alte exemple: politia a batut un cuplu de etnie rroma, in Simleul Silvaniei, judetul Salaj, dupa ce sotia a refuzat sa semneze un proces verbal de amenda, iar sotul a mers la politie sa se intereseze de ea; pe 11 aprilie, un ofiter de politie beat, din Parancea, judetul Buzau, a batut-o pe Lucia Lacatusu, de etnie rroma, in varsta de 19 ani; iar pe 13 iunie, se pretinde ca politia a batut patru rromi, membri ai aceleiasi familii. Toate cele trei cazuri se aflau sub investigatie la sfarsitul anului.

Nu au existat evolutii in investigatia unui presupus caz, din martie 2002, in care politia l-ar fi batut pe Severius Tanase, in Sacele, judetul Brasov.

Cazul lui Mugurel Soare, in care un ofiter este acuzat ca a facut exces de forta, si cel al lui Adrian Georgescu, un homosexual care a fost hartuit, se aflau pe rol la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO), la sfarsitul anului.

Conditiile din inchisori raman aspre. Exista 45 de unitati penale, inclusiv 34 de inchisori, 6 inchisori spital si 3 centre de detentie juvenila. Supraaglomerarea ramane o problema serioasa, desi a existat o usoara imbunatatire pe parcursul anului 2002. In luna decembrie, 43.200 persoane, inclusiv 876 de minori, se aflau in inchisoare sau in centre de detentie juvenila, in timp ce capacitatea legala a sistemului este de 37.372. Pentru a reduce populatia din inchisori, legea prevede sentinte alternative, cum ar fi serviciul in folosul comunitatii pentru delicte minore, sentinte care au fost aplicate uneori de-a lungul anului.

Organizatiile pentru drepturile omului au raportat ca abuzurile arestatilor impotriva altor arestati sau ale autoritatilor au continuat sa fie o problema. Sistemul "seful de celula" (in care un arestat poate fi desemnat de autoritati sa ii supravegheze pe ceilalti arestati din aceeasi celula) a fost inlocuit cu un sistem de "reprezentant ales". In timp ce aceasta schimbare a dus la o usoara imbunatatire a conditiilor, fiecare "reprezentant ales" a trebuit aprobat de autoritatile penitenciarelor, ceea ce face sistemul mai putin democratic decat era de asteptat.

Avand in vedere spatiul limitat din sistemul penitenciar, detinutii care asteptau sa fie judecati au fost tinuti uneori in aceleasi cladiri cu cei condamnati. Conditiile au fost, in mare, aceleasi pentru ambele categorii (aceeasi hrana, tipuri de celula etc), dar cei retinuti au fost, in general, tinuti separat de populatia inchisorilor si s-au bucurat, de obicei, de un acces mai frecvent al vizitatorilor si, in general, de un acces liber la reprezentanti legali. Barbati si femei, adulti si minori si cei aflati in arest preventiv, ca si infractorii condamnati, au fost tinuti separat.

In iunie, guvernul a emis o ordonanta prin care li se garanteaza celor arestati drepturi extinse privind accesul la informatie, corespondenta, apeluri telefonice, ingrijire medicala si vizite.

Guvernul a permis observatorilor pentru drepturile omului si reprezentantilor media sa faca vizite in inchisoare. Potrivit Directiei Generale a Penitenciarelor, au existat 6.653 vizite de grup sau individuale efectuate de mass-media si ONG-uri interne si straine in penitenciare pe parcursul anului.

d.   Arest arbitrar, Detentie sau Exil

Constitutia interzice arestarea si detentia arbitrara, iar guvernul a respectat, in general, aceste interdictii, spre deosebire de anii anteriori.

Ministerul Administratiei si Internelor comanda Politia Romana si Jandarmeria, ca si Politia de Frontiera, Autoritatea pentru Straini, Oficiul National pentru Refugiati, Directia Generala pentru Informatii si Protectie Interna (administrarea informatiilor secrete) si Unitatea Speciala de Aviatie. Politia este organizata in Inspectoratul General (National) al Politiei, Directoratul General al Politiei Bucuresti, 40 de inspectorate de politie la nivel de judet, 8 inspectorate de politie pentru transporturi si 3 institute educationale pentru pregatirea politistilor. Judetele sunt responsabile de unitatile de politie localizate in zonele geografice respective.

Desi politia a respectat, in general, legea si procedurile interne, coruptia este in continuare o problema. Coruptia la nivel inferior, omniprezenta "mica" mita a fost principala cauza a lipsei de respect a cetatenilor fata de politie si implicit a contribuit la o lipsa de autoritate a politiei. Salariile extrem de mici (uneori chiar neplatite la timp) au favorizat tendinta unora dintre oficialii insarcinati cu aplicarea legii sa accepte luarea de mita.

Guvernul a abordat aceste probleme punind accent pe instruirea in vederea formarii unei forte politienesti mai bine pregatite si prin pedepsirea faptelor de coruptie. Pe parcursul anului, s-a stabilit ca 1.627 de politisti (dintre care 450 ofiteri si 1.175 agenti) au fost implicati in fapte reprobabile, rezultind 1.715 sanctiuni pentru 491 de ofiteri si 1.224 agenti. La sfirsitul anului, 30 de politisti (5 ofiteri si 25 de agenti) se aflau sub urmarire penala pentru comportament abuziv si abuz in functie si 12 politisti (3 ofiteri si 9 agenti) se aflau sub ancheta penala pentru acte care au periclitat viata si sanatatea.

In iunie, 50 de ofiteri de politie au fost transferati pentru 6 ani la Parchetul National Anti-Coruptie pentru a intari structura institutionala de lupta impotriva coruptiei si a asigura o functionare eficienta a Parchetului. Parchetul a intentionat sa recruteze 10 ofiteri de politie suplimentari.

In octombrie, prevederile constitutionale privind arestul si detentia au fost amendate. Doar judecatorii au acum permisiunea de a emite mandate de arestare si perchezitie (anterior, procurorii aveau aceasta autoritate). Un judecator poate emite ordine temporare de detentie pentru perioade de 30 sau 60 de zile, in functie de stadiul cazului. Instanta poate extinde aceste perioade; totusi, perioada arestului preventiv este inclusa in perioada de condamnare, daca un detinut este condamnat. Tribunalele si procurorii pot fi trasi la raspundere pentru masuri nejustificabile, ilegale sau abuzive. Legea cere autoritatilor sa ii informeze pe cei arestati ce acuzatii li se aduc si drepturile lor legale. Politia trebuie sa le aduca la cunostinta arestatilor drepturile pe care le au, intr-o limba pe care acestia o inteleg, inainte de a obtine o declaratie.

Legea de Functionare si Organizare a Politiei Romane permite politiei sa aduca la sectia de politie orice persoana care constituie un pericol pentru alte personae sau ordinea publica, si pe cei a caror identitate nu poate fi stabilita. Politia a folosit deseori aceasta prevedere pentru a retine persoane pentru 24 de ore. Minorii cu varste de cel putin 16 ani sunt pasibili de pedeapsa pentru toate delictele de care se fac vinovati; a fost posibila detinerea minorilor cu varste intre 14 si 16 ani daca s-a demonstrat ca erau in toate facultatile mintale; minorii sub 14 ani nu au responsabilitate penala. Confidentialitatea discutiilor intre detinuti si avocatii lor a fost, in general, respectata in practica.

Guvernul poate decide retinerea solicitantilor de azil pe termen nedefinit in anumite cazuri ( Sectiunea 2.d.).

Legea interzice exilul fortat, iar guvernul nu utilizeaza aceasta procedura.

e.   Refuzul unui Proces Public Corect

Constitutia garanteaza un sistem juridic independent; totusi, in practica, sistemul juridic a continuat sa fie supus influentei politice. In octombrie, Constitutia a fost amendata pentru a spori independenta Consiliului Suprem al Magistraturii (CSM), organism reprezentativ al sistemului juridic, prin sporirea numarului de membri de la 17 la 19 si prin diminuarea rolului ramurii executive, de exemplu prin, indepartarea Ministrului Justitiei de la presedintia CSM. CSM controleaza selectia, promovarea, transferul si sanctionarea magistratilor. Totusi, CSM ramane vulnerabil la influenta politica din cauza ca membrii sai non-de jure trebuie aprobati de Senat, iar regulile sale permit ca ramura executiva sa faca numiri pe baza interimara pentru locurile vacante. Presedintele tarii poate participa si prezida sedintele CSM. Ministrul Justitiei supravegheaza administrativ procurorii si are puterea de a deschide o investigatie, dar nu de a anula o ancheta in desfasurare.

Guvernul a luat masuri de lupta impotriva coruptiei din sistem. In aprilie, a aprobat un pachet de legi anti-coruptie care a definit mai clar si mai pe larg conflictul de interese pentru oficialii publici. Parchetul National Anti-Coruptie (PNA) este autorizat sa investigheze acuzatiile de coruptie aduse unor inalti oficiali sau de coruptie care implica mai mult de, aproximativ, 100.000 USD (3,5 miliarde lei), sau care perturba grav activitatea autoritatilor publice. Din septembrie 2002, PNA a raportat ca a investigat si trimis in judecata 32 de judecatori si 12 procurori. Cinci judecatori si doi procurori au fost condamnati pentru coruptie; procesele a 12 judecatori si 4 procurori se aflau in faza finala a apelurilor. 34 de notari si 40 de membrii ai instantelor au fost investigati, de asemenea, si 12 notari si 4 membrii ai instantelor trimisi in judecata.

Un numar de parlamentari si-au mentinut dreptul de a profesa in domeniul juridic, desi legea a fost revizuita pentru a limita tipurile de cazuri pe care le pot accepta acestia. Mass-media a relatat despre banuieli ca unii dintre acestia ar fi manipulat procesul legislativ in beneficiul clientilor lor. Investigarea parlamentarilor a fost complicata de un sistem de aprobari prevazute prin Constitutie.

Legea stabileste un sistem legal in patru etape, inclusiv Curtile de Apel. Acuzatii pot inainta recurs final la Inalta Curte de Casatie si Justitie, sau, din motive constitutionale, la Curtea Constitutionala. Un Parchet este asociat fiecarei instante. Potrivit revizuirilor constitutionale adoptate in octombrie, CSM nominalizeaza un candidat pentru functia de Procuror General (care este numit de presedinte), care are o independenta crescuta in relatie cu ramura executiva. Un alt amendament constitutional permite ca limba materna a minoritatilor sa fie folosita in instante sau cand acestea interactioneaza cu autoritatile.

