15 Septembrie 2004

Romania

Constitutia prevede libertatea de religie. Guvernul respecta in general, in practica, acest drept, dar unele restrictii aduc atingere libertatii religioase si mai multe grupuri religioase minoritare continua sa pretinda, in mod credibil, ca oficiali guvernamentali de rang scazut se opun eforturilor lor de a cistiga noi adepti si se interfereaza cu alte activitati religioase.

Nu au existat schimbari majore in ansamblu in ceea ce priveste respectarea libertatii religioase in timpul perioadei acoperite de acest raport. Guvernul continua sa faca diferente intre religiile recunoscute si cele nerecunoscute, iar cerintele de inregistrare si recunoastere inca pun obstacole minoritatilor religioase. Guvernul nu a facut eforturi pe mai departe pentru adoptarea unei noi legi menite reglementarii religiilor, si nu exista planuri de a supune aprobarii parlamentului un asemenea proiect de lege in viitorul apropiat. Guvernul nu a aprobat inca legea de retrocedare catre Biserica Greco-Catolica a bisericilor si proprietatilor bisericesti transferate de comunisti Bisericii Ortodoxe in 1948, si nici nu a aratat vreo tendinta de a face un astfel de lucru. In urma remarcilor controversate din iulie 2003 ale Presedintelui Iliescu privind Holocaustul, a fost constituita in octombrie 2003 o comisie internationala condusa de laureatul Premiului Nobel, Elie Wiesel, pentru studierea Holocaustului in Romania, iar Guvernul a declarat in mai ca Holocaustul va fi comemorat in fiecare an pe 9 octombrie. In martie, Parlamentul a aprobat o lege care pune bazele retrocedarii proprietatilor confiscate comunitatii evreiesti de guvernul pro-nazist intre 1940 si 1945. Procesul de acordare de autorizatii de constructie pentru lacasurile de cult a continuat, dar unele minoritati religioase au continuat sa se planga de amanarile prea mari.
Exista, in general, relatii amicale intre diferitele grupuri religioase, Biserica Ortodoxa Romana a aratat totusi o oarecare ostilitate fata de bisericile religioase non-Ortodoxe si a criticat “prozelitismul agresiv” al protestantilor, neo-protestantilor si al altor grupuri religioase, pe care Biserica le-a descris in mod repetat ca “secte.” Biserica Ortodoxa continua sa se opuna retrocedarii bisericilor Greco-Catolice pe care le-a primit de la stat dupa desfiintarea Bisericii Greco-Catolice de comunisti in 1948.

Guvernul Statelor Unite discuta chestiuni privind libertatea de religie cu Guvernul Romaniei ca parte a politicii sale generale de promovare a drepturilor omului. Ambasada Statelor Unite a ridicat in mod repetat problema restituirii proprietatilor religioase, in special a Bisericilor Greco-Catolice, cu oficiali ai guvernului. Necesitatea de a extinde educatia privind Holocaustul a fost discutata cu oficiali guvernamentali de Ambasada Statelor Unite si de Trimisul Special pentru Probleme de Holocaust. Ambasada Statelor Unite continua sa ii incurajeze pe liderii guvernamentali si religiosi sa respecte pe deplin libertatea religioasa.

Sectiunea I. Demografie religioasa

Tara are o suprafata totala de de aproximativ 237.500 kilometri patrati, avand o populatie de aproximativ 21,7 milioane.
Biserica Ortodoxa Romana este religia predominanta in tara. Guvernul recunoaste in mod oficial 17 religii: Biserica Ortodoxa Romana, Biserica Romano-Catolica, Biserica Greco-Catolica, Biserica Crestin-Ortodoxa de Rit Vechi, Biserica Reformata (Protestanta), Biserica Crestina Evanghelica, Biserica Evanghelica Romana, Biserica Evanghelica de confesie Augustina, Biserica Evanghelica Luterana – Sinodul Prezbiterian, Biserica Unitariana, Biserica Baptista, Biserica Penticostala, Biserica Adventistilor de Ziua a Saptea, Biserica Armeana, Iudaism, Islam, si Martorii lui Iehova (recunoscuta ca religie pentru prima oara in mai 2003). Membrii altor credinte pot practica in deplina libertate, dar nu beneficiaza de diferite forme de sprijin din partea statului.

Potrivit recensamantului din martie 2002, Biserica Ortodoxa Romana avea 18.817.975 membri (86,8 la suta din populatie). Biserica Romano-Catolica avea 1.026.429 membri. Biserica Catolica de Rit Bizantin (Greco-Catolicii sau Uniatii) avea 191.556 membri. Cifra este disputata de Biserica Greco-Catolica, care pretinde ca au existat multe nereguli, cum ar fi faptul ca cei care completau chestionarele au refuzat sa bifeze afiliatia Greco-Catolica si au inscris automat afiliatia Ortodoxa, ceea ce a dus un rezultat inexact. Biserica Greco-Catolica a estimat in 2003 ca numarul adeptilor sai este de peste 790.000 de membri. (Greco-catolicii au fost membri ai Bisericii Ortodoxe Romane, care, in 1967, au acceptat principiile necesare unirii Bisericii Ortodoxe cu Biserica Romano-Catolica, dar continua sa respecte multe precepte si traditii ortodoxe).

Biserica Crestina de Rit Vechi avea 38.147 membri, Biserica Protestanta Reformata avea 701.077 membri. Biserica Crestina Evanghelica avea 44,476 membri. Bserica Evanghelica Romana avea 18.178 membri. Biserica Evanghelica de confesie Augustina avea 8.716 membri. Biserica Evanghelica Luterana – Sinodul Prezbiterian avea 27.112 membri. Biserica Unitariana din Romania avea 66.944 membri. Biserica Baptista avea 126.639 membri. Biserica lui Dumnezeu Apostolica (Biserica Penticostala) avea 324.462 membri. Biserica Crestina a Adventistilor de Ziua a Saptea avea 93.670 membri. Biserica Armeana avea 687 membri. Potrivit recensamantului din 2002, figurau 6.075 evrei, Federatia Comunitatii Evreiesti afirmand ca are aproximativ 10.200 membri). Musulmanii erau in numar de 67.257. Potrivit aceluiasi recensamint, numarul ateilor era de 8.524 si existau 12.825 persoane fara nici o afiliere religioasa.

Potrivit Secretariatului de Stat pentru Culte, majoritatea religiilor au adepti imprastiati in toata tara, desi putine comunitati religioase sunt concentrate in regiuni anume. Membrii Bisericii de Rit Vechi (lipovenii) sunt localizati in Moldova si Dobrogea. Majoritatea musulmanilor sunt localizati in partea de sud-est a tarii, in Dobrogea, langa Bulgaria si in zona de coasta a Marii Negre. Majoritatea greco-catolicilor sunt in Transilvania, dar exista, de asemenea, o mare comunitate greco-catolica in Moldova. Credinciosii catolici si protestanti se afla, preponderent, in Transilvania, dar multi sunt localizati, de asemenea, in jurul Bacaului. Etnicii ucraineni ortodocsi sau greco-catolici se afla, in mare parte, in zona de nord-vest a tarii. Etnicii sarbi ortodocsi se afla in Banat. Armenii sunt concentrati in Moldova si in sud.
Potrivit unor surse care au fost publicate, Credinta Baha’I, Familia (Copiii lui Dumnezeu), Biserica lui Isus Hristos a Sfintilor din Zilele din Urma (Mormoni), Biserica Unificarii, Biserica Metodista, Biserica Presbiteriana, Meditatia Transcedentala, Hare Krishna si Buddhismul Zen sunt culte active in tara; cu toate acestea, nu sunt recunoscute oficial.
Potrivit unui sondaj de opinie efectuat la scara nationala, in octombrie 2003,
1 la suta din cei chestionati au afirmat ca se duc la biserica zilnic; 3 la suta spun ca merg la biserica de cateva ori pe saptamana; 20 la suta au afirmat ca merg la biserica o data pe saptamana; 23 la suta pretind ca merg de mai multe ori pe luna; 33 la suta participa la slujbele religioase doar de Craciun, Pasti si alte srabtoari religioase; 11 la suta merg la biserica o data pe an sau mai rar, iar 7 la suta nu merg deloc la biserica. Acelasi sondaj de opinie arata ca 85 la suta din cetateni spun ca biserica este institutia in care au cea mai mare incredere.
Sectiunea II. Statutul Libertatii Religioase

Cadrul legal/politic

Desi Constitutia garanteaza libertatea religioasa, guvernul exercita o influenta considerabila asupra vietii religioase, prin legi si decrete. Biserica Ortodoxa exercita o influenta substantiala prin rolul sau dominant asupra unei mari parti a populatiei si asupra
guvernantilor, inclusiv asupra comisiei pentru construirea de noi lacasuri de cult. Cerintele de inregistrare si recunoastere impuse de guvern inca pun obstacole minoritatilor religioase. Mai multe grupuri religioase minoritare au continuat sa pretinda, in mod credibil, ca oficiali de rang inferior din guvern si din clerul ortodox roman le-au impiedicat eforturile de a face prozeliti si s-au amestecat in alte activitati religioase.