Legea Statutului Politistului prevede ca procurorii civili sa investigheze infractiunile Politiei Nationale. Procurorii militari continua sa judece cazuri care implica "securitatea statului", iar jandarmeria si politia de frontiera continua sa se afle sub jurisdictia militara. ONG-urile specializate in drepturile omului au notat ca, in instantele militare, continua sa fie judecate cazuri in care este implicata politia. Investigatiile tribunalelor militare privind abuzurile politiei au fost de lunga durata si nu au fost urmate de actiuni in instanta. Grupurile locale si internationale pentru drepturile omului au criticat modul in care tribunalele militare au instrumentat cazurile, pretinzand ca investigatiile procuraturii militare sunt nejustificat de lungi si deseori fara finalitate.

Legea prevede dreptul la un proces corect; cu toate acestea, sistemul juridic a suferit din cauza coruptiei. Acuzatii beneficiaza de prezumtia de nevinovatie. Legea cere ca un avocat sa fie numit din oficiu pentru un acuzat care nu isi poate permite reprezentare juridica sau care este, in alt mod, incapabil sa isi aleaga un aparator. In practica, asociatia Baroului local a furnizat avocati celor fara posibilitati materiale, fiind compensata de Ministerul de Justitie. Atat reclamantul, cat si paratul pot face apel. Legea prevede ca declaratiile obtinute ca rezultat al brutalitatii politiei pot fi retrase de acuzati cand sunt adusi in fata instantei; practica obtinerii de declaratii prin violenta apare ocazional (a se vedea sectiunea 1). Sistemul jurdic tinde sa fie ineficient si lent.

Nu au existat informatii ca exista prizonieri politici.

Restituirea proprietatilor bisericii, comunitatilor si individuale ramane o problema serioasa, marcata de procese administrative greoaie si o restituire lenta a proprietatilor catre proprietarii de drept. Guvernul a luat cateva masuri pentru a reda proprietatile Bisericii Greco-Catolice, care au fost date Bisericii Ortodoxe Romane in timpul regimului comunist, restituind doar cinci proprietati din cele 2.207 cereri. In cazul proprietatilor individuale, CEDO a emis hotarari in timpul anului privind 19 cazuri de restituire a proprietatilor in favoarea fostilor proprietari, care fie au fost nedreptatiti in instanta, fie li s-a respins restituirea din diverse motive. Guvernul respecta in general sentintele CEDO.

f.   Amestecul Arbitrar in Viata Privata, Familie, Casa sau Corespondenta

Legea interzice astfel de actiuni; totusi, au existat unele restrictii. Constitutia prevede protectia impotriva perchezitiei locuintelor fara mandat; totusi, aceasta protectie este subordonata "securitatii nationale sau ordinii publice". Legea defineste securitatea nationala foarte larg si listeaza ca amenintari nu doar crimele cum ar fi terorismul, tradarea, spionajul, asasinatul si insurectia armata, dar si actiunile totalitare, rasiste si anti-semite sau tentativele de a schimba granitele nationale. Oficialii serviciilor de securitate pot intra in locuinte fara autorizatia unui procuror, in cazul in care considera ca o amenintare la securitatea nationala este "iminenta"; totusi, astfel de actiuni au fost rare.

Potrivit Constitutiei, confidentialitatea mijloacelor legale de comunicare este inviolabila. Totusi, legea permite serviciilor de securitate sa monitorizeze comunicatiile pe motiv de securitate nationala, dupa ce obtin autorizatia necesara. Legea cere ca Serviciul Roman de Informatii (SRI) sa obtina un mandat de la "un procuror numit special de Parchetul General" pentru activitati implicand amenintari la adresa securitatii nationale. SRI poate incepe in mod legal activitati de supraveghere, poate cere documente sau informatii oficiale si se poate consulta cu experti tehnici pentru a stabili daca o situatie constituie o amenintare la adresa securitatii nationale, sau pentru a preveni o crima.

Legea permite cetatenilor accesul la dosarele politiei secrete pastrate de guvernul comunist. Orice persoana cu drepturi de cetatean dupa 1945 este indreptatita sa isi vada dosarul. Un consiliu aprobat de parlament re-examineaza dosarele si elibereaza informatii, cu conditia sa nu implice secrete de stat sau amenintari la securitatea nationala. Dosarele raman in custodia serviciilor de informatii. Aceasta lege a fost criticata pentru ca a exclus de la examinare dosarele angajatilor serviciilor de informatii actuale si, de asemenea, pentru ca a limitat definitia informatorului ca fiind o persoana care a primit plata pentru servicii, facand imposibila identificarea celor care au colaborat cu Securitatea din alte motive, cum ar fi promovarea in functie sau convingerea ideologica. In plus, eliberarea de dosare a fost impiedicata de incapacitatea organismului de lustratie de a obtine quorumul membrilor. Absenta consistenta a membrilor PSD si PRM a dat nastere la speculatii ca nici unul dintre aceste partide nu doreste sa constate progrese in eliberarea dosarelor. Criticile publice impotriva consiliului, din partea unor oficiali, inclusiv din partea primului ministru, a alimentat mai departe aceasta speculatie.

Potrivit noii legislatii, cetatenii straini din anumite state, in principal din tarile lumii a treia, trebuie sa isi raporteze prezenta la politie daca stau in locuinte private timp de zece zile sau mai mult.

Potrivit unui program guvernamental, rromii care traiesc ilegal in Bucuresti pe teren public au fost fortati sa se intoarca in judetele de domiciliu. In aprilie, mai multe zeci de rromi care traiau ilegal la marginea cartierului Militari din Bucuresti au fost evacuati pe motive sanitare, potrivit autoritatilor locale. Activistii rromi au disputat motivele legale ale acestei actiuni, dar nu au trecut la actiuni in justitie.

Sectiunea 2   Respectarea Libertatilor Civile, inclusiv:

a.   Libertatea de expresie si libertatea presei

Constitutia garanteaza libertatea de expresie si pe cea a presei, iar guvernul, in general, respecta aceste drepturi in practica; totusi, unele restrictii legale impotriva "defaimarii tarii" si "ofensa la adresa autoritatii" au facut posibila limitarea acestor drepturi. In timp ce nu exista limitari legale asupra exercitarii libertatii presei, plangerile frecvente din partea oficialilor partidului aflat la conducere sugereaza ca autoritatile ar putea folosi in mod abuziv pedepse, cum ar fi amenzi usturatoare, pentru a restrictiona aceste drepturi.

In general, jurnalistii si cetatenii particulari pot critica guvernul si alte autoritati, inclusiv la nivel superior, dar a existat un numar de cazuri in care autoritatile mai degraba au ridiculizat sau respins criticile decat sa raspunda in mod serios la problemele grave. In plus, multe organizatii media - electronica sau scrisa, au avut arierate substantiale la impozite. Teama de verificari fiscale guvernamentale sau actiuni fiscale punitive pentru a strange aceste arierate au redus relatarile negative privind personalitati guvernamentale de marca.

Mass-media independenta a continuat sa se dezvolte pe o piata tot mai competitiva. S-au publicat mai multe sute de cotidiane si ziare saptamanale. Publicatiile straine de stiri pot fi importate si distribuite gratuit, dar costurile mari impiedica circulatia acestora. Mai multe posturi de televiziune particulare emit pe plan national, si exista nenumarate alte posturi de televiziune si radio locale particulare. Aproximativ 4 milioane de gospodarii au televiziune prin cablu, ceea ce confera proportii semnificative accesului populatiei la programe particulare si straine. Televiziunea de stat (TVR), Radio Romania si postul de radio Europa FM au ramas singurele posturi nationale care pot fi receptionate de majoritatea populatiei rurale. Posturile independente au continuat sa isi exinda aria de acoperire prin transmisiuni aeriene, prin cablu si prin satelit.

Televiziunea a ramas cea mai extinsa sursa de informatii disponibila, cu aproape 80 la suta din populatie care isi obtine informatiile dorite din cadrul programelor de stiri televizate. Un studiu recent efectuat de Consiliul National Audiovizual (CNA) releva ca peste 85 la suta din gospodarii au cel putin un televizor.

Articolele din presa scrisa si emisiunile presei electronice au reflectat, in general, opiniile politice ale patronilor si au acoperit o gama larga din esichierul politic. Aceasta tendinta a fost mai vizibila in orasele mici si zonele rurale. Posturile particulare de televiziune au avut tendinta sa evite criticile directe la adresa guvernului si partidului aflat la guvernare, in special in privinta coruptiei si altor subiecte controversate. Rapoartele de monitorizare a presei au sugerat ca aceasta retinere in a critica este cauzata de temerile patronilor ca guvernul ar putea sa se razbune cerandu-le impozitele neplatite sau facand verificari fiscale la posturile respective. Posturile de televiziune si de radio de stat au alocat in mod clar mai mult timp de emisie guvernului si partidului aflat la conducere decat opozitiei. ONG-urile media, ca Media Monitoring Agency si Centrul pentru Jurnalism Independent, au indicat ca transmisiile din prime time ale celor mai mari patru retele de televiziune (TVR, ProTV, Antena 1 si Prima TV) au fost in general partinitoare in favoarea guvernului.

Parlamentarii PSD si aliatii lor politici au achizitionat de asemenea numeroase organizatii media independente in provincie, inclusiv posturile afiliate ale British Broadcasting Company (BBC), care, dupa achizitionarea lor, au anulat programele de stiri ale Sectiei Romane a postului BBC, care erau retransmise in mod regulat de mai multe dintre aceste statii. In decembrie, TVR a anulat un popular talk-show politic dupa ce guvernul si oficiali ai partidului de guvernamant au criticat in mod repetat emisiunea pentru ca a invitat prea multi reprezentanti ai partidelor de opozitie. Totusi, pana la sfarsitul anului, TVR si-a imbunatatit semnificativ acuratetea si si-a echilibrat modul de a relata stirile, in general, iar in octombrie a fost evidentiata de catre Media Monitoring Agency (MMA) ca fiind postul de televiziune cu cele mai echilibrate emisiuni de stiri. Antena 1 si-a schimbat de asemenea politicile editoriale in toamna si a devenit mai critica in privinta partidului de guvernamant dupa ce patronul sau, liderul unui partid politic minor si om de afaceri, si-a retras partidul din coalitia de guvernamant.

Au existat informatii despre hartuiri, intimidare, diverse forme de presiune si violenta impotriva unor jurnalisti considerati a fi excesiv de critici in privinta guvernului sau partidului de guvernamant. Se afirma ca o parte din aceste presiuni a aparut cel putin cu sprijinul tacit al autoritatilor locale si oficialilor de partid. Potrivit Centrului pentru Jurnalism Independent din Bucuresti, au existat zece incidente majore in care au fost implicati, in total, 14 jurnalisti, care au fost atacati fizic de-a lungul anului.