Un decret din timpul regimului comunist, numarul 177 din 1948, ramane legea de baza care guverneaza cultele religioase. Permite un control considerabil din partea statului asupra vietii religioase. Tehnic vorbind, aproape nici unul dintre articolele acestei legi nu a fost abrogat oficial; totusi, potrivit Secretariatului de Stat pentru Culte, un mare numar dintre articolele legii au devenit nule in practica prin Constitutie si o serie de decrete guvernamentale. Desi mai multe culte si asociatii religioase au confirmat ca articolele stipuland amestecul statului sau controlul acestuia asupra vietii si activitatilor religioase nu au fost puse in practica, astfel de prevederi exista inca in legislatie.

Guvernul cere grupurilor religioase sa se inregistreze. Nu exista proceduri clare pentru inregistrarea grupurilor religioase ca religii. Guvernul a refuzat sa recunoasca un numar de grupuri religioase, dupa 1990. Dupa o perioada lunga in care a refuzat constant sa aplice o hotarare a Curtii Supreme din 2000, care impunea recunoasterea Martorilor lui Iehova si dupa interventii repetate ale Ambasadei Statelor Unite si ale altora, guvernul a acordat Martorilor lui Iehova statutul de religie recunoscuta, in mai 2003. Martorii lui Iehova este primul grup religios care a castigat acest statut dupa 1989, cu exceptia Bisericii Greco-Catolice, careia i s-a restabilit acest drept dupa caderea comunismului.

Numarul total al religiilor recunoscute ramane scazut. Prin prevederile Decretului 177 din 1948, Guvernul recunoaste 14 religii;la care s-au adaugat apoi Biserica Greco-Catolica (1989) si Martorii lui Iehova (2003). Biserica Evanghelica Romana si Biserica Crestina Evanghelica figurau initial ca o singura religie, dar acum sunt considerate a fi doua religii separate pe deplin recunoscute, totalul fiind astfel in numar de 17. Religiile recunoscute au dreptul sa primeasca sprijin de la stat, dreptul de a infiinta scoli, de a preda religia in scolile publice, de a primi fonduri de la guvern pentru a construi biserici, de a plati salarii clerului cu fonduri de la stat si de a subventiona cheltuielile locative ale clerului, de a difuza programe religioase la televiziune si radio, de a cere licente pentru frecvente de emisie si de a beneficia de scutire de taxe.

Guvernul inregistreaza grupurile religioase pe care nu le recunoaste nici ca fundatii religioase si de caritate sau ca asociatii culturale. Secretariatul de Stat pentru Culte a informat ca a acordat licenta unui numar de 622 fundatii religioase si de caritate, ca si unor organizatii culturale, potrivit Legii 21 din 1924 privind Entitatile Juridice, prin aceasta acordandu-le statut juridic, ca si scutiri de la taxele pe venit si de la impozitele vamale. In decembrie 2002, o decizie a guvernului privind taxele locale a cuprins o lista de 16 (la acea vreme) religii recunoscute oficial, ceea ce a avut un impact negativ asupra religiilor nerecunoscute, in ceea ce priveste taxele asupra lacaselor de cult; religiilor nerecunoscute li se cere in prezent sa plateasca taxe anuale pe aceste cladiri. De exemplu, Cultului Martorilor lui Iehova, care la acea vreme nu era o religie recunoscuta, i s-a cerut, in mai multe localitati, sa plateasca retroactiv impozitele asupra lacaselor de cult. Cultul Martorilor lui Iehova a refuzat sa plateasca impozite din 2000, cand a primit o sentinta judecatoreasca prin care este recunoscut ca religie, desi Guvernul nu l-a recunoscut oficial pana in 2003. In timpul perioadei cuprinse in acest raport, nu a existat o rezolvare a disputei.

Decretul guvernamental 26 din 2000 privind asociatiile si fundatiile a abrogat Legea 21 din 1924 si a eliminat majoritatea obstacolelor birocratice in procesul de inregistrare, inclusiv numarul minim de membri necesar pentru infiintarea asociatiilor si fundatiilor religioase. In ianuarie 2003, Guvernul a reintrodus aprobarea obligatorie din partea Secretariatului de Stat pentru inregistrarea asociatiilor religioase. Ca rezultat al noilor proceduri, Secretariatul de Stat a emis 35 de aprobari in 2003 si 30, in prima jumatate a anului acesta. Cinci asociatii si fundatii au notificat Secretariatul de Stat in 2003 si in prima jumatate a acestui an privind inregistrarea lor anterioara. Secretariatul de Stat a aprobat schimbarea statutului a patru asociatii si fundatii religioase, in 2003, si cinci, in prima jumatate a acestui an. Solicitarile pentru alte 20 de grupuri religioase au ramas nerezolvate pe diferite motive; totusi, nu au existat informatii ca ar fi existat solicitari respinse in perioada inclusa in acest raport.

Numarul adeptilor fiecarei religii recunoscute, potrivit recensamantului din 2002, determina proportia bugetului primit de la stat. Religia Ortodoxa Romana primeste cea mai mare parte din sustinerea financiara a guvernului. In plus, liderii religiosi ortodocsi s-au aflat, in general, la loc de frunte in cadrul unor evenimente oficiale. In 2003, guvernul a alocat fonduri in valoare de aproape 6,9 milioane USD (228.805 milioane lei) Bisericii Ortodoxe, aproximativ 400.000 USD (13.270 milioane lei) Bisericii Romano-Catolice, aproximativ 127.000 USD (4.210 milioane lei) Bisericii Greco-Catolice, si aproximativ 98.000.000 USD (3.265 milioane lei) Bisericii Reformate, pentru construirea si repararea bisericilor.

Legea privind drepturile strainilor, revizuita in 2003, a introdus o viza de sedere indelungata pentru activitati religioase. Pentru acest tip de viza este necesara aprobarea Ministerului Culturii si Cultelor, dovada ca solicitantii reprezinta o organizatie religioasa recunoscuta legal in tara, asigurari medicale si prezentarea cazierului. Pentru acordarea acestei aprobari, in mai, ministerul a cerut grupurilor religioase sa furnizeze dosarul profesional al lucratorilor religiosi, documente pentru dovedierea calificarilor acestora de a dezvolta activitati religioase si faptul ca reprezeinta un grup religios in tara de origine, ca si motivele prezentei lor in tara. Unele grupuri religioase si-au exprimat ingrijorarea ca aceste cerinte ar intarzia emiterea vizelor si permiselor de sedere. Legea nu mai limiteaza extinderea vizelor la sase luni, prevedere considerata pozitiva de majoritatea grupurilor religioase. Exista penalitati pentru orice strain care sta fara viza, dar astfel de penalitati nu par sa aiba legatura cu activitatile religioase. Secretariatul de Stat a informat ca aproximativ 950 de vize si prelungiri de viza au fost aprobate pentru lucratori religiosi in 2003, si 325 au fost aprobate in primele sase luni ale acestui an.

In noiembrie 2003, Ministerul Culturii si Cultelor a emis noi regulamente pentru organizarea si functionarea comisiei insarcinate cu emiterea autorizatiilor de constructie pentru lacasurile de cult. Noile regulamente, ca si vechea legislatie, defineste lacasurile de cult ca fiind “constructii ca biserici, case de rugaciune, temple, moschei, sinagogi si case de adunare, folosite de cultele religioase, asociatiile si fundatiile religioase pentru serviciile lor religioase specifice.” Prevederile au fost modificate in decembrie 2003, de Guvern, pentru eliminarea reprezentantului Bisericii Ortodoxe din componenta comisiei formate din 11 membri. Anterior, Biserica Ortodoxa a fost unica organizatie religioasa reprezentata in comisie. Nu au existat informatii potrivit carora comisia a respins vreo solicitare de autorizatie de constructie; cu toate acestea, au existat informatii despre intarzieri in emiterea lor.

Guvernul nu a facut progrese suplimentare in adoptarea unei noi legislatii religioase. Grupurile religioase minoritare nu sunt optimiste in privinta adoptarii unei legi privind cultele religioase in viitorul apropiat din cauza tensiunilor care continua sa existe intre Greco-Catolici si Ortodocsi si a presiunilor din partea Bisericii Ortodoxe de a fi declarata biserica nationala. Secretariatul General pentru Culte a sugerat ca un proiect de lege privind religia, care a fost amanat, ar putea fi supus votului parlamentului in 2005.

Grupurile religioase minoritare au afirmat ca oficialii guvernului si parlamentului sunt mai cooperanti decat oficialii locali. In mod concret, relatiile cu Secretariatul de Stat pentru Culte si Ministerul Culturii si Cultelor au continuat sa se imbunatateasca.
Ca urmare a unei hotarari din 1999 a Curtii Supreme, Ministerul Educatiei nu mai cere studentilor Adventisti sa vina la cursuri sau sa se prezinte la examene in zilele de sambata.

In timpul perioadei cuprinse in raport, Secretariatul de Stat pentru Culte, impreuna cu cultele religioase si autoritatile locale, au sponsorizat un curs de pregatire pentru personalul bisericesc si monahal, o seire de simpozioane cu participare ecumenica la Bucuresti, Durau (judetul Neamt), Selimbar (judetul Sibiu), Sibiu si Cluj, si o conferinta in Bucuresti privind libertatea religioasa si relatiile interconfesionale in lumina integrarii europene, cosponsorizate cu Asociatia pentru Apararea Libertatii Religioase cu sediul la Berna. Pentru a promova un dialog permanent in viata religioasa, Secretariatul de Stat pentru Culte are in mod regulat intrevederi cu reprezentanti ai grupurilor religioase si a participat la sedintele conducerii unor culte religioase, cum ar fi Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe si Congresul Bisericii Baptiste.

Consiliul National Anti-Discriminare, infiintat pentru reducerea discriminarii de orice fel (inclusiv pe motive religioase), a primit 12 plangeri de discriminare pe motive religioase in 2003, si 2 in primele 4 luni ale acestui an.

Craciunul si Pastile Ortodox sunt sarbatori nationale. Membrii altor religii recunoscute care sarbatoresc Pastile la o data diferita au dreptul prin lege la o sarbatoare suplimentara. Liderii religiosi joaca ocazional roluri politice. In special multi lideri ortodocsi isi fac aparitia in public alaturi de proeminente figuri politice, iar mesajele religioase contin adeseori promisiuni sau obiective politice.

Majoritatea oamenilor politici a criticat in mod public anti-semitismul, rasismul si xenophobia. Presedintele Ion Iliescu, premierul Adrian Nastase si mai multi membri ai cabinetului (ministrul afacerilor externe, ministrul culturii si cultelor si altii) au continuat sa faca declaratii publice, in diferite ocazii, impotriva extremismului, anti-semitismului si xenofobiei si au criticat incercarile de a nega Holocaustul in tara. In perioada inclusa in acest raport, guvernul a sponsorizat mai multe seminarii si simpozioane privind anti-semitismul. Doua decrete emise de guvern cu scopul combaterii anti-semitismului interzic organizatiile fasciste, rasiste si xenofobe, interzic mentinerea cultului personalitatii criminalilor de razboi si protejeaza cimitirile si sinagogile evreiesti.
In concordanta cu unul dintre aceste decrete, trei statui ale liderului pro-nazist din timpul celui de-al doilea razboi mondial, Maresalul Ion Antonescu, amplasate pe domeniul public, au fost date jos, iar o piata a primit o alta denumire in 2002. Cele mai multe strazi din intreaga tara, care purtau numele Maresalului Antonescu, au primit alte denumiri. Una dintre localitatile unde numele strazii nu a fost schimbat este Cluj, unde primarul, membru al partidului extremist Romania Mare, s-a opus in mod repetat schimbarii. O strada cu acest nume exista inca in Targu Mures. In mai 2003, guvernul a inaugurat un monument in memoria Holocaustului la Targu Mures, un oras din Transilvania care se afla sub administratie ungara in timpul celui de-al doilea razboi mondial. In octombrie 2003, in cadrul unui proiect privind mostenirea culturala a evreilor din Romania, guvernul national, Ambasada Statelor Unite, ONG-ul Educatie Civica si Centrul Goren Goldstein pentru Studii Ebraice din cadrul Universitatii Bucuresti au sustinut un seminar international, organizat de Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania si de B’nai B’rith International. Seminarul a inaugurat, de asemenea, lansarea unei arhive digitale a locurilor istorice evreiesti din tara. Introdusa doar recent in unele programe scolare si la Colegiul pentru Aparare Nationala, educatia privind rolul tarii in Holocaust este inca limitata. Nu exista o abordare unitara in modul de predare a istoriei Holocaustului. Manualele folosite nu cuprind informatii temeinice in descrierea evenimentelor. Totusi, in octombrie 2003, guvernul a infiintat o comisie internationala condusa de laureatul Premiului Nobel, Elie Wiesel, din care fac parte 30 de istorici romani si straini, pentru studierea Holocaustului. Concluziile comisiei, care va avea acces deplin la arhive si alte alte documente, vor fi incluse in subiectele de studiu. Profesori de istorie au participat la cursuri de pregatire pentru predarea Holocaustului, organizate la Paris (Noiembrie), Cluj (Mai-Septembrie) si Bucuresti in toamna anului 2003 si apoi din nou in mai. Ministerul Educatiei a distribuit in scoli carti avand ca subiect Holocaustul pe toata perioada acestui raport. Mai mult de 50 de profesori au absolvit programul de pregatire organizat centrul de predare a istoriei Holocausului din Bacau, care a fost infiintat in 2002, cu sprijinul ministerului educatiei.

Pe 20 mai, Foreign Intelligence Service a semnat un acord cu Muzeul Memorial al Holocausului, din Statele Unite, pentru a permite accesul la arhivele sale cu scopul studierii Holocaustului. In iunie 2003, cu ocazia aprobarii acordului dintre Muzeul Memorial al Holocaustului, aflat in SUA si Arhivele Nationale ale Romaniei, guvernul a emis un comunicat prin care nega existenta Holocausului intre granitele tarii. Confruntat cu un val urias de critici interne si internationale, guvernul a emis un al doilea comunicat, la cateva zile dupa primul, prin care admitea ca regimul pro-nazist a comis grave crime de razboi impotriva evreilor si isi asuma responsabilitatea pentru participarea fostilor conducatori ai tarii in Holocaust.

Intr-un interviu acordat in iulie 2003 ziarului israelian “Ha’aretz”, presedintele Ion Iliescu a minimalizat Holocaustul evreiesc in Europa, spunand ca “nu i-a afectat doar pe evrei” si ca si alte nationalitati au avut de suferit. Presedintele a spus, de asemenea, ca procesele de restituire a proprietatilor evreiesti, aflate in curs de judecare, ar trebui amanate sau respinse pentru ca tara este prea saraca pentru a restitui aceste proprietati sau a plati daune. In urma criticilor vehemente pe plan intern si din strainatate, Biroul Executiv al Presedintelui a pretins ca declaratiile lui Iliescu au fost interpretate gresit si s-a implicat active in infiintarea Comisiei Wiesel si in stabilirea unei Zile Nationale pentru Amintirea Holocaustului. Centrul Simon Wiesenthal a criticat guvernul in raportul sau anual pe 2003 pentru refuzul de a anula hotararile judecatoresti, emise cu un an in urma, de iertare a doi criminali de razboi care participasera in exterminarea evreilor din Basarabia si Bucovina.

In mai, ca urmare a recomandarilor Comisiei Wiesel, guvernul a stabilit ca Ziua Nationala pentru Amintirea Holocaustului sa aiba loc pe 9 octombrie.

Restrictii asupra Libertatii Religioase

Nu exista nici o lege care sa interzica prozelitismul, dar autoritatile nu ofera o explicatie clara in ce priveste activitatile care constituie prozelitismul. Desi protejate prin lege, mai multe grupuri religioase minoritare, care includ atat religiile recunoscute, cat si pe cele nerecunoscute, au facut plangeri credibile potrivit carora oficiali de rang scazut ai guvernului sau clerului ortodox roman le-au impiedicat eforturile de a face adepti, s-au amestecat in activitatile religioase sau i-au supus discriminarilor in alte moduri in timpul perioadei incluse in acest raport. Putini politicieni au sustinut legi sau masuri care s-ar fi opus Bisericii Ortodoxe, din cauza influentei substantiale a acesteia. Oficialii locali tind sa fie toleranti, dar sunt deseori supusi presiunilor sau intimidati de clerul ortodox. Potrivit unui oficial al Secretariatului de Stat pentru Clute, astfel de cazuri sunt provocate de neintelegeri personale la nivel local sau de atitudinea prea agresiva a grupurilor religioase minoritare fata de Biserica Ortodoxa. In unele cazuri, politia locala si autoritatile administrative au sprijinit in mod tacit campanii (dintre care unele violente) impotriva prozelitismului in cadrul comunitatilor.

Reprezentantii grupurilor religioase care au dorit sa fie recunoscute dupa 1990 pretind ca procesul de inregistrare a fost arbitrar si influentat in mod nedorit de Biserica Ortodoxa Romana, si ca nu au primit instructiuni clare in ceea ce priveste cerintele de inregistrare. Organizatia Credinciosilor Ortodocsi de Rit Vechi, Miscarea Adventista pentru Reforma, Credinta Baha’i si Mormonii sunt unele dintre grupurile religioase care au incercat fara succes sa se inregistreze ca religii. Liderii locali ai Credintei Baha’i au afirmat ca, in timpul perioadei incluse in raport, si-au reinnoit incercarea de a se inregistra, fara a avea decat un raspuns negativ. Dupa o amanare indelungata, timp in care Ambasada SUA a facut demersuri repetate, ministerul culturii si cultelor a aplicat o hotarare judecatoreasca emisa in 2000 prin care se ordona recunoasterea Martorilor lui Iehova ca religie, in mai 2003.