In februarie, ofiteri de politie au atacat doi reporteri ai cotidianului "Romania Libera" in orasul Sighet, dupa ce unul dintre ei a facut o poza a masinii de politie. Politistii l-au batut si i-au pus catusele jurnalistului si i-au distrus filmul din aparat. In septembrie, jurnalistii au castigat procesul intentat, cu o decizie judecatoreasca potrivit careia ofiterii aveau de platit unuia dintre jurnalisti daune si cheltuielile de judecata aferente.

In mai, oficiali PSD au incercat sa faca presiuni asupra unui jurnalist de la cotidianul "Adevarul" pentru a-l determina sa puna punct investigatiilor asupra activitatilor financiare intr-unul dintre sectoarele Bucurestiului. Potrivit articolelor aparute in presa, primarul sectorului 5 din Bucuresti, Marian Vanghelie, i-a spus unui reporter sa puna capat investigatiilor, in caz contrar urmand sa isi puna bodyguarzii sa il urmareasca. Vanghelie a sugerat ca jurnalistul va sfarsi intr-un portbagaj. Tot in mai, ministrul Turismului, Dan Matei Agathon, ar fi spus corespondentului de Constanta al ziarului "Adevarul" ca va taia publicitatea din partea guvernului acordata ziarului daca respectivul nu va inceta sa scrie despre activitatile lui Agathon si despre proiectele de la mare. Sub presiunile presei, Agathon si-a cerut apoi scuze.

In noiembrie, serviciul de limba romana al BBC nu a reinnoit contractul unui reporter angajat de multi ani, Traian Ungureanu. Ungureanu era respectat pentru analizele sale politice si cunoscut pentru criticile frecvente la adresa politicilor PSD. Colegii din presa considerau ca indepartarea lui Ungureanu a avut legatura cu aceste critici; BBC a raspuns ca Ungureanu, jurnalist veteran de 14 ani, nu a trecut de un test de voce de rutina. Mai multi reporteri si un editor de la BBC si-au dat demisia in semn de protest fata de aceasta demitere.

La inceputul lunii decembrie, persoane necunoscute l-au batut grav pe un jurnalist de la redactia din Timisoara a influentului ziar national "Evenimentul Zilei". In vreme ce incidentul se afla inca in curs de ancheta la sfarsitul anului, au existat indicii solide ca atacul a avut legatura cu reportajele de investigatii ale victimei. Reporterul ii critica frecvent pe oficialii partidului de guvernamant PSD si activitatile acestora de afaceri din judetul Timis. Victima a dat in judecata politia, iar oficialii locali au criticat autoritatile insarcinate cu aplicarea legii pentru lipsa de progres in ancheta.

Tot in decembrie, Csondy Szoltan, un jurnalist din Miercurea Ciuc al jurnalului de limba maghiara "Harghita Nepe", a fost ranit grav, fiind atacat in holul blocului in care locuia. Pe parcursul anului, Szoltan a fost atacat de doua ori. Jurnalistul era cunoscut pentru investigatiile sale in lumea interlopa a orasului, in special pentru seria de articole despre un numar de masini incendiate in timpul anului, in care suspect principal era un om de afaceri local. MMA a indemnat autoritatile sa investigheze cazul si a avertizat ca politia si procurorii din Miercurea Ciuc nu au fost capabili sa isi duca la bun sfarsit investigatiile din cauza presiunilor exercitate de crima organizata locala.

Pe 21 decembrie, un cameraman al Antenei 1 a fost batut in timp ce filma un incendiu la vila fostului ministru al sanatatii, Mircea Beuran, in comuna Ciolpani. Cameramanul a suferit mai multe contuzii si piciorul i-a fost pus in ghips. Localnicii, pe care prezenta acestuia i-a enervat, l-au batut pe cameraman; unii pretind ca paznicii resedintei lui Beuran au inceput atacul. Jurnalistul se afla pe proprietate publica si nu incalcase nici o lege; el a depus plangere penala impotriva atacatorilor sai. Un politist local ar fi asistat la bataie, fara a interveni sa-l protejeze pe cameraman.

In februarie, un tribunal a condamnat un reporter si cotidianul "Gazeta de Sud" la plata unor despagubiri de aproximativ 18.000 USD (600 milioane lei) prefectului judetului Olt, Marin Diaconescu (PSD), pentru ca a scris ca prefectul a fost "depasit" de situatia de la o fabrica locala. In iulie, mass-media a raportat ca necunoscuti au batut grav doi jurnalisti in Valea Jiului. Jurnalistii erau cunoscuti pentru nenumaratele articole despre presupuse activitati ilegale ale autoritatilor locale si ale liderilor minerilor din regiune.

Legile prin care se restrictioneaza libertatea de expresie au continuat sa provoace ingrijorare in randul mass-media si al ONG-urilor. Camera Deputatilor a votat in anul 2002 ca inchisoarea sa nu mai fie luata in consideratie ca pedeapsa legala pentru insulta la adresa autoritatilor, dar aceasta ofensa poate fi pedepsita in continuare cu amenda. In plus, guvernul s-a pronuntat pentru pastrarea pedepsei cu inchisoarea (2 pana la 24 de luni) pentru calomnie, care poate creste la 3 pana la 36 de luni, daca oficialii publici sunt tinta calomniei. Articolul 168 din Codul Penal prevede pedepse penale pentru raspandirea de informatii false cu scopul de a periclita securitatea nationala.

Au existat acuzatii ca in interiorul postului de radio de stat Radio Romania exista o politica de partinire pro-guvernamentala si autocenzura. Intr-unul dintre cazuri, o angajata l-a acuzat pe directorul general ca ii cenzureaza materialele, ordonand eliminarea oricaror relatari critice la adresa guvernului sau a PSD si a pretins ca a silit-o sa se pensioneze. Directorul general a sustinut ca angajata era o veche activista a regimului communist si se opunea reformarii programelor prin care se urmarea ca postul de radio sa devina mai competitiv si receptiv la dorintele ascultatorilor sai. El a sustinut de asemenea ca angajata atinsese varsta obligatorie de pensionare si a negat acuzatia de cenzura. La postul de radio particular Europa FM, trei membri vechi ai departamentului de stiri au demisionat in aprilie dupa ce l-au acuzat pe proprietar de manipulare politica a programelor de stiri.

Au existat trei cazuri de jurnalisti care au criticat lideri PSD si au fost fortati sa isi paraseasca locurile de munca. In Targu-Jiu, judetul Gorj, editorul si producatorul postului de televiziune local RCS si-a parasit locul de munca in martie dupa ce emisiunea sa a fost anulata in timpul transmisiei in timp ce se discuta despre scandaluri de coruptie in care erau implicati lideri locali. Consiliul de conducere al RCS i-a spus ca politica editoriala nu permite nici o informatie care ar putea sa puna autoritatile locale intr-o lumina negativa. Jurnalistul a dat in judecata CNA pentru ca nu a luat masuri impotriva politicii de cenzura a RCS; procesul era in desfasurare la sfarsitul anului.

Guvernul a privatizat compania de stat de distributie de ziare si reviste, Rodipet, in decembrie. Inainte de privatizare, compania, care initial a avut monopol asupra distributiei de ziare si reviste, s-a confruntat cu o noua competitie din partea altor companii mai mici, inclusiv o companie de distributie patronata de mai multe cotidiane. In timp ce unele probleme de distributie au persistat in zonele indepartate, orasele au beneficiat de o distributie completa a ziarelor.

Guvernul nu a restrictionat accesul la Internet sau libertatea academica.

b.   Libertatea de Asociere si de Intrunire Pasnica

Constitutia garanteaza dreptul la libera asociere, iar guvernul, in general, a respectat in practica acest drept. Potrivit legii, cetateni neinarmati au dreptul la intruniri pasnice, dar este specificat faptul ca adunarile nu trebuie sa interfereze cu alte activitati economice si sociale si nu pot fi tinute langa locatii ca spitale, aeroporturi, sau instalatii militare. Pentru adunarea in anumite locuri publice nu este nevoie de autorizatie. Totusi, organizatorii de demonstratii trebuie sa ceara autorizatie in acest sens in avans. Autoritatile ar putea interzice o adunare publica notificand organizatorii in scris in interval de 48 de ore de la primirea unei cereri de autorizare. Legea interzice contra-demonstratiile care coincid cu adunarile publice programate. Legea interzice simbolurile fasciste, comuniste, rasiste sau xenofobe (cum ar fi statui ale criminalilor de razboi pe teren public), sau astfel de ideologii si organizatii. Demonstrantii neautorizati pot fi amendati.

Constitutia prevede libertatea de asociere, iar guvernul a respectat, in general, acest drept in practica. Partidele politice trebuie sa aiba cel putin 25.000 de membri pentru a avea statut legal, cifra pe care unele ONG-uri a criticat-o ca fiind nejustificat de mare.

c.   Libertatea de Religie

Constitutia prevede libertatea de religie, iar guvernul, in general a respectat acest drept in practica; cu toate acestea, exista unele restrictii si mai multe grupuri religioase minoritare au continuat sa afirme in mod credibil ca oficiali ai guvernului si clerul Bisericii Ortodoxe i-au impiedicat sa faca prozelitism si a intervenit in alte activitati religioase.

Guvernul cere grupurilor religioase sa se inregistreze. Reprezentantii grupurilor religioase care au vrut sa fie recunoscute pretind ca procesul a fost arbitrar si ca nu au primit instructiuni clare in privinta cerintelor.

Guvernul acorda cel mai inalt nivel de recunoastere unui numar de 17 religii, care pot beneficia de sprijin financiar din partea statului. Aceste religii recunoscute au dreptul de a infiinta scoli, a primi fonduri pentru a construi biserici, a emite programe religioase la radio sau televiziune, a cere licente de emisie pentru frecvente confesionale si de a se bucura de scutire de impozite.

In luna mai, guvernul a emis un ordin pentru a se conforma unei sentinte din anul 2000 a Curtii Supreme prin care se mandateaza cel mai inalt nivel de recunoastere pentru Martorii lui Iehova. Martorii lui Iehova au fost primul grup care a castigat acest statut din 1989 pana in prezent.

Guvernul a inregistrat de asemenea grupurile religioase fie ca fundatii religioase si caritabile, fie ca asociatii culturale non-profit. Intr-un decret din ianuarie, guvernul a reiterat obligatia aprobarii de catre Secretariatul de Stat pentru Culte pentru inregistrarea asociatiilor religioase.