O explicatie data de Secretariatul de Stat pentru Culte pentru esecul in a inregistra noi religii a fost ca o astfel de recunoastere necesita un decret emis de prezidiul Marii Adunari Nationale, o institutie din timpul regimului comunist, care nu mai exista. Secretariatul de Stat afirma ca, atat timp cat nu a fost aprobata nici o noua legislatie in aceasta privinta, inregistrarea unei noi religii nu este posibila. In timp ce acest argument pare sa fi fost ignorat de hotararea Curtii Supreme ca Martorii lui Iehova sa primeasca recunoasterea, setul de legi care se refera la recunoastere starneste confuzii si ingreuneaza procesul.

Religiile nerecunoscute nu primesc ajutor financiar din partea statului, in afara de impozite limitate si scutirile de taxe la import, si nu au permisiunea de a se implica in activitati aducatoare de profit.

Minoritatile religioase, inclusiv Biserica Greco-Catolica, Biserica Catolica si Credinta Baha’i au afirmat credibil ca in timpul recensamantului din 2002 au existat nereguli. Aceste nereguli au inclus numeroase incidente in care organizatorii recensamantului nu au notat cu acuratete religiile minoritare in chestionare, omitand sa intrebe, sugerand pozitiv credinta dominanta sau chiar refuzand sa marcheze apartenenta la diferite minoritati religioase.

In plus, reprezentantii mai multor grupuri religioase minoritare s-au plans ca alocarea de fonduri extrabugetare (fonduri speciale mentinute de guvern pentru uz de urgenta) este facuta partinitor in favoarea Bisericii Ortodoxe Romane. Potrivit Secretariatului de Stat pentru Culte, fondurile extrabugetare sunt distribuite in functie de necesitatile diferitelor culte. De-a lungul anilor, guvernul a construit un numar mare de biserici ortodoxe. Unele grupuri religioase minoritare au continuat de asemenea sa se planga ca au fost construite biserici ortodoxe cu sprijin de la govern in zone fara credinciosi ortodocsi.

In timp ce majoritatea religiilor minoritare au informat ca au primit fara nici o dificultate autorizatii de a construe lacase de cult, unele au emis plangeri credibile ca regulamentele au generat intarzieri in cadrul acestui proces. Potrivit informatiilor furnizate de Martorii lui Iehova, desi cererile lor pentru autorizatii de constructie au fost aprobate de autoritatile centrale, intentia lor de a construi locuri de rugaciune a fost obstructionata la nivel local, cum ar fi in Bals (judetul Olt) si Feldioara (judetul Brasov), unde primarii au refuzat sa emita autorizatii de constructie, iar Cultul Martorilor lui Iehova a fost nevoit sa se adreseze in justitie. Decizia in cazul de la Bals nu fusese inca emisa la sfarsitul perioadei cuprinse in acest raport. In ciuda unei hotarari judecatoresti din septembrie 2003 in favoarea Martorilor lui Iehova, in Feldioara, primaru continua sa refuse emiterea unei autorizatii. Situatii similare au aparut intr-un numar de alte localitati. Biserica Adventista de Ziua a Saptea din Carlibaba (judetul Suceava) a anuntat existenta unui caz similar, in care bisericii i-a fost refuzat autorizatia de constructie de catre primar, pe motiv ca numarul credinciosilor era prea mic pentru a justifica o biserica; primarul a refuzat emiterea autorizatiei in mod repetat de la achizitionarea terenului, in 2000.

In 2003, Comisia a aprobat 197 de cereri de constructie pentru lacase de cult. Din cele 197 de autorizatii, 102 au fost emise pentru Biserica Ortodoxa, 6 pentru Biserica Catolica, 14 pentru Biserica Greco-Catolica, 3 pentru Biserica Reformata, 12 pentru Biserica Batista, 7 pentru Biserica Penticostala, 11 pentru Biserica Adventistilor de Ziua a Saptea, 30 pentru Martorii lui Iehova, iar restul, altor religii. In primele 4 luni ale anului, comisia a emis 50 de autorizatii, dupa cum urmeaza: 31 pentru Biserica Ortodoxa, 1 pentru Biserica Catolica, 4 pentru Biserica Greco-Catolica, 4 pentru Biserica Baptista, 4 pentru Biserica Penticostala, 2 pentru Biserica Adventistilor de Ziua a Saptea si 4 pentru Martorii lui Iehova. La sfarsitul perioadei incluse in raport, 10 cereri nu fusesera rezolvate, iar solicitantilor le fusese cerut sa furnizeze date suplimentare.

Legea nu interzice si nici nu pedepseste intrunirile pentru activitati religioase pasnice. Totusi, mai multe grupuri religioase minoritare diferite s-au plans ca autoritatile locale si preotii ortodocsi au impiedicat desfasurarea activitatilor religioase, chiar si atunci cand grupurilor respective li se emisesera permise. Biserica Adventista de Ziua a Saptea a raportat dificultati in obtinerea de aprobari pentru folosirea salilor publice in vederea activitatilor religioase, in urma presiunilor facute de preotii ortodocsi. Chiar si cand au inchiriat sali publice, in multe ocazii, autoritatile locale, la presiunea preotilor ortodocsi, au fortat Biserica Adventista de Ziua a Saptea sa isi intrerupa programele religioase, de exemplu, in Dragomiresti (judetul Vaslui). Desi Cultul Martorilor lui Iehova a primit statutul de religie, un numar mare de primari au continuat sa ceara taxe pentru teren si lacase de cult. 13 procese privind taxele se afla in present in desfasurare, in urma plangerilor Martorilor lui Iehova. In Saliste (judetul Sibiu), primarul a interzis Martorilor lui Iehova sa desfasoare orice activitate locala, acuzandu-i de prozelitism.

Guvernul permite, dar nu stabileste ca obligatorie educatia religioasa in scolile publice. Participarea la aceste cursuri este optionala. Doar cele 17 religii cunoscute au dreptul de a tine cursuri religioase in scolile publice. In timp ce legea permite instruirea potrivit credintei parintilor elevului, grupurile religioase minoritare recunoscute se plang ca nu au putut organiza cursuri potrivit credintei lor in scolile publice. Astfel de cazuri au fost raportate de Biserica Adventistilor de Ziua a Saptea si de Alianta Evanghelica. Potrivit grupurilor religioase minoritare, inspectorii locali pentru cursurile de religie sunt in general preoti ortodocsi, care refuza acreditarea profesorilor care predau alte religii. Profesorilor de religie le este permis sa predea doar elevilor de aceeasi credinta religioasa. Totusi, grupuri religioase minoritare, inclusiv Greco-Catolicii si Martorii lui Iehova, au afirmat in mod credibil ca au existat cazuri in care copiii au fost obligate sa participe la cursuri de religie ortodoxa. Biserica Baptista s-a plans ca inspectoratele au angajat personal didactic teologic pentru predarea religiei baptiste in licee fara a cere inainte aprobarea bisericii, in ciuda unui protocol in aceasta privinta, semnat de Biserica si de Ministerul Educatiei, in septembrie 2000.

Departamentul pentru Asistenta Religioasa din cadrul Ministerului Justitiei supune atentiei Ministrului Justitiei si Patriarhatului Ortodox un raport anual privind asistenta religioasa in inchisori. Doar religiile recunoscute au dreptul de a oferi asistenta religioasa detinutilor, iar regulile privind organizarea de asistenta religioasa in penitenciare interzic prozelitismul. Preotul inchisorii (intotdeauna un preot ortodox) coordoneaza asistenta religioasa in penitenciare.. Grupurile religioase minoritare recunoscute s-au plans ca preotii ortodocsi le-au refuzat accesul in unele penitenciare.

Religiile recunoscute au dreptul prin lege sa aiba cler militar pregatit pentru a oferi asistenta religioasa recrutilor. Totusi, potrivit minoritatilor religioase, cu exceptia a doi reprezentanti ai Bisericii Catolice si Aliantei Evanghelice, clerul militar este compus doar din preoti ortodocsi.

In iunie 2002, parlamentul a aprobat o legislatie de restituire a proprietatilor religioase confiscate de regimul comunist. Unele proprietati religioase sau comunitare au fost deja restituite fostilor proprietari, ca rezultat al unor decrete guvernamentale, sau cu acordul liderilor religiosi locali. Guvernul de centru-dreapta aflat la putere intre 1996 si 2000 a emis 4 decrete si o decizie guvernamentala, care au avut ca rezultat restituirea a 100 de cladiri minoritatilor religioase si nationale. Unul dintre decrete (94/2000) a devenit apoi baza legii 501, urmand unui acord intre Partidul Social Democrat (PSD) si Uniunea Democratica a Maghiarilor din Romania (UDMR).

In multe cazuri, minoritatile religioase nu au reusit sa reintre in posesia proprietatilor, in ciuda restituirii prin aceste decrete. Multe proprietati inapoiate prin decret adapostesc birouri de stat, scoli, spitale sau institutii culturale care ar trebui mutate, iar procesele si protestele actualilor posesori au intarziat restituirea catre proprietarii de drept.

Legea 501 ar trebui sa se refere la restituirea tuturor proprietatilor bisericesti. Cladirile folosite de institutii publice (cum ar fi muzee, scoli si spitale) raman in continuare chiriasilor pe o perioada de cinci ani, timp in care au obligatia de a plati chirie biericilor. Majoritatea proprietatilor bisericesti intra in aceasta categorie. Totusi, aceasta lege nu se refera la problema distincta si speciala a bisericilor Greco-catolice. Unele culte religioase au criticat legea pentru ca nu a inclus nici o prevedere prin care sa se ofere alte cladiri drept compensatie pentru cele care au fost daramate. Pana la termenul limita final de 2 martie 2002, cultele religioase au depus 7.568 cereri de restitutie, potrivit legii 501, dupa cum urmeaza: Biserica Ortodoxa, 770; Biserica Romano-Catolica, 992; Biserica Greco-Catolica, 2.207; Biserica Reformata, 899; Cultul Mozaic, 1.809; Biserica Evanghelica, 690; alte culte, 201. Comisia Nationala pentru Legea 501 si-a inceput activitatea in iunie 2003 si a restituit 70 de cladiri in acea luna. Procesul a continuat la intervale mai mult sau mai putin regulate, iar comisia a restituit un numar suplimentar de 479 de cladiri in timpul perioadei la care se refera acest raport.

Biserica Greco-Catolica era al doilea mare cult (aproximativ 1,5 milioane adepti dintr-o populatie de aproximativ 15 milioane) in 1948, cand autoritatile comuniste l-au scos in afara legii si au dictat fuziunea fortata cu Biserica Ortodoxa Romana. In perioada in care a fost interzisa, Biserica Greco-Catolica avea in proprietate peste 2.600 de biserici, care au fost confiscate de stat si apoi date Bisericii Ortodoxe, impreuna cu alte utilitati. Alte proprietati ale Bisericii Greco-Catolice, cum ar fi cladiri si pamant agricol, au devenit proprietate de stat.

Potrivit Secretariatului de Stat pentru Culte, dupa 1989, Biserica Greco-Catolica a primit 270 de biserici transferate de comunisti Bisericii Ortodoxe, dar Greco-Catolicii pretind ca au primit doar 176 astfel de proprietati. Biserica Greco-Catolica are foarte putine lacase de cult. Multi adepti sunt inca nevoiti sa participe la slujbe in locuri publice (peste 353 de cazuri, potrivit rapoartelor greco-catolicilor) sau in aer liber. De exemplu, enoriasii Greco-catolici continua sa participle la slujne intr-un parc local din Rosia Montana, unde autoritatile locale nu au pus in aplicare o hotarare judecatoareasca finala datand din 2002, prin care se returnau biserica Greco-catolice, casa parohiala si cimitirul. Situatii similare au fost raportate in cel putin doua alte localitati. In 1992, guvernul a adoptat un decret care lista 80 de proprietati (care nu erau lacasuri de cult), detinute de Biserica Greco-Catolice si urmand a fi restituite. Dupa restituirea a 60 - 65 dintre proprietati, inclusiv scoli si spitale (cele mai importante cladiri, inclusive trei scoli in Cluj, nu au f ost restituite), nu s-au mai facut progrese. In unele cazuri, preotii ortodocsi ale caror familii au fost de credinta greco-catolica s-au convertit din nou la greco-catolicism si si-au adus parohiile si bisericile inapoi in sanul Bisericii Greco-Catolice. In mai multe judete, in special in Transilvania, liderii ortodocsi locali au renuntat voluntar la mici biserici de tara. De exemplu, in dioceza Lugojului, in zona de sud-vest a tarii, reprezentantii locali ai Bisericii Ortodoxe au cazut de acord asupra restituirii unui numar de 160 de biserici; totusi, cei mai multi lideri ortodocsi au refuzat restituirea bisericilor catre Greco-catolici. Intre iulie 2003 si aprilie, Biserica Greco-Catolica a redobandit 30 de biserici, ceea ce constituie o imbunatatire fata de anul anterior, dar este vorba doar de un mic procent din aproximativ 2.000 de biserici.

La inceputul anilor ’90, arhiepiscopul ortodox de Timisoara, Nicolae Corneanu, a returnat Bisericii Greco-Catolice aproximativ 50 de biserici, inclusiv catedrala din Lugoj. Totusi, din cauza actiunilor sale, Sfantul Sinod Ortodox l-a marginalizat pe arhiepiscopul Corneanu, iar membrii clerului l-au criticat.

Un decret guvernamental din 1990 a cerut crearea unui comitet comun ortodox si greco-catolic, la nivel national, pentru a decide soarta bisericilor care au apartinut Bisericii Greco-Catolice inainte de 1948. Guvernul nu a pus in aplicare acest decret pana in 1998, si a organizat sedinte anuale incepand cu anul 2000, dar Biserica Ortodoxa a rezistat constant eforturilor de a rezolva aceasta problema in cadrul forului respectiv. Tribunalele au refuzat, in general, sa ia in considerare procesele prin care greco-catolicii cereau restituirea, facand referire la decretul din 1990 prin care se instituia comitetul comun pentru rezolvarea problemei. Din lista initiala de proprietati continand 2.600 de buiserici confiscate, Biserica Greco-Catolica a redus numarul solicitarilor la mai putin de 300. Doar 15 biserici au fost restituite ca rezultat al sesiunilor comitetului comun. Restituirea bisericilor existente este importanta pentru ambele parti deoarece locuitorii vor participa la slujbele bisericilor, fie ele greco-catolice sau ortodoxe. Astfel, in joc se afla numarul de membri si fondurile alocate de la stat, din buget, pentru religii.

In cadrul celei mai recente sedinte a comitetului comun, din Baia Mare, de pe 23 septembrie 2003, Biserica Greco-Catolica si-a reiterat principala revendicare: restituirea fostelor sale catedrale si biserici judetene si restituirea a cate unei biserici in localitatile in care exista doua biserici, iar una dintre ele apartinuse greco-catolicilor. Biserica Ortodoxa, in schimb, a subliniat faptul ca vointa majoritatii credinciosilor ar trebui luata in considerare in privinta restituirii si ca problemele legate de restitutie ar trebui rezolvate prin dialog. A cerut de asemenea sa se puna capat proceselor aflate in desfasurare si a subliniat ca unica solutie pentru conflictele existente este construirea de noi biserici. Urmatoarea sesiune a comitetului comun national este programata pentru septembrie 2004.

In ciuda dorintei exprimate de dialog, Biserica Ortodoxa a demolat biserici greco-catolice sub diferite pretexte. De exemplu, au fost demolate biserici greco-catolice (unele dintre ele monumente istorice) in Vadu Izei (judetul Maramures), Baisoara (judetul Cluj), Smig (judetul Sibiu), Tritenii de Jos (judetul Cluj) si Craiova (judetul Dolj). O biserica in Urca (judetul Cluj) a fost daramata in august-septembrie 2003. O alta biserica amenintata cu demolarea se afla in Ungheni (judetul Mures). In acest caz, Biserica Ortodoxa reluase lucrarile de constructie pentru o noua biserica in timpul perioadei incluse in acest raport; noua biserica este construita in jurul bisericii Greco-catolice. In ciuda unui ordin judecatoresc de a opri constructia, Biserica Ortodoxa a continuat lucrarile in apropiere de biserica faimoasei manastiri greco-catolice de la Nicula (judetul Cluj). Mai mult, guvernul a alocat fonduri considerabile pentru locul de constructie al Bisericii Ortodoxe. De-a lungul unui numar de ani, Biserica Ortodoxa a refuzat in mod repetat cererile Greco-catolice de organizare a unor servicii religioase alternative intr-un numar total de 227 de localitati. Ca umare a tensiunilor crescande in unele localitati, Ministerul Culturii si Cultelor a cerut si mediat o intrunire a celor doua biserici, in aprilie 2002. Ministerul Culturii a anuntat in cadrul intrunirii intentia guvernului de a ajuta Biserica Greco-Catolica sa construiasca 50 de biserici de lemn, o solutie care nu satisface pe deplin pretentiile Bisericii Greco-Catolice. Nici o biserica nu fusese construita pana la sfarsitul perioadei incluse in acest raport.

Comisia nationala pentru restituirea proprietatilor religioase a returnat pana in prezent, potrivit Legii 501/2002, 53 dintre cele 2.207 cladiri revendicate de Biserica Greco-Catolica. In februarie 2002, Patriarhul Ortodox a descris, intr-o scrisoare adresata Ministrului Justitiei, hotararile judecatoresti in favoarea Bisericii Greco-Catolice ca fiind "ilegale" si "abuzive" si a afirmat ca deciziile in astfel de cazuri ar trebui luate doar de comitetul comun ortodox-greco-catolic. Ministrul Justitiei a distribuit scrisoarea tuturor Curtilor de Apel si a cerut sa fie studiata cu atentie.

In octombrie 2002, credinciosii greco-catolici din tara si din lume au adresat un memorandum presedintelui, premierului si altor autoritati ale statului, plangandu-se de discriminare impotriva bisericii lor si cerand restituirea bisericilor greco-catolice si altor bunuri confiscate de regimul comunist. Autoritatile nu au dat nici un raspuns acestui memorandum.