Legea permite intrunirile religioase pasnice; cu toate acestea, mai multe grupuri religioase minoritare s-au plans ca, in diferite ocazii, autoritatile locale si preotii ortodocsi au impiedicat activitatile religioase, chiar atunci cand organizatorii lor au obtinut autorizatie. Alianta Evanghelica a raportat dificultati in obtinerea aprobarii de a folosi salile publice pentru activitati religioase, in urma presiunilor din partea preotilor ortodocsi. In unele cazuri, preotii ortodocsi au incitat populatia locala impotriva activitatilor Bisericii Adventistilor de Ziua a Saptea si a membrilor Martorilor lui Iehova. Presa a relatat in mai multe ocazii ca membrii altor credinte sunt hartuiti de clerul ortodox, cum ar fi presiunile asupra scolarilor non-ortodocsi pentru ca acestia sa participe la orele de religie ortodoxa sau de a nu permite membrilor grupurilor religioase sa faca prozelitism in apropierea bisericilor ortodoxe.

Regulamentele guvernului privind autorizatiile de constructie nu face diferentieri intre nivelurle de inregistrare ale religiilor in privinta construirii unor lacase de cult. Desi majoritatea grupurilor religioase minoritare au declarat ca au primit fara dificultati autorizatii de a-si construi lacase de cult, unele au facut plangeri credibile ca autorizatiile au fost amanate nejustificat.

Mai multe grupuri religioase au facut plangeri credibile ca oficiali guvernamentali de rang inferior si membri ai clerului ortodox le-au impiedicat eforturile de a face prozelitism, au intervenit in activitatile religioase si le-au discriminat in alte moduri pe parcursul anului. In unele cazuri, politia locala si autoritatile administrative au sprijinit in mod tacit campaniile comunitare impotriva prozelitismului, care uneori au fost violente. In unele localitati, prozelitismul legal a fost perceput ca fiind indreptat catre credinciosii bisericilor existente, si au aparut conflicte. Membrii Martorilor lui Iehova si ai Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea au raportat astfel de cazuri.

Religiile cu cel mai inalt grad de recunoastere au dreptul de a preda religia in scolile publice; totusi, un numar de grupuri religioase, inclusiv Alianta Evanghelica si Biserica Adventista de Ziua a Saptea, au raportat ca nu au putut tine ore de religie din cauza influentei clerului ortodox. In plus, Biserica Adventista de Ziua a Saptea a raportat cazuri de copii adventisti asupra carora s-au facut presiuni pentru a participa la orele de religie.

Pana in martie 2002, grupurile religioase au depus 7.568 cereri de restituire a proprietatilor. Inainte de anul 2002, guvernul a inapoiat prin decret un mic numar de proprietati religioase si comunitare proprietarilor de drept. In iunie 2002, parlamentul a votat o lege de restituire a unui mare numar de proprietati religioase, dar nu lacase de cult. In multe cazuri, minoritatile religioase nu au reusit sa reintre in posesia acestor proprietati, deoarece multe au fost transformate in birouri de stat, scoli, spitale sau institutii culturale care ar necesita relocarea lor, iar procesele si protestele celor care le ocupa au intarziat reinapoierea lor in natura. O comisie nationala a inceput in iunie operatiunea de analizare a fiecarui caz de restituire. Acest proces de restituire sistematica a proprietatilor religioase a avut ca rezultat, incepand cu luna iunie, inapoierea a 200 de cladiri.

Biserica Greco-Catolica, sau Uniatul, a facut progrese limitate in recuperarea proprietatilor luate de Biserica Ortodoxa Romana dupa unirea lor fortata, in 1948. Excluderea lacaselor de rugaciune din legea restitutiilor din iunie 2002 i-a afectat in principal pe Greco-Catolici; bisericile altor culte nu au fost confiscate, in general, de comunisti. Din aproximativ 2.600 biserici si manastiri Greco-catolice confiscate, doar cateva au fost inapoiate. Aparent pentru a evita restituirea, Biserica Ortodoxa a demolat multe biserici Greco-Catolice, sub diferite pretexte, cum ar fi ca sunt nesigure ca structura.

Bisericile maghiare istorice, inclusiv Biserica Romano-Catolica maghiara, Protestanta Reformata maghiara, Evanghelica sau Unitariana, au primit inapoi doar un mic numar din proprietati. Din 1.630 cladiri confiscate acestor Biserici, aproximativ 20 au fost inapoiate. Comunitatea evreiasca a primit 42 de cladiri prin decret guvernamental, dar a intrat in posesia totala sau partiala doar a 27.

Organizatia "Noua Dreapta" (un mic grup extremist cu vederi nationaliste, xenofobe) a continuat sa hartuiasca verbal si uneori fizic membri ai Bisericii lui Isus Hristos ai Sfintilor din Ultimele Zile in orase, inclusiv Bucuresti si Iasi. Multi reprezentanti ai minoritatilor religioase s-au plans in mod credibil ca organizatii particulare si guvernamentale care activeaza in spitale, case de copii si adaposturi pentru batrani permit, deseori, doar preotilor ortodocsi sa furnizeze acestora asistenta religioasa in interiorul acestor institutii. Activitatile caritabile ale bisericilor minoritatilor religioase in casele si in adaposturi pentru copii au fost interpretate deseori ca prozelitism. Au existat informatii ca, in mai multe localitati rurale, preotii ortodocsi nu au permis Bisericii Crestine Evanghelice si Bisericii Adventistilor de Ziua a Saptea sa isi ingroape membrii decedati; nu este clar daca biserica sau cimitirile publice au fost implicate.

Presa extremista a continuat sa publice articole anti-semite. Legionarii (Garda de Fier), un grup extremist nationalist, anti-semit, pro-nazist, a continuat sa retipareasca carti instigatoare din timpul perioadei interbelice. Publicisti extremisti au facut incercari repetate de a nega ca activitati legate de Holocaust au avut loc in tara sau in teritoriile administrate de Romania, un punct de vedere exprimat de asemenea de membri ai Partidului extremist Romania Mare (PRM). Au continuat sa aiba loc in biserici ortodoxe slujbe religioase pentru comemorarea liderilor legionari. In timpul anului, un cimitir evreiesc a fost profanat intr-o localitate. Nu au existat, in 2000-2001, activitati de profanare a sinagogilor si cimitirelor evreiesti.

In iunie, guvernul a negat, intr-un comunicat, existenta Holocaustului intre granitele Romaniei, in perioada celui de-al doilea razboi mondial, dar a retractat apoi aceasta declaratie si si-a asumat responsabilitatea pentru crimele impotriva evreilor ale regimului pro-nazist de la acea vreme. Desi purtatori de cuvant ai guvernului au pretins ca fraza continand negarea a fost introdusa de cineva care nu avea autorizatia de a face asta, persoana vinovata nu a fost nici identificata, nici pedepsita. In iulie, intr-un interviu aparut intr-un ziar israelian, presedintele Iliescu a parut sa minimalizeze Holocaustul, pretinzand ca suferinta si persecutiile nu au apartinut in mod unic doar populatiei evreiesti din Europa. El a spus apoi ca interviul sau a fost prezentat intr-un mod incomplet si selectiv. In septembrie, guvernul a publicat un manual de predare in scoli, de 152 de pagini, care se referea la negarea Holocaustului si furniza cifre pentru numarul de evrei omorati, detalii despre lagarele de concentrare, camerele de gazare si persecutarea rromilor, homosexualilor si ai Martorilor lui Iehova. Informatii anecdotice sugereaza ca scolile au avut un inceput lent in a discuta implicarea Romaniei in atrocitatile legate de Holocaust. In octombrie, guvernul a infiintat un comitet international pentru studierea Holocaustului in Romania, cu scopul de a analiza si a imbunatati intelegerea publica a evenimentelor Holocaustului in tara. Comitetul a fost insarcinat cu intocmirea unui raport cu concluziile sale, care urmeaza sa fie predat in 2005.

In iulie, un locuitor din Brasov a primit o sentinta de 2 ani si jumatate cu suspendare pentru propaganda nationalist-sovina si fascista.

Pentru o discutie mai detaliata, a se vedea Raportul International pentru Libertatea Religioasa 2003.

d.   Libertatea de a Circula in Tara, Calatoriile in Strainatate, Emigratie si Repatriere

Legea garanteaza aceste drepturi, iar guvernul, in general, le-a respectat in practica.

Legea garanteaza acordarea de azil si statutul de refugiat persoanelor care se incadreaza in definitia Conventiei ONU privind Statutul Refugiatilor, din 1951, si a Protocolului sau din 1967. In practica, guvernul ofera protectie impotriva represiunilor si statutul de refugiat sau dreptul de azil. Guvernul a cooperat cu Inaltul Comisariat al ONU pentru Refugiati (UNHCR) si alte organizatii umanitare in asistarea refugiatilor. Guvernul furnizeaza de asemenea protectie temporara persoanelor care nu se califica drept azilanti sau refugiati. Potrivit unei ordonante de urgenta din 2002 a guvernului, strainii nu pot fi expulzati catre o tara unde viata lor este in pericol.

In timpul anului, Oficiul National pentru Refugiati a primit 885 de cereri de azil si 192 de cereri inaintate pentru a doua oara. Majoritatea solicitantilor au provenit din Irak (329), China (204) si India (157); 326 au intrat ilegal in tara. In timpul aceleeasi perioade, au fost aprobate 206 solicitari. Guvernul a finantat programe de integrare a refugiatilor in societate; ONG-uri axate pe problemele azilantilor au dezvoltat programe similare. Totusi, programele de integrare a refugiatilor s-au dezvoltat lent.

Au existat doua adaposturi care puteau primi 750 de refugiati in Bucuresti si un adapost de 20 de paturi in Aeroportul Otopeni. Un adapost aditional cu spatiu pentru 60 de minori a fost finalizat in Bucuresti in timpul anului. Doua adaposturi de 500 de persoane erau in constructie in Galati si Timisoara. Nu au existat repartrieri voluntare in timpul anului.

Legea infiinteaza un oficiu pentru refugiati in cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, care are sarcina de a primi si procesa cererile de azil si de a gasi spatiu locativ pentru solicitantii de azil. Ministerul Administratiei si Internelor si Ministerul Muncii au finantat programe de asistenta pentru solicitantii de azil si refugiati, desi unii s-au confruntat in mod repetat cu dificultati administrative in obtinerea statutului legal de refugiat din cauza ca guvernul cere o documentatie substantiala. Sprijinul financiar din partea guvernului (imprumuturi rambursabile de 6 pana la 9 luni) a fost minim si de obicei insuficient pentru a acoperi necesitatile de baza. Un numar crescand de migranti ilegali au privit tara ca pe un punct de tranzit spre alte tari.