Un apel al Papei, din iunie 2002, prin care se cerea restituirea proprietatilor catolice, ca si o scrisoare trimisa de arhiepiscopul Greco-catolic la sfarsitul lunii respective prin care se cere o lege de retrocedare pentru bisericile Greco-catolice, au ramas fara raspuns. Autoritatile locale si de stat au ignorat, de asemenea, scrisorile si apelurile cu plangeri despre discriminari din partea Bisericii, trimise de episcopi si preoti Greco-catolici in decembrie 2003 si ianuarie si februarie. Autoritatile nu au avut nici o reactie fata de protestele de strada ale Greco-catolicilor din octombrie 2003.

Chiar si in conditiile in care tribunalele accepta procese privind bisericile Greco-catolice, in multe cazuri retrocedarea nu a fost acordata. De exemplu, in martie, dupa un proces care a durat 14 ani, o Curte de apel din Bucuresti a respins cererea de retrocedare pentru cea mai importanta biserica Greco-catolica din Bucuresti, in ciuda faptului ca a admis ca Biserica Greco-Catolica este proprietara bisericii.

Bisericile istorice maghiare, inclusiv cea Romano-Catolica, precum si bisericile protestante (Reformata, Evanghelica si Unitariana) au primit inapoi de la guvern un numar redus de proprietati. Bisericile acestor culte au fost inchise, dar nu confiscate, in timpul regimului comunist. Totusi, regimul comunist a confiscat multe dintre proprietatile seculare ale acestor grupuri, care sunt folosite in continuare ca scoli publice, muzee, biblioteci, oficii postale si camine studentesti.

Aproximativ 80 la suta din cladirile confiscate bisericilor maghiare sunt folosite in interes public (scoli, spitale sau muzee). Din 1.630 de cladiri confiscate de regimul comunist bisericilor maghiare, doar 33 au fost restituite prin decrete guvernamentale, intre 1996 si 2000. Bisericile maghiare au inregistrat 27 din ele in cartea funciara oficiala. Dintre aceste cladiri, nu au putut intra decat in posesia a mai putin de 20 de cladiri. Restituirea celor ramase a fost amanata din cauza unor procese sau opunerii posesorilor actuali. De exemplu, restituirea, potrivit Decretului 13 din 1998, a Bibliotecii Batthyanaeum (care a apartinut Bisericii Romano-Catolice) a fost amanata prin procese. In ciuda unei hotarari judecatoresti din decembrie 2003, in favoarea Bisericii Romano-Catolice, cladirea nu a fost restituita. Biseria a inaintat o plangere la inceputul acestui an. Nu s-au mai inregistrat progrese nici in restituirea Palatului Episcopului Romano-Catolic din Oradea, care a fost partial restituit in iunie 2003, potrivit unui protocol intre un muzeu local, care foloseste actualmente cladirea, si Episcopatul Romano-Catolic. Ministrul Culturii si Cultelor a declarat ca se opune restituirii lor, indiferent de hotararile judecatoresti in aceste procese. Pana in prezent, comisia nationala pentru restituirea proprietatilor religioase a restituit, potrivit Legii 501/2002, 340 dintre cele 1.450 de cladiri revendicate de Bisericile maghiare.

Comunitatea evreiasca a primit 42 de cladiri prin decret guvernamental. Dintre acestea, comunitatea a intrat in posesia, partiala sau deplina, a 29 de cladiri. Comunitatea a putut revendica teren doar in Iasi, unde a primit 15 loturi de teren (al fostelor sinagogi si scoli), intre 1999 si 2000.Potrivit Legii 501/2002, au mai fost retrocedate comunitatii evreiesti si alte cladiri in timpul perioadei cuprinse in acest raport.

La inceputul lunii martie, parlamentul a adoptat o lege prin care era amendat un decret guvernamental anterior, prin care era restituit un numar limitat de proprietati comunitatilor entice, inclusiv comunitatii evreiesti. Noua lege stipuleaza retrocedarea tuturor cladirilor care au apartinut comunitatilor etnice si care au fost confiscate intre 6 decembrie 1940 si 22 decembrie 1989. Ca si in cazul proprietatilor religioase, cladirile folosite “in interes public” vor ramane in posesia actualilor proprietar pentru o perioada de 5 ani. Sub incidenta acestei legi, cererile de retrocedare pot fi trimise pana pe 30 septembrie. La cererea comunitatii evreiesti, noua lege prelungeste perioada in care au fost confiscate proprietatile, pentru a include intervalul dintre 1940 si 1945, cand guvernul pro-nazist confiscase un mare numar de proprietati evreiesti. Cum a fost cazul si anterior, noua lege nu prevede acordarea de compensatii pentru proprietati care nu mai exista.

O alta problema legata de restituire o constituie deseori refuzul ocupantului de a restitui proprietatea sau a plati chirie pentru ocuparea ei. Proprietarul poate fi, cu toate acestea, tinut responsabil pentru plata impozitelor asupra proprietatii, in astfel de cazuri. Colegiul Reformat din Cluj, inapoiat Bisericii Reformate prin decret guvernamental, in 1999, a trebuit sa plateasca taxele legate de proprietate fara a primi vreo chirie din partea Liceului Gheorghe Sincai, care foloseste cladirea. Cladirea a fost in cele din urma restituita partial Bisericii Reformate, in decembrie 2002.

Potrivit Legii 1 din 2000, cultele religioase pot pretinde intre 25 si 250 de acri de teren agricol (in functie de tipul unitatii religioase - parohie, eparhie, episcopat) si pana la 75 de acri de padure din proprietatile confiscate de comunisti. Aceasta este prima lege care stabileste o procedura metodica prin care bisericile pot revendica teren; cu toate acestea, aplicarea legii continua sa fie lenta.


Amendamente la Constitutie adoptate in octombrie 2003 permit infiintarea de scoli confesionale subventionate de stat.

Nu au existat informatii privitoare la prizonieri sau detinuti religiosi.

Convertire Religioasa Fortata.

Nu au existat informatii privind convertirea religioasa fortata, inclusiv a unor cetateni americani minori care sa fi fost rapiti sau scosi illegal din Statele Unite, sau refuzul de a permite unor cetateni de acest gen sa se intoarca in Statele Unite.

Abuzuri comise de Organizatii Teroriste

Nu au existat informatii despre abuzuri avand ca tinta religii specifice, comise de organizatii teroriste in perioada inclusa in acest raport.

Imbunatatiri si Evolutii Pozitive in domeniul Respectarii Libertatii Religioase

In octombrie 2003, dupa un an de controverse cauzate de declaratii guvernamentale si remarci prezidentiale legate de Holocaust, guvernul a infiintat o comisie internationala pentru studierea Holocaustului in Romania si a facut recomandari legate de extinderea educatiei in ce priveste Holocaustul. Comisia, care urmeaza sa dea publicitatii in noiembrie primul sau raport, este condusa sa laureatul Premiului Nobel, Elie Wiezel. In martie, parlamentul a adoptat o lege de retrocedare a proprietatilor comunitare, inclusiv a celor confiscate membrilor comunitatii evreieste de guvernul pro-nazist intre 1940 si 1945. In mai, guvernul a stabilit o Zi Nationala in Amintirea Holocaustului, care va fi tinuta in fiecare an pe data de 9 octombrie.

Sectiunea III. Atitudini in societate

Exista, in general, relatii amicale intre diferitele grupuri religioase. Totusi, Biserica Ortodoxa Romana a criticat puternic, in repetate randuri, asa-numitul "prozelitismul agresiv" al protestantilor, neo-protestantilor, si altor grupuri religioase, pe care Biserica le-a descris in mod repetat ca "secte". Nu exista nici o lege impotriva prozelitismului, sau o definitie clara a activitatilor care ar putea constitui prozelitismul. Prozelitismul care implica denigrarea bisericilor recunoscute este perceput ca fiind provocator. Acest fapt a dus, in unele cazuri, la conflicte. Presa a relatat despre mai multe cazuri in care adeptii religiilor minoritare au fost impiedicati de altii sa isi practice credinta, iar autoritatile locale de aplicare a legii nu i-a protejat. Organizatia Noua Dreapta (un grup mic, de extrema-dreapta, cu vederi nationaliste, xenofobe) i-a hartuit in mod repetat, verbal, si uneori fizic, pe mormoni, in mai multe orase din tara. In mai, doi indivizi au agresat verbal doi misionari mormoni in mai multe orase din tara. In iulie 2003, membrii organizatiei “Noua Dreapta” au pichetat o intalnire deschisa sustinuta in Bucuresti. Politia a intervenit pentru a proteja reuniunea. In 2001, Martorii lui Iehova a depus o plangere la Curtea Europeana a Drepturilor Omului impotriva condamnarii a sase dintre membrii sai din Mizil la plata unor amenzi pentru insulta si agresiune, intr-un proces initiat de persoane avand legaturi cu Biserica Ortodoxa, in 2000. Decizia CEDO nu fusese inca data la sfarsitul perioadei acoperite de acest raport.