Sectiunea 3   Respectarea Drepturilor Politice: Dreptul Cetatenilor de a-si Schimba Guvernul

Constitutia garanteaza cetatenilor dreptul de a-si schimba in mod pasnic guvernul, iar cetatenii isi exercita acest drept in practica prin alegeri periodice, libere si corecte, organizate pe baza sufragiului universal.

Referendumul de pe 18-19 octombrie asupra unor amendamente propuse la Constitutie a fost caracterizat de eforturi ample ale oficialilor guvernului de a asigura ca s-a atins un minim de 50 la suta a prezentei la urne, necesar pentru ca referendumul sa fie valid din punct de vedere legal. Grupurile de actiune civica au raportat nereguli notabile, inclusiv presiuni politice asupra si de catre liderii alesi local si loterii speciale si alte metode de convingere pentru a determina cetatenii sa se prezinte la vot. Au existat de asemenea indicatii ca unele urne au fost luate din sectiile de votare si duse in alte locatii pentru a face sa creasca numarul de voturi.

La alegerile din anul 2000, care au fost considerate a fi libere si corecte in general, PSD, de orientare centru-stanga, a castigat o majoritate relativa in parlament, iar candidatul PSD, Ion Iliescu, a castigat presedintia. PSD a format un guvern minoritar cu sprijinul Uniunii Democratice a Maghiarilor din Romania (UDMR). Partidul extremist xenofob Romania Mare (PRM) s-a situat pe locul doi, cu cele mai multe voturi in alegerile parlamentare si prezindentiale, dupa PSD. Acuzatiile privind o frauda electorala extinsa, aduse de candidatul PRM, Corneliu Vadim Tudor, care a pierdut alegerile, nu au fost considerate credibile de observatori.

Desi ce nu exista restrictii legale privind participarea femeilor la guvernare sau in politica, atitudinea societatii a reprezentat un obstacol semnificativ. In parlament, doar 38 din 345 deputati si 12 din 140 senatori au fost femei; membrii sunt alesi pe baza listelor de partid si nu direct de alegatori. Trei din cei 25 de membri initiali ai cabinetului si 2 din cei 21 de membri ai cabinetului remaniat (iunie) au fost femei. Femeile au votat in general in aceeasi proportie ca barbatii. Nici unul dintre cei 42 de prefecti de judet (reprezentanti numiti de guvernul central) nu a fost femeie.

Constitutia si legea garanteaza fiecarei minoritati etnice recunoscute un reprezentant in Camera Deputatilor, cu conditia ca organizatia politica a minoritatii respective sa obtina 5 la suta din voturile necesare alegerii unui deputat. Organizatiilor reprezentand 18 grupuri minoritare li s-au acordat locuri de deputati conform acestei prevederi in anul 2000. Etnicii maghiari, reprezentati de UDMR, au obtinut reprezentare parlamentara prin procesul electoral normal. Rromii au fost slab reprezentati in parlament; slaba prezenta la urne a rromilor si scindarile interne in cadrul comunitatii rrome au fost in defavoarea orientarii voturilor in sprijinul unui singur candidat, organizatie sau partid. Au existat doi parlamentari rromi. Fostul reprezentant al minoritatii rrome s-a alaturat PSD si a intrat in Camera Deputatilor, in conditiile in care Constitutia si legislatia electorala permit un loc suplimentar pentru comunitatea rroma. In 2002, PSD a semnat un protocol de cooperare pe o perioada de doi ani cu minoritatea germana. In timpul anului, PSD a reinnoit protocoalele de cooperare cu minoritatea maghiara si cea rroma, semnate in 2002.

Sectiunea 4   Atitudinea Guvernului in privinta Investigatiilor Internationale si Nonguvernamentale asupra Incalcarilor Drepturilor Omului

Un numar de grupuri locale si internationale pentru drepturile omului au activat in general fara restrictii din partea guvernului, investigand si publicandu-si concluziile asupra cazurilor privind drepturile omului. Oficialii guvernamentali au fost in general cooperanti si receptivi fata de ONG-uri, desi unele birouri au raspuns lent la solicitarile de informatii.

Grupurile locale de monitorizare a respectarii drepturilor omului au inclus APADOR-CH, Societatea Independenta Romana pentru Drepturile Omului (SIRDO), Liga pentru Apararea Drepturilor Omului (LADO), Institutul Roman pentru Drepturile Omului, si mai multe grupuri specializate in aceasta problema, cum ar fi organizatia Tanara Generatie a Rromilor si Romani CRISS. Alte grupuri, cum ar fi partide politice si sindicate, au monitorizat de asemenea respectarea drepturilor omului. Aceste grupuri, ca si organizatii internationale pentru drepturile omului, au functionat in mod liber, fara interferente din partea guvernului.

Institutia Avocatului Poporului a lucrat pentru protejarea cetatenilor impotriva abuzurilor din partea oficialilor publici. Din septembrie, a primit 5.400 plangeri, multe dintre care au fost respinse din cauza ca implicau probleme cu sistemul de justitie si nu cel de administratie. Biroul, care nu se ocupa doar de drepturile omului, ci de toate aspectele interactiunii cetatenilor cu guvernul, a fost de o eficienta moderata din cauza autoritatii si resurselor limitate.

Sectiunea 5   Discriminare Bazata pe Rasa, Sex, Invaliditate, Limba sau Statut Social

Constitutia interzice discriminarea pe baza de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, sex, opinie si apartenenta politica, avutie sau statut social; totusi, in practica, guvernul nu a pus in aplicare aceste prevederi in mod eficient, si femeile, rromii si alte minoritati au suferit forme variate de discriminare.

O ordonanta de urgenta aprobata in ianuarie 2002 interzice discriminarea pe baza unui numar de factori si creeaza posibilitatea deschiderii unui proces pe motiv de discriminare. Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, agentia care pune in aplicare ordonanta, a fost creat pe 31 iulie. In august, o noua ordonanta a marit amenzile pentru acte discriminatorii pina la aproximativ 1.200 USD (40 milioane lei).

Potrivit Uniunii Nationale a Organizatiilor Persoanelor afectate de HIV/SIDA (UNOPA), principiul confidentialitatii si dreptul la munca au fost uneori incalcate in cazul persoanelor cu HIV. De exemplu, exista informatii ca unele persoane au fost angajate sau demise din cauza contaminarii cu HIV, ceea ce constitutie o incalcare a legislatiei muncii.

Femei

Violenta impotriva femeilor, inclusiv violul, a continuat sa fie o problema grava. Atat grupurile pentru drepturile omului, cat si cele pentru drepturile femeilor au raportat ca violenta domestica este ceva obisnuit. Potrivit unui sondaj de opinie ONU pe 2002, 45 la suta din femei au fost agresate verbal, 30 la suta, agresate fizic, si 7 la suta, agresate sexual. In luna mai, a fost adoptata o lege prin care interventia politiei a devenit posibila in cazurile de violenta domestica. Nu exista legislatie specifica pentru cazurile de abuz sau viol conjugal. Judecarea cazurilor de viol a fost dificila din cauza ca a necesitat atat certificat medical, cat si un martor, iar violatorul putea evita pedeapsa daca lua in casatorie victima. Judecarea eficienta a cazurilor de viol conjugal a fost aproape imposibila. O lege aprobata in ianuarie a autorizat aceleasi pedepse pentru viol si abuz sexual fara a tine cont de sexul victimei.

Au existat rapoarte despre traficul cu femei (Sectiunea 6.f.)

Constitutia garanteaza femeilor si barbatilor drepturi egale; totusi, in practica, guvernul nu a pus in aplicare aceste prevederi, iar autoritatile nu si-au concentrat atentia sau resursele asupra subiectelor legate de drepturile femeilor.

Legea interzice orice act de discriminare sexuala, inclusiv hartuirea sexuala. Exista putine resurse pentru ca femeile sa faca fata discriminarilor economice. In ciuda legilor existente si a egalitatii educationale, s-a inregistrat o rata mai mare de somaj in randurile femeilor, acestea ocupand mai putine pozitii influente in sectorul privat si castigand salarii mai mici. Un departament din Ministerul Muncii si Protectiei Sociale s-a ocupat de problemele cu care se confrunta femeile si de politicile familiale. A organizat programe pentru femei, a propus noi legi, a monitorizat legislatia in vederea depistarii de prejudecati sexuale, a canalizat resurse pentru pregatirea femeilor in profesiuni specializate si a cautat rezolvarea problemelor mamelor singure, in special in zonele rurale. Exista un oficiu in Departamentul pentru Protectia Copilului, Femeii si a Familiei, in vederea rezolvarii plangerilor de discriminare.

Copii

Guvernul administreaza programele de sanatate si educatie publica pentru copii, in ciuda resurselor precare, care limiteaza accesibilitatea serviciilor. Agentiile internationale si ONG-urile au suplimentat programele guvernamentale in aceste zone.

Educatia este libera si obligatorie pana in clasa a opta. Dupa clasa a opta, scolile au cerut taxe pentru manuale, ceea ce a descurajat participarea copiilor din familiile cu venituri mici, in special rromi. Pe parcursul anului scolar 2001-2002, aproximativ 96 la suta din copiii de scoala primara au urmat scoala, inclusiv gradinita. Baietii si fetele au primit in general acelasi tip de tratament in scoli. Ministerul Educatiei a raportat ca rata de abandon scolar in 2000-2001 a fost de aproximativ 0,6 la suta.

UNOPA a raportat ca, in sistemul sanitar, au existat intreruperi repetate in tratamentul pacientilor cu SIDA, in special a copiilor. Nedorita discontinuitate a tratamentului a fost mai daunatoare decat lipsa tratamentului si putea cauza rezistenta la medicamente.

Legile pentru protectia copiilor impotriva abuzurilor si neglijentei au fost inadecvate si au existat indicii ca abuzul impotriva copiilor a constiuit o problema. Desi exista pedepse penale, nu exista o politica sau proceduri consistente pentru a raporta abuzurile impotriva copiilor sau neglijenta fata de copii si nici nu exista un sistem de a pedepsi familiile care isi abuzeaza copiii. In 2001, Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului si Adoptii a inregistrat neoficial cazuri de abuzuri impotriva copiilor, raportate de Departamentele pentru Protectia Drepturilor Copilului in fiecare judet si a stabilit ca a existat un numar total de 1.770 cazuri de abuzuri fizice si 183 de cazuri de abuzuri sexuale. O echipa coordonata de Autoritatea Nationala dezvolta standarde, pregatire, politici si proceduri pentru rezolvarea acestei probleme.

Desi ilegale, casatoriile intre copii de rromi sub varsta consimtamantului au fost la ordinea zilei. In octombrie, guvernul a ordonat ca o fata de 12 ani de etnie rroma si un baiat rrom de 15 ani sa fie separati si orice relatie intima intre ei sa inceteze, dupa o casatorie puternic mediatizata. Cu toate acestea, grupurile pentru drepturile omului au raportat ca astfel de casatorii continua sa aiba loc, in mod frecvent fara notificarea sau interventia autoritatilor.

Traficul cu fete in vederea prostitutiei a constituit o problema (Sectiunea 6.f.)

Numarul copiilor inregistrati in institutiile de ingrijire variaza considerabil din cauza ca nu exista un sistem detaliat si standardizat de inregistrare. Pe linga ingrijirea de catre asistentul maternal sau in cadrul familiilor extinse, Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului si Adoptii a contribuit la finantarea crearii unor alternative comunitare la institutiile de stat de ingrijire a copilului. Fostele camine-spital (unitati medicale specializate de plasament), care au fost ultimele in procesul de transferare catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului si Adoptii, au continuat sa aiba cele mai rele conditii.

Conditiile de trai s-au imbunatatit in majoritatea institutiilor de ingrijire a copiilor in ultimii ani. Raportul UE pentru Romania, dat publicitatii pe parcursul anului, a remarcat progresul semnificativ in reforma protectiei copilului. Mai mult de jumatate din cei 86.000 de copii aflati in ingrijire publica au fost plasati in familii (familii extinse, asistenti maternali), in timp ce 37.000 de copii au ramas in ingrijirea statului (inclusiv scoli speciale). A fost dezvoltata si pusa in aplicare o metodologie pentru inchiderea institutiilor mari de stat; 54 de institutii mari au fost inchise. In iunie, a fost infiintat un total de 776 de unitati care ofera servicii alternative de protectie a copilului (centre pentru mama si copil, case de tip familial, servicii de counseling). Luand in calcul cele 120 de mari institutii ramase, raportul noteaza ca majoritatea au fost restructurate in module tip familie si conditiile materiale de trai au fost in general cele normale.

Raportul UE pentru Romania a specificat ca situatia copiilor cu handicap s-a imbunatatit, de asemenea. Majoritatea institutiilor de stat de tip vechi au fost inchise sau restructurate, si au loc pregatiri pentru inchiderea institutiilor inadecvate care au mai ramas. Un numar tot mai mare de servicii este disponibil pentru sprijinirea copiilor cu handicap si a familiilor lor, astfel incat sa nu mai fie necesara instrainarea copiilor.

Numerosi copii saraci si aparent fara adapost au fost vazuti pe strazi in orasele mari. In timp ce guvernul nu a avut statistici care sa defineasca dimensiunile problemei la scara nationala, rapoartele politiei si ale lucratorilor sociali estimeaza numarul copiilor aflati pe strazi in intreaga tara la 1.500. Totusi, acest numar a fost mai scazut decat cel estimat in trecut si greu de verificat, avand in vedere ca este extrem de dificila numararea copiilor strazii.

Aproximativ jumatate din copiii ramasi in institutiile mari de ingrijire a copilului aveau varste intre 14 si 18. Fara schimbari ale sistemului, un numar semnificativ urmau sa paraseasca aceste institutii fara a avea vreo meserie sau loc de munca si fara capacitatea de a-si castiga traiul sau de a obtine o casa. Nu au existat conditii eficiente privind informatii de pe piata de munca, pregatire profesionala sau servicii in vederea gasirii unor locuri de munca pentru acesti tineri si exista o mare probabilitate ca acestia sa ajunga pe strazi, implicandu-se in prostitutie sau alte infractiuni. In 2002, un accent mai mare a inceput sa fie pus pe acest grup, cu programe dezvoltate pentru facilitarea integrarii membrilor sai in societate. In martie 2002, guvernul a aprobat legea 116, care autorizeaza ca Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca sa furnizeze pana la 75 la suta din salariul national mediu patronilor care angajeaza persoane intre 16 si 25 de ani care sunt in pericol de excludere sociala.

ONG-urile care lucreaza cu copii au ramas preocupate in special de numarul de minori aflati in inchisoare (Sectiunea 1.c.). Aceste ONG-uri au continuat sa caute solutii alternative pentru trimiterea minorilor la inchisoare, cum ar fi eliberarea conditionata. Deoarece timpul petrecut in inchisoare in asteptarea procesului este inclus in sentintele pedepselor cu inchisoarea, dar nu este inclus in timpul petrecut in centrele de detentie juvenila, unii minori au ajuns sa ceara sentinte cu inchisoarea.

Persoanele cu Handicap

Conditiile economice dificile si gravele constrangeri bugetare au contribuit la conditiile aspre de viata pentru cei cu handicap fizic sau mental. In afara institutiilor mari, serviciile sociale pentru persoanele cu handicap sunt aproape inexistente. Multe persoane cu handicap nu pot beneficia de reduceri pentru transport, acordate de guvern, pentru ca transportul public nu are facilitati de acces pentru ele. Legea nu autorizeaza accesibilitatea pentru persoanele cu handicap in cladiri si in transporturile publice.

Minoritati Nationale/Rasiale/Etnice

In iunie, Departamentul pentru Relatii Internetnice si Oficiul National pentru Rromi au fost plasate sub coordonarea Secretariatului General al Guvernului. Aceste oficii sunt responsabile cu monitorizarea problemelor minoritatilor etnice, mentinand contactele cu grupurile minoritatilor, inaintand propuneri pentru proiecte legislative si masuri administrative, mentinand legaturi cu autoritatile locale si investigand plangerile.

Etnicii maghiari sunt cea mai mare comunitate minoritara, cu 1.434.377 membri, potrivit recensamantului din 2002. Partidul lor, UDMR, a fost in alianta politica de facto cu guvernul minoritar PSD aflat al conducere, dupa ce a semnat un protocol de cooperare cu PSD in februarie.

Un decret guvernamental a permis elevilor din ciclul primar si gimnazial de stat sa invete in propria lor limba, cu exceptia cursurilor de gimnaziu privind istoria si geografia tarii. In regiunea Moldovei, unii membrii ai comunitatii romano-catolice de ceangai, care vorbesc o forma arhaica de maghiara, s-au plans in mod repetat ca nu exista predare in scoli in limba lor. Ei au infiintat doua grupuri avand maghiara ca limba materna in scolile din Pustiana si Cleja.

Potrivit rezultatelor finale ale recensamantului din 2002, populatia rroma numara 535.250, sau 2,5 la suta din populatie. Unii observatori, inclusiv Comisia Europeana, au estimat ca populatia rroma a fost, de fapt, intre 1,1 si 1,5 milioane. Grupurile de rromi s-au plans ca brutalitatea politiei, inclusiv bataile si hartuirile, au fost la ordinea zilei (Sectiunea 1.c.). Sub desfasurarea unui program guvernamental, rromii care traiau ilegal pe teren public in Bucuresti au fost fortati sa se intoarca in judetele de origine (Sectiunea 1.f.). Potrivit guvernului, doar 27 la suta din rromi au locuri de munca sigure si doar jumatate din aceste slujbe sunt considerate ca avand specializare. Analfabetismul printre rromi cu varste de peste 45 de ani era de aproximativ 30 la suta.

Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii a primit 456 de plangeri in timpul anului, dintre care au fost rezolvate 314. In alte 61 de cazuri, Consiliul a decis sa treaca la actiune din proprie initiativa. Din acestea, mai mult de jumatate din plangeri implicau discriminari impotriva rromilor. Consiliul a dat amenzi in 28 de cazuri, cea mai mare suma fiind de aproximativ 600 USD (20 de milioane de lei). Consiliul a infiintat in martie Alianta Nationala Impotriva Discriminarii, un forum de discutii cu ONG-urile, si a intocmit in septembrie proiectul unui Plan National Impotriva Discriminarii.

In timp ce guvernul a raportat ca 60 la suta din obiectivele Strategiei Nationale pentru Imbunatatirea Situatiei Rromilor pe 2001 au fost atinse, ONG-urile rrome au sustinut ca, exceptand infiintarea de organisme pentru implementarea strategiei, au existat prea putine realizari practice. Oficiul National pentru Rromi a mentinut o baza de date despre conditiile de trai si necesitatile comunitatii rrome. Cu toate acestea, Oficiul National a avut prea putin personal si bugetul sau de aproximativ 1,7 USD (56 de miliarde de lei) a fost insuficient pentru punerea in practica completa a strategiei.

Populatia rroma a continuat sa fie supusa discriminarilor in societate. Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii a amendat doua companii private cu aproximativ 60 USD si 240 USD (2 si 8 milioane de lei) pentru ca a refuzat accesul rromilor. Unele scoli, ca aceea din Cehei, judetul Salaj, i-a segregat pe copiii rromi. Ca urmare a unei plangeri din partea Romani CRISS catre Ministerul Educatiei, situatia a fost partial rezolvata pana la sfarsitul anului.

La sfarsitul lui noiembrie, PSD, aflat la guvernamant, a semnat un acord de cooperare cu Partida Rromilor, prin care se cerea continuarea monitorizarii situatiei rromilor, angajarea de rromi in institutiile de stat si programe pentru educarea publicului in privinta rasismului si discriminarii.

Un protocol de parteneriat care cuprinde masuri de cooperare intre Ministerul Sanatatii si Partida Rromilor, prin care se asigura accesul rromilor la sistemul de sanatate, a continuat pe parcursul anului. Protocolul a ajutat la rezolvarea majoritatii plangerilor de discriminare impotriva rromilor in sistemul sanitar si a dus ls mai multe campanii de vaccinare pentru copiii rromi. Romani CRISS a mentinut un program de pregatire (cu fonduri private), in cooperare cu Ministerul Sanatatii, pentru mediatorii medico-sociali rromi, si 160 astfel de mediatori au fost angajati de Directia de Sanatate Publica.

Un sondaj de opinie al Press Monitoring Agency, in iunie- iulie, a aratat ca aproximativ 80 la suta din stirile de televiziune despre rromi se refereau la evenimente generatoare de conflicte, cum ar fi migrarea ilegala si raiduri ale politiei in comunitatile rrome, sau au folosit imagini reflectand stereotipuri.

Sectiunea 6   Drepturile angajatilor

a.   Dreptul la Asociere

Toti angajatii, cu exceptia anumitor angajati publici, au dreptul legal de a se asocia liber si de a forma si a se alatura unor sindicate de munca, fara autorizatie prealabila, si isi exercita in mod liber acest drept. Noua Lege a Sindicatelor, care a intrat in vigoare in februarie, a imbunatatit garantiile legale ale dreptului de asociere, permitand angajatilor publici si fermierilor sa formeze sau sa intre in sindicate. Un minimum de 15 persoane de aceeasi profesie poate pune bazele unei organizatii sindicale, chiar daca lucreaza pentru patroni diferiti. Ministerul Apararii, Ministerul Administratiei si Internelor si personalul din serviciile de informatii nu au autorizatia de a forma sindicate.