Dominatia de secole a Bisericii Ortodoxe si statutul sau de religie majoritara au avut ca rezultat reticenta Bisericii Ortodoxe, in special la nivel local si cu sprijinul unor oficiali de rang inferior, de a accepta existenta altor religii. In consecinta, actiunile altor grupuri religioase de a atrage membri sunt percepute de Biserica Ortodoxa ca incercari de diminuare a numarului membrilor sai. Grupurile religioase minoritare pretend ca unii membrii ai clerului ortodox au provocat incidente izolate in care au instigat multimea. Biserica Adventista a raportat un incident la Fetesti (judetul Iasi), in noiembrie 2003, cand preotul ortodox si primarul au incitat populatia sa inmormanteze un decedat adventist dupa ritul ortodox, actionand in mod fortat impotriva dorintei familiei.

Membrii Martorilor lui Iehova continua sa pretinda ca au existat abuzuri verbale si fizice din partea unor persoane incitate de preotii ortodocsi, care deseori au luat activ parte in aceste actiuni. In unele cazuri, au existat informatii ca preotii au avut sprijinul autoritatilor locale si politiei, cum ar fi in Dofteana (judetul Bacau) in aprilie. In multe cazuri, inclusive in Covasna (judetul Covasna) si Dofteana (judetul Bacau) in aprilie, politia ori nu a intervenit in astfel de incidente, ori, sub influenta preotilor ortodocsi, au reactionat negative la plangerile Martorilor lui Iehova. In Covasna, au existat informatii ca politia a incercat sa ii intimideze pe Martorii lui Iehova, pentru ca acestia sa isi intrerupa activitatea.

Exista informatii ca tensiunile cu biserica ortodoxa au crescut in Mizil, un sat cu o comunitate mica apartinand cultului Martorilor lui Iehova. Congregatia a fost supusa unei campanii sustinute de discreditare din partea bisericii ortodoxe locale, care a trimis o scrisoare catre politie in aprilie, amenintand ca va lua masuri pentru a opri activitatea Martorilor lui Iehova, daca politia nu trece la acdtiune. Politia a refuzat initial sa inregistreze o plangere in mai, a unui pastor al Martorilor lui Iehova, pe care un preot ortodox il agresase verbal si fizic. Martorii lui Iehova au facut apel cerand ajutor Secretariatului de Stat pentru Culte. Secretariatul a facut apel la biroul prefectului, intr-o scrisoare oficiala, pe data de 24 mai, cerand sa se ia toate masurile necesare pentru garantarea prevederilor Constitutiei si pentru aplanarea tensiunilor interconfesionale. In consecinta, la sfarsitul lunii iunie, pastoral Martorilor lui Iehova a fost convocat la sectia de politie, agresat verbal si amenintat de patru preoti ortodocsi si opt credinciosi ortodocsi, in prezenta a doi ofiteri de politie. Ofiterii de politie nu au reusit sa il protejeze pe pastor sau sa previna izbucnirea incidentului intr-o cladire publica. Cultul Martorilor lui Iehova a adresat, ca urmare, o scrisoare de plangere privind incidentul catre Inspectoratul de Politie al Judetului Prahova, care a raspuns sugerand ca Martorii lui Iehova ar trebui sa resolve astfel de incidente in instanta.
Biserica Adventista de Ziua a Saptea a raportat incidente similare cu preoti ortodocsi in mai multe localitati, inclusiv Anghelesti (judetul Vrancea), in februarie, si Danciulesti, in martie (judetul Gorj). In aprilie, la Cervenia si Licurici (judetul Teleorman), preotii ortodocsi au agresat verbal elevi care participau la cursurile Scolii Biblice a Bisericii Adventistilor de Ziua a Saptea. Mormonii au raportat ca doi misionari ai bisericii au fost hartuiti de un preot ortodox in Bucuresti, in octombrie 2003. Acest grup religios s-a confruntat cu probleme similare in Iasi si Pitesti, intre octombrie 2003 si februarie. In plus, Biserica Adventistilor de Ziua a Saptea au raportat ca un preot ortodox a batut un elev apartinand Bisericii Adventistilor de Ziua a Saptea in timpul orei de religie, la Jorasti (judetul Galati) in martie. Directorul scolii a refuzat sa discute problema cu preotul Adventist; exista informatii ca nu au fost luate masuri legale impotriva preotului ortodox pentru agresiune.

In ianuarie si februarie, persoane ramase neidentificate au distrus fatada noii Biserici Adventiste din Girov (judetul Neamt), iar politia locala a refuzat sa primeasca plangerea scrisa a Bisericii Adventiste. O plangere a fost inregistrata, in februarie, la politia judeteana, dar identificarea vinovatilor nu fusese facuta pana la sfarsitul perioadei cuprinse in raport.

In iunie 2003, un preot ortodox a atacat cu o cruce de metal un preot presbiterian la Bucecea (judetul Botosani). Populatia si politia au actionat in favoarea preotului prezbiterian; totusi, incidentul s-a terminat fara vreo actiune legala impotriva preotului ortodox.

In timpul perioadei cuprinse in acest raport, preotii ortodocsi au refuzat Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea dreptul de a-si inmormanta enoriasii decedati in cimitire in Vizantea (judetul Vrancea), Mihaileni (judetul Botosani), Vaslui (judetul Vaslui), Jabenta si Chiherul (judetul Mures), Horezu (judetul Valcea) si Cervenia (judetul Teleorman). In Mihaileni si Jabenta, in urma presiunilor din partea autoritatilor locale, au fost in cele din urma premise inmormantarile. In toate aceste cazuri, nu este clar daca cimitirile publice sau cele bisericesti au fost obiect de disputa. Pentru a evita astfel de incidente, Biserica Adventista a cerut primariilor teren pentru cimitire, dar, in timpul perioadei cuprinse in acest raport, au primit raspunsuri affirmative doar la 4 din 500 de solicitari. Preotii ortodocsi au obstructionat, de asemenea, inmormantarea credinciosilor Greco-catolici in Garbau (judetul Cluj), Ileanda (judetul Salaj), Rosia (judetul Sibiu), Magina (judetul Alba) si Salistea de Sus (judetul Maramures).

Reprezentanti ai religiilor minoritare au facut plangeri credibile potrivit carora doar preotii ortodocsi ofera asistenta religioasa in spitale, casele de copii si adaposturi pentru batrani. Activitatile caritabile desfasurate de alte biserici in casele de copii si adaposturi au fost deseori interpretate ca prozelitism.

Dialogul intre Biserica Ortodoxa si cea Greco-Catolica nu a eliminate disputele la nivel local si nu a dus la inregistrarea unui progress real in rezolvarea problemei retrocedarii bunurilor Greco-catolice.

Disputele dintre credinciosii Greco-catolici si cei ortodocsi asupra posesiunilor bisericesti s-au inmultit in timpul perioadei cuprinse in acest raport. Comunitatile Greco-catolice au decis, in multe cazuri, sa construiasca noi biserici din cauza lipsei de progres in restituirea proprietatilor lor, ori prin dialog cu Biserica Ortodoxa, ori in instanta; totusi, eforturile lor au fost obstructionate de Biserica Ortodoxa, uneori cu sprijinul autoritatilor locale. De exemplu, la Sapanta, Biserica Greco-Catolica a decis sa nu ceara inapoi fosta sa biserica si cimitirul, ci sa construiasca o noua biserica. In septembrie 2003, preotul ortodox a indemnat populatia sa opreasca o sedinta a consiliului local, care ar fi urmat sa aprobe planurile de constructie pentru o noua Biserica Greco-Catolica. Au existat tensiuni similare in Certeze (judetul Satu Mare), unde Bisericii Greco-Catolice nu i s-a permis sa construiasca o noua biserica pe terenul sau din cauza obstructionarii si hartuirilor din partea Bisericii Ortodoxe si autoritatilor locale. Tensiunile au continuat in localitati unde Biserica Ortodoxa a refuzat sa puna in aplicare o hotarare judecatoreasca prin care se ordona restituirea bisericilor catre Biserica Greco-Catolica, cum ar fi Tigvaniul Mare (judetul Caras Severin), Rosia Montana (judetul Alba) si Racovita.

In Prunis (judetul Cluj), unde majoritatea locuitorilor apartin Bisericii Greco-Catolice, tensiunile continua din cauza unui proces care dureaza de multa vreme. Ministrul culturii si cultelor a mediat un acord in iunie 2003, cu scopul de a aplana tensiunile intre Biserica Ortodoxa si cea Uniata, la Mihalt (judetul Alba), prin care Biserica Greco-Catolica ar fi urmat sa primeasca fonduri de la govern pentru construirea unui nou cimitir. Totusi, neintelegerile au continuat in regiune, ca urmare a alocarii, din partea guvernului, in decembrie 2003, a aproximativ 150.000 USD (5 miliarde lei) Bisericii Ortodoxe si nu Bisericii Greco-Catolice. In perioada de timp in care s-a corectat eroarea, aproximativ 3 luni, Biserica Ortodoxa a cumparat bucata de teren pe care intentionau sa o cumpere Greco-catolicii.