Majoritatea angajatilor apartine unui numar aproximativ de 18 confederatii sindicale nationale si mai multor sindicate independente mai mici. Sindicatele pot dobandi proprietati, sa ii sprijine pe membrii lor in exercitarea profesiunii, sa stabileasca fonduri de asigurare mutuala, sa tipareasca publicatii, sa infiinteze organisme culturale, educationale si de cercetare, sa infiinteze intreprinderi comerciale si banci si sa imprumute bani. Angajatii nu pot fi fortati sa intre sau sa se retraga din sindicate, iar oficialii sindicali care demisioneaza din pozitiile in care au fost alesi si se intorc in randurile angajatilor obisnuiti sunt protejati impotriva unor eventuale represalii ale angajatorului.

Dreptul de a forma sindicate a fost in general respectat in practica. Cu toate acestea, unii angajatori au creat "sindicatele galbene", care contracareaza activitatea sindicatelor independente. Angajatorii care nu agreeaza activitatea sindicala - de obicei companii straine - au conditionat angajarea unui lucrator de acordul de a nu crea sau a nu intra intr-un sindicat. Sindicatele au raportat ca guvernul s-a amestecat in activitatile sindicale, in negocierile colective si in greve si se afirma ca cerintele inregistrarii unui sindicat erau exagerate.

Legea interzice discriminarea anti-sindicala, iar guvernul a respectat, in general, aceasta interdictie in practica.

Studii anterioare au indicat ca legislatia muncii nu a indeplinit standardele Organizatiei Internationale a Muncii (OIM) in zone ca alegerea reprezentantilor sindicali, arbitrajul, raspunderea organizatorilor de greva, intrunirea conditiilor pentru obtinerea statutului legal de inregistrare a unui sindicat si restrangerea dreptului de a fi ales ca membru sindical sau in functii de conducere. Majoritatea acestor probleme au fost rezolvate de noul Cod al Muncii si de Legea Sindicatelor. Proiectele textelor de lege au fost trimise la OIM pentru revizuire si comentarii, iar textele finale au inclus majoritatea recomandarilor OIM.

Legea stipuleaza ca sindicatele trebuie sa fie libere de controlul guvernului sau partidelor politice, o prevedere pe care guvernul in general o respecta in practica. Sindicatele au avut libertatea de a se implica in activitatea politica si au procedat in consecinta.

Sindicatele pot forma sau se pot alatura federatiilor si se pot afilia la organisme internationale. Confederatia Nationala a Sindicatelor Libere din Romania-Fratia si Blocul National Sindical sunt afiliate Confederatiei Internationale a Sindicatelor Libere si Confederatia Sindicatelor Europene. Confederatia Sindicatelor Democratice din Romania si Cartel Alfa sunt afiliate Confederatiei Mondiale. Reprezentanti ai organizatiilor straine si internationale au vizitat in mod liber si i-au sfatuit pe sindicalistii locali.

b.   Dreptul la Organizare si Negocieri Colective

Angajatii au dreptul la negocieri colective, dar negocierile colective au fost ingreunate de controlul statului asupra multor intreprinderi industriale si de absenta unor reprezentanti independenti ai conducerii in aceste locuri. Desi legea sprijina negocierile colective ca institutie, contractele care rezulta nu au putut fi aplicate. Treptele salariale de baza la interprinderile de stat au fost stabilite prin negocieri colective cu guvernul. Angajatii publici au putut purta negocieri privind toate pretentiile, cu exceptia salariilor, care au fost stabilite de guvern. Sindicatele au pretins ca deciziile de reducere a personalului, rezultand din acordurile cu institutiile financiare internationale, au incalcat contractele de munca.

Legea pentru solutionarea conflictelor colective de munca stabileste procedurile de conciliere, mediere si arbitraj care trebuie urmate in timpul grevelor. Legea prevede infiintarea unor grupuri tripartite de arbitraj, aprobate de Consiliul Economic si Social, unde sindicatele si asociatiile patronale au fiecare cate o treime din numarul de membri. Totusi, capacitatea de mediere nu s-a dezvoltat pe deplin. Grupurile locale au fost slab antrenate, iar sindicatele au continuat sa mearga la guvern pentru rezolvarea disputelor.

Nici noul Cod al Muncii, nici Legea Sindicatelor nu au schimbat cerintele complicate si greoaie care fac dificila organizarea de greve legale. Sindicatele pot organiza greve doar daca orice mijloace de conciliere au dat gres, iar angajatorul primeste un avertisment de 48 de ore. Grevele pot fi organizate doar pentru a apara interesele economice ale angajatilor, si nu pentru motive politice. Companiile pot pretinde despagubiri din partea initiatorilor grevei daca un tribunal decide ca o greva a fost ilegala. Sindicatele s-au plans ca trebuie sa isi prezinte nemultumirile in cadrul unor concilieri sponsorizate de guvern inainte de a initia o greva si ca tribunalele au tendinta de a declara ilegale majoritatea grevelor. Judecatori, procurori si personalul Ministerului Justitiei nu au voie sa organizeze greve, ca si angajatii Ministerului Apararii, Ministerului Administratiei si Internelor si ai serviciilor de informatii. Ca si in trecut, teama pierderii locurilor de munca din cauza privatizarii a stat la baza multor greve. Guvernul tine cont de ingrijorarile sindicatelor in strategiile sale de privatizare.

Legislatia muncii este aplicata uniform in toata tara, inclusiv in cele sase zone de comert liber si cele 31 de zone dezavantajate.

c.   Interzicerea Muncii Fortate sau Obligatorii

Constitutia interzice munca fortata sau obligatorie, inclusiv in ceea ce priveste copiii; cu toate acestea, exista raporte privind copiii rromi pusi sa munceasca sau subiect al traficului de copii (Sectiunea 6.d. si 6.f.)

d.   Statutul Practicilor Muncii pentru Copii si Varsta Minima de Angajare

Varsta minima de angajare este de 16 ani, dar copiii pot lucra cu consimtamantul parintilor sau tuturilor de la varsta de 15 ani, desi trebuie tinut cont de "dezvoltarea fizica, aptitudini si cunostinte". Minorilor le este interzis sa lucreze in conditii periculoase. Incalcarea legilor privind munca minorilor se pedepseste cu inchisoare pe perioade de 2 luni pana la 3 ani. Copiii cu varste sub 16 ani care muncesc au dreptul sa isi continue educatia, iar legea ii obliga pe angajatori sa ii ajute in aceasta privinta. Ministrul Muncii si Protectiei Sociale are autoritatea de a impune amenzi si a inchide fabricile pentru a asigura aplicarea legii.

Un departament din cadrul oficiului primului ministru este responsabil de protectia copilului. Guvernul infiinteaza organizatii in judete si in Bucuresti pentru a pune in aplicare legile privind bunastarea copilului. Rolurile si responsabilitatile agentiilor care pun in aplicare legile privind protectia copiilor raman neclare, iar aceste legi sunt deseori puse in aplicare abia cand un caz extrem de grav este dat publicitatii. In ciuda cazurilor frecvente de copiii exploatati, nu au existat informatii ca pe parcursul anului a fost pus sub acuzatie sau condamnat cineva sub incidenta legislatiei privind exploatarea minorilor.

Nu au existat statistici clare privind copiii angajati ilegal. Copiii pusi sa munceasca, inclusiv sa cerseasca, sa vanda suveniruri pe strazi, sa spele parbrize constituie un fenomen raspandit in comunitatea rroma; acesti copii pot fi de orice varsta. Problema este recunoscuta, iar tara continua sa faca progrese in eliminarea celor mai grave forme de exploatare prin munca a copiilor. Legislatia privind exploatarea minorilor a fost adecvata, dar punerea sa in aplicare a tins sa fie deficitara cu exceptia unor cazuri grave, cu predilectie a celor care au atras atentia mass-media, cum este un caz in care copiii au fost "vanduti" unei familii de tara pentru a lucra la o ferma de porci. Cazul a fost dezvaluit doar cand unul dintre copii a fost grav ranit si a necesitat ingrijiri medicale.

Un memorandum de intelegere intre guvern si OIM privind eliminarea exploatarii copiilor prin munca a fost extins pe 5 ani in iunie 2002. Cu sprijinul OIM, guvernul a inceput implementarea unui cuprinzator Program International privind Eliminarea Muncii Copiilor. Programul cuprinde masuri pentru: prevenirea inmultirii cazurilor de copii pusi sa munceasca in zonele urbane si rurale; perfectionarea capacitatii guvernului si a agentiilor non-guvernamentale de a se ocupa de cazurile de minori exploatati; cercetarea amplorii si naturi problemei muncii copiilor si cresterea responsabilitatii publice. Strategia programului a avut ca scop identificarea grupurilor vulnerabile si initierea de masuri in parteneriat cu agentiile guvernamentale, cu sindicatele muncitoresti, universitati si ONG-uri.

In timpul anului, Comisia Nationala de Coordonare din cadrul Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei a dezvoltat un plan national de actiune privind munca minorilor. Potrivit acestui plan, au fost infiintate unitati de investigare si monitorizare a muncii minorilor, un grup national de consiliere pentru informarea publicului si echipe inter-sectoriale stabilite in Bucuresti si 18 judete.

e.   Conditii Acceptabile de Munca

Majoritatea treptelor salariale au fost stabilite prin negocieri colective la nivel de intreprindere si pe baza salariului minim pentru sectoare economice specifice si categorii de angajati. Guvernul a stabilit aceste niveluri minime dupa negocieri cu reprezentantii sectorului industrial si confederatiile sindicale. Treptele salariale minime au fost in general puse in aplicare si respectate. In timpul anului, salariul lunar minim a crescut de la aproximativ 53USD (1.750.000 lei) la aproximativ 72 USD (2,5 milioane lei). Salariul minim lunar nu a facut posibil un standard decent de trai pentru un muncitor si familia sa. Preturile la utilitati au continuat sa creasca, dar alimentele de baza si produsele farmaceutice au fost subventionate. Pretul locuintelor a fost stabilit de piata.

Un nou Cod al Muncii a intrat in vigoare la 1 martie. Codul va fi in continuare elaborat in aproximativ 16 legi speciale succesive. Codul Muncii stabileste o saptamana standard de lucru de 40 de ore sau 5 zile, cu ore suplimentare platite in timpul sfarsitului de saptamana sau al concediului sau muncii in conditii grele in intervalul de 40 de ore, dar fara a depasi 48 de ore pe saptamana. Codul prevede o perioada de odihna de 24 de ore pentru o saptamana de lucru, desi majoritatea angajatilor au primit cate doua zile libere pe saptamana. Concediul platit variaza de la 18 la 24 de zile lucratoare annual, in functie de vechimea in serviciu a angajatului. Legea cere angajatorilor sa plateasca beneficii aditionale si alocatii angajatilor cu ocupatii periculoase sau dificile.

Nici guvernul nici sectorul industrial, detinut inca in mare parte de stat, nu au avut resurse pentru a imbunatati semnificativ conditiile de sanatate si siguranta la locul de munca. Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei a stabilit si pus in aplicare standarde de siguranta pentru majoritatea sectoarelor industriale. Cu toate acestea, personalul pregatit pentru aplicarea lor lipseste, iar angajatorii ignora deseori recomandarile ministerului. Angajatii au dreptul sa refuze insarcinarile periculoase, dar rareori fac acest lucru in practica.

Dupa ce o explozie, in 2001, a ucis 10 muncitori in port la Constanta, lucratorii santierului naval au protestat impotriva lipsei de echipament sigur si fata de faptul ca procedurile de siguranta au fost incalcate de conducere. O delegatie guvernamentala condusa de Ministrul Privatizarii Musetescu a mediat discutiile intre muncitori si conducere; situatia a ramas nerezolvata pana la sfarsitul anului. Industria miniera continua sa fie nesigura.

f.   Traficul de Persoane

O lege din 2001 care interzice traficul de persoane a intrat in vigoare pe 6 februarie. Traficul este definit ca implicand folosirea fortei pentru a recruta, transporta, adaposti sau primi fiinte umane pentru exploatare. Folosirea fortei include frauda sau uzurpare de calitati oficiale. Exploatarea include sclavie, munca fortata, prostitutie, aparitia in filme pornografice, furtul de organe sau alte situatii care incalca drepturile omului. Pentru minori cu varste sub 18 ani, nu este necesara probarea uzului fortei.

Legea prevede termene cu inchisoarea de 3 pana la 12 ani pentru traficul de minori cu varste cuprinse intre 15 si 18 ani. Sentintele au fost marite de la 5 la 15 ani pentru traficul cu minori cu varste sub 15 ani, daca exista doua sau mai multe victime, sau daca o victima sufera rani corporale grave sau ii este afectata sanatatea. Sentinta pentru trafic care duce la moartea sau sinuciderea victimei este de 5 pana la 25 de ani. Aceste pedepse cresc cu 3 ani daca traficantul apartine unui grup al crimei organizate si cu 2 ani daca uzul de forta este aplicat impotriva minorilor. Consimtamantul persoanei traficate nu scuteste traficantul de rigorile legii.

Guvernul si-a sporit eforturile impotriva traficului de persoane, iar ofiterii de politie din cadrul Departamentului de lupta impotriva Traficului cu Fiinte Umane au contiuat sa urmareasca diferite cazuri. Politia a desemnat 15 ofiteri la sediul din Bucuresti si peste 87 de ofiteri in 15 centre zonale, 42 de femei fiind invatate procedurile anti-trafic. Ei au continuat sa extinda resursele inter-agentii si resursele locale alocate luptei impotriva traficului cu persoane, iar guvernul s-a evidentiat ca un participant puternic in cooperarea regionala pentru aplicarea legii. In timpul primelor sase luni ale anului, politia a identificat un total de 658 de infractiuni legate de traficul de persoane. Un numar total de 488 de indivizi se afla sub investigatii pentru infractiuni legate de traficul de persoane iar din luna iunie politia a arestat 130 de suspecti si a anihilat 184 de retele de trafic cu persoane. Autoritatile au obtinut 9 condamnari definitive, potrivit noii legi privind traficul de persoane (pentru cazuri din 2001 si 2002), cu un termen de 7 ani ca sentinta maxima pentru fiecare infractiune. Acest fapt a contrastat cu anul 2002, cand politia a identificat 459 de infractiuni si a investigat 420 de persoane. Guvernul a raportat 50 de condamnari pentru trafic de persoane in timpul anului, in comparatie cu anul anterior, cand nu a existat nici un caz.

In septembrie, articole de presa au indicat ca politia franceza a arestat 67 de adulti intr-o tabara de rromi din afara Parisului si i-a pus sub acuzare pentru organizarea de retele de sclavie avand ca victime copii rromi rapiti din tara si adusi in Franta pentru prostitutie si furturi.

Incepand cu 2001, Parchetul General a desemnat procurori in toata tara pentru instrumentarea cazurilor de trafic cu persoane si a celor corelate cu acestea. Au existat cateva puneri sub acuzare pentru infractiuni legate de proxenetism. Cazurile judecate pe baza acuzatiilor aduse conform noii legi privind traficul de persoane au continuat.

In timpul lunii septembrie, guvernul a participat la lansarea operatiunii Mirage 2003, a Centrului Regional SECI pentru Combaterea Criminalitatii Transfrontaliere. Succesul operatiunii Mirage in vara lui 2002 a facut ca acest al doilea efort sa duca la o operatiune regionala agresiva si activa de contracarare a traficului de persoane si migratiei ilegale in Balcani. In timpul operatiunii, politia din tara a verificat 5.920 locatii (cluburi de noapte, discoteci, restaurante si puncte de trecere a frontierei), a identificat 463 de victime si 595 de traficanti, a initiat 319 proceduri penale si a arestat sau pus sub acuzare 207 traficanti.

Tara a fost punctul de origine si tranzit pentru traficul cu femei si fete din Moldova, Ucraina si alte parti ale fostei Uniuni Sovietice inspre Bosnia, Serbia si Muntenegru (inclusiv Kosovo), Macedonia, Turcia, Albania, Grecia, Cipru, Italia, Franta, Germania, Ungaria, Olanda, Polonia, Emiratele Arabe Unite, Japonia si Cambodgia pentru exploatare sexuala. Din cauza ca tiparele traficului sunt in schimbare, Organizatia Internationala pentru Migratie (OIM) a notat ca nu a fost posibila estimarea cu acuratete a numarului de femei victime ale traficului cu fiinte umane pentru acest an. Iasi si Timisoara au ramas principalele centre de tranzit. Rutele de trafic merg in general de la granita cu Moldova inspre toate tarile din Balcani. In timp ce victimele sunt in principal femei si fete traficate pentru exploatare sexuala, au existat rapoarte privind si traficul de barbati spre Grecia pentru munca in agricultura.

Deseori, femeile au fost recrutate de persoane cunoscute sau care au dat anunturi in ziare. Un prieten sau o ruda facea oferta initiala, spunand deseori victimei ca ar putea obtine un loc de munca pe post de babysitter sau chelnerita. Potrivit OIM, majoritatea femeilor nu au avut cunostinta ca vor fi fortate sa se prostitueze. Un numar mic de femei traficate au fost vandute pentru prostitutie de parinti sau soti sau au fost rapite de bande de traficanti. Oficialii guvernului au raportat ca bandele de traficanti au parut sa fie conduse in principal de persoane particulare; mai multe bande locale de prostitutie erau active.

OIM a raportat ca a asistat pe parcursul anului 159 de victime ale traficului cu persoane, toate, cu exceptia a doua, fiind femei. Dintre acestea, 145 au fost repatriate si un numar de 14 a primit asistenta de integrare. Din 2002, ONG-ul Salvati Copiii s-a confruntat cu 40 de cazuri legate de traficul de persoane, dintre care in 10 erau implicati copii. Salvati Copiii a observat ca traficul de persoane trimise sa cerseasca in vestul Europei si in Statele Unite continua sa fie o problema.

In tara, in centrele de plasamant se afla aproximativ 35.000 de copiii, unele dintre aceste institutii neacordand suficienta atentie pericolului ca fetele aflate in ingrijire sa devina victime ale traficului de persoane. In majoritatea cazurilor, persoanele scoase cu forta din centrele de plasament, avand varste intre 16 si 18 ani, nu aveau documente de identitate, erau insuficient scolarizate si doar putine aveau pregatire profesionala, sau deloc. ONG-urile cred ca multe dintre fetele din centrele de plasament nu au cunostinta de pericol si cad victime retelelor de trafic.

Guvernul a continuat sa admita ca fenomenul coruptiei in politie, in special in cadrul fortelor locale, constituie o problema. In timpul anului, doi ofiteri ai politiei de granita au fost investigati pentru coruptie in legatura cu traficul de persoane si sau fost demisi, la Aeroportul Otopeni; 13 oficiali ai Politiei de Granita (4 de la granita de est, 9 de la granita de vest) s-au aflat de asemenea sub investigatie pentru delicte de coruptie legate de traficul de persoane, la sfarsitul anului. Pregatirea si schimbarile de personal continua, majoritatea cadrelor de politie recunoscand ca tara este o sursa de victime ale traficului cu persoane. Politia a continuat sa investighteze miscarile de trafic suspecte prin punctele de trecere a frontierei. Politia de Granita a chestionat victimele si a incercat sa ii identifice pe traficanti. Ofiteri ai Directiei pentru Combaterea Crimei Organizate, desemnati sa investigheze traficul de persoane au interogat suspectii care au fost identificati de victime.

Legea cere ca guvernul sa protejeze victimele traficului de persoane si sa autorizeze operatiuni sub acoperire si de supraveghere electronica impotriva traficantilor. Legea elimina, de asemenea, condamnarile penale pentru prostitutie daca victimele se predau sau accepta sa coopereze in anchetele deschise impotriva traficantilor.

Guvernul a acordat, in general, prea putin sprijin victimelor repatriate. OIM, Ministerul Administratiei si Internelor si un mic numar de ONG-uri locale s-au ocupat cu problemele traficului de persoane. OIM si ministerul au infiintat un adapost in Bucuresti pentru un numar de pana la 10 victime, cu asistenta lucratorilor sociali ai Bisericii Ortodoxe Romane, ONG-uri din Bucuresti si Oficiul National pentru Refugiati. ONG-ul Reaching Out conduce un adapost in Pitesti, iar ONG-ul local Alternativa Sociala a deschis un adapost in Iasi cu sprijinul OIM si a Bisericii Greco-Ortodoxe.

Pe parcursul anului, numeroase materiale media si mesaje anti-trafic pe postul de televiziune sponsorizat de guvern au crescut receptivitatea la acesta problema. Toate ministerele relevante au participat intr-un Consiliul de Coordonare a Luptei impotriva Traficului cu Fiinte Umane coordonat de OIM, iar OIM, cu un oarecare sprijin din partea guvernelor straine, si-a continuat campania de crestere a atentiei asupra acestei probleme.

Dat publicitatii pe 25 februarie, 2004