In Ardud, Biserica Greco-Catolica, care anterior detinuse unica biserica din localitate, a construit o noua biserica pentru a pune capat unui conflict care dura de multa vreme. Totusi, Biserica Ortodoxa a inaintat actiune in justitie si l-a evacuat fortat pe preotul Greco-catolic (care fusese preot ortodox) din casa parohiala, in decembrie 2003, in prezenta a numerosi jandarmi si a politiei. Biserica Ortodoxa a refuzat propunerea Greco-catolicilor de a ajuta la cumpararea unei noi case pentru preotul ortodox.

In majoritatea localitatilor cu doua biserici (dintre care una apartinuse Bisericii Greco-Catolice) si cu un singur preot ortodox, preotii faceau frecvent unul dintre urmatoarele trei lucruri: tineau slujbe religioase cu schimbul in ambele locatii, tineau biserica ortodoxa incuiata si organizau serviciile religioase in fostele biserici Greco-catolice, sau infiintau o a doua parohie ortodoxa in localitate. Astfel de cazuri au fost raportate in Pintic, Letca, Boereni, Sanpaul, Lupsa, Singiorzul Nou si Suciu de Jos. Totusi, 50 de biserici Greco-ortodoxe sunt inca inchise.

In timpul perioadei incluse in raport, nu au putut fi puse in aplicare 17 decizii judecatoresti finale de retrocedare in favoarea Bisericii Greco-Catolice din cauza refuzului autoritatilor locale de a coopera. Mai mult, in multe cazuri din timpul acestei perioade, autoritatile locale, de exemplu politia locala si prefectii din Maramures, Satu Mare, Alba si alte judete, au sprijinit in repetate randuri Biserica Ortodoxa in a se opune fata de astfel de hotarari judecatoresti. Ministerul Culturii si Cultelor au conferit statut de muzeu bisericilor din Sieu si Bogdan Voda (judetul Maramures) in loc sa sprijine punerea in aplicare a deciziilor judecatoresti finale de restituire a fostelor biserici Greco-catolice.

In Racovita, preotul ortodox local si primarul au continuat sa refuse punerea in aplicare a arhiepiscopului ortodox Corneanu de retrocedare a unei biserici catre Greco-catolici.

In Bicsad (judetul Satu Mare), unde greco-catolicii au obtinut o decizie guvernamentala de restituire a unei foste manastiri Greco-catolice, Biserica Greco-Catolica tot nu au putut intra in posesia manastirii din cauza opozitiei din partea clerului local ortodox. Autoritatile locale nu au sustinut punerea in aplicare a deciziei guvernului.

In Dumbraveni, Biserica Ortodoxa a continuat sa refuse punerea in aplicare a unei decizii judecatoresti anterioare de a imparti o biserica locala cu Biserica Greco-Catolica. Sansele pe termen scurt de retrocedare a bisericii Greco-catolice sunt mici, de vreme ce restituirea este conditionata de construirea unei noi biserici ortodoxe, care este de asteptat sa dureze mai multi ani.

Presa periferica a continuat sa publice articole anti-semite. Legionarii (de asemenea numiti si Garda de Fier, un grup extremist, nationalist, anti-semit, pro-nazist, care exista in tara in perioada interbelica) a continuat sa publice carti din perioada interbelica si reviste ale Garzii de Fier. O noua revista lunara a Garzii de Fier, “Obiectiv Legionar,” cuprinzand in mare literatura legionara veche, a fost lansata in iulie 2003 si este distribuita in mai multe orase mari, inclusiv Bucuresti.

Un colaborator al uneia dintre aceste reviste, “Gazeta de Vest,” din Timisoara, a fost condamnat, in iulie 2003, la 30 de luni termen cu inchisoarea pentru diseminare de propaganda nationalist-sovina si simboluri fasciste. Organizatia “Noua Dreapta” (de asemenea, de orientare legionara) a continuat sa sponsorizeze marsuri de comemorare a lui Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul Miscarii Legionare, de exemplu, un mars in noiembrie 2003. Slujbe religioase comemorare a liderilor legionary continua sa aiba loc in biserici ortodoxe, cum ar fi slujbele de pomenire a lui Corneliu Zelea Codreanu, in noiembrie 2003. In martie, un post de televiziune particular, National TV, a difuzat un talk-show intitulat “Tiganii, Evreii si Legionarii”, care a cuprins opinii xenofobe, anti-semite si rasiste. Unul dintre participanti, liderul unei organizatii extremiste, purta uniforma legionara. National TV nu a reactionat la un protest trimis de Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania, privind aceasta emisiune.

Persoane ramase neidentificate au patruns intr-o sinagoga din Bacau si i-a spart geamurile, in martie. Vinovatii nu au putut fi identificati, dar se crede ca este vorba de tineri din localitate, si nu de membri ai unei miscari anti-semite organizate. Cimitirele ne-evreiesti din Bucuresti au fost vandalizate in mod asemanator. Insemne anti-semite au fost scrise pe peretii Teatrului Evreiesc din Bucuresti si pe cladiri din centrul orasului Cluj, in octombrie 2002. Vinovatii nu au fost identificati in nici unul dintre aceste cazuri. Hotii au patruns in Templul Ebraic din Vatra Dornei, in iulie 2002. Sinagoga din Focsani a fost profanata in iulie 2002. Cinci cimitire evreiesti au fost profanate in 2003. Faptasii nu au fost identificati in aceste cazuri.

Sectiunea IV. Politica Guvernului American

Guvernul Statelor Unite a discutat subiecte legate de libertatea religioasa cu Guvernul Romaniei ca parte a politicii sale generale de promovare a drepturilor omului. Ambasada mentine, de asemenea, un contact apropiat cu un numar mare de grupuri religioase din tara. Personalul ambasadei, inclusiv Ambasadorul, Adjunctul Sefului Misiunii Diplomatice, consilierul politic, consilierul pentru drepturile omului si oficialii USAID si ai Centrului de Diplomatie Publica, s-au intalnit cu lideri religiosi si oficiali guvernamentali care lucreaza in domeniul afacerilor religioase, in Bucuresti si alte orase.

In iulie 2003, Ambasada Statelor Unite a finantat deplasarea a patru profesori de liceu la un curs in Statele Unite pentru studierea istoriei Holocaustului si a oferit carti avand ca subiect Holocaustul ministerului Educatiei, cu scopul folosirii lor in vederea infiintarii unui manual.

Intr-o serie de intrevederi care au avut loc in perioada inclusa in acest raport, ambasadorul a discutat cu premierul, cu ministrul educatiei, cu ministrul culturii si cultelor necesitatea de a asigura predarea exacta si extinsa a istoriei Holocaustului in sistemul educational national. Ambasadorul a oferit asistenta tehnica si materiala pentru sustinerea pe mai departe a acestui curs. In timpul vizitei la Bucuresti, din noiembrie 2003, Emisarul Special pentru Probleme legate de Holocaust, Ambasadorul Edward O’Donnell, a discutat cu oficiali guvernamentali despre extinderea educatiei privind Holocaustul si asigurarea accesului la materiale de arhiva privind Holocaustului pentru istorici si alti cercetatori.

In repetate randuri, Ambasadorul a abordat chestiunea retrocedarii proprietatilor religioase, in special a bisericilor Greco-catolice, cu oficiali guvernamentali, inclusiv cu presedintele si premierul. In august 2003, membri ai Biroului din Cluj al Ambasadei SUA au discutat problemele intampinate de Biserica Greco-Catolica in procesul de restituire a bisericilor sale in cazuri specifice in cadrul unui seminar privind Statele Unite si Europa, organizat la Tusnad. Biroul din Cluj al Ambasadei s-a concentrat asupra unor chestiuni similare legate de retrocedare la o conferinta privind Biserica Greco-Catolica, la Universitatea Babes-Bolyai din noiembrie 2003, in cadrul unei conferinte ecumenice din Cluj, in martie, si in numeroase discursuri sustinute in scoli si universitati.

Cu ajutorul unor fonduri SEED si sub indrumarea Ambasadorului, USAID a contribuit la sponsorizarea unui proiect privind Mostenirea Culturala a Evreilor din Romania, care a inclus un seminar international in octombrie 2003 si infiintarea unei arhive computerizate, “Calea Mostenirii Ebraice”, a locurilor istorice evreiesti din tara.

Mai mult, membrii personalului ambasadei au fost frecvent in contact cu numeroase organizatii non-guvernamentale, care monitorizeaza evolutiile in viata religioasa a tarii. Oficiali ai Statelor Unite au facut un lobby sustinut in cercurile guvernamentale pentru un tratament correct in cadzurile de retrocedare a proprietatilor, incluziv a proprietatilor religioase si a comunitatilor, si pentru un tratament nedescriminatoriu al tuturor grupurilor religioase. Ambasada a lucrat si in vederea dezvoltarii unei bune intelegeri interconfesionale si a unei tolerante religioase mai largi.