Prefata

In cel de-al doilea discurs inaugural al sau, presedintele George Bush a reiterat angajamentul Americii de a apara libertatea si demnitatea umana peste tot in lume:

Interesele vitale ale Americii si convingerile noastre cele mai adanci sunt acum un tot unitar. Din ziua in care tara noastra a prins fiinta, noi am afirmat ca fiecare barbat si fiecare femeie de pe acest pamant au drepturi, demnitati si valoari fara egal, pentru ca ei reprezinta imaginea creatorului cerului si pamantului. De-a lungul generatiilor, am proclamat necesitatea imperioasa a autoguvernarii, pentru ca nimeni nu poate fi stapan si nimeni nu merita sa fie sclav. Promovarea acestor idealuri reprezinta misiunea prin care a fost creata natiunea noastra. Este onoranta misiune indeplinita de parintii nostri. In prezent, ea reprezinta o cerinta urgenta pentru securitatea natiunii noastre si datoria timpurilor pe care le traim.

Prin urmare, este politica Statelor Unite de a cauta si sustine dezvoltarea miscarilor democratice si institutiilor fiecarei natiuni si culturi, cu telul suprem de a pune capat tiraniei in lume.

Rapoartele pe tara privind Practicile Drepturilor Omului furnizeaza un cadru esential pe care Statele Unite si alte state din lume il folosesc pentru evaluarea modului in care este respectata libertatea umana, in eforturile imperioase de a o promova. Abordarea temeinica a acestor rapoarte ne ajuta sa ne opunem mai eficient opresiunii si sa fim in favoarea demnitatii umane si libertatii. Ambasadele noastre si personalul de la Washington lucreaza in stransa cooperare cu cetatenii locali, organizatiile pentru drepturile omului si de alt gen, precum si cu liderii comunitatilor, pentru a identifica, investiga si verifica informatiile. Aceste documente, disponibile in aproape toate limbile popoarelor din lumea intreaga, incurajeaza discutiile, permit evaluarea progreselor si arata unde este nevoie de imbunatatiri.

Pe parcursul ultimelor 12 luni, am lucrat indeaproape cu comunitatea internationala pentru a da posibilitatea cetatenilor din tari precum Guatemala, Indonezia, Ghana, Ucraina si Afganistan, sa faca astfel incat votul lor sa conteze cu adevarat in alegerea guvernelor lor. Acest drept fundamental, de a avea un sufragiu eficient, deschide posibilitatea promovarii unei game variate de alte drepturi, asa cum datele privind aceste tari au inceput deja sa arate.

Aceasta a 28-a editia a Rapoartelor de tara s-a concentrat pe 196 de tari, de la cei mai infocati aparatori, pana la cei ce incalca in mod ingrijorator demnitatea uman. Ne luam in serios responsabilitatea de a raporta informatiile din aceste rapoarte cu cat mai multa acuratete, atentie la detalii si grija.

Informatiile continute in acest raport ne permit sa construim strategii pentru promovarea libertatii si libertatii individuale. Luna viitoare vom face cunoscute masurile specifice pe care le-am luat in ultimul an pentru a promova drepturile omului si democratia.

Cunoscand eforturile sustinute si cooperarea raspandita in cadrul si in afara Departamentului de stat, care au stat la baza pregatirii acestor rapoarte, ma bucur sa transmit Congresului SUA Rapoartele de tara privind Practicile Drepturilor Omului pe 2004, ale Departamentului de Stat.
Condoleezza Rice, Secretary of State

Introducere

Pe data de 17 septembrie 2002, presedintele Bush a prezentat o noua Strategie Nationala de Securitate pentru SUA, bazata pe principiul promovarii libertatii politice si economice si respectarea demnitatii umane, cu scopul construirii unei lumi mai sigure si mai bune. Pentru a dirija si a concentra efortul national nascut in timpul luptei impotriva terorismului, strategia a subliniat o serie de indatoriri fundamentale care, printre altele, cerea guvernului nostru sa apere aspiratiile legate de drepturile omului si construirea democratiei. In al doilea discurs inaugural al sau, pe 20 ianuarie 2005, presedintele Bush a elaborat acest principiu: “Supravietuirea libertatii in tara noastra depinde de succesul libertatii in alte tari. Cea mai buna speranta pentru pace in lumea in care traim este raspandirea libertatii in intreaga lume.”

Statele Unite si partenerii sai internationali au lucrat cu multe tari pe parcursul anului 2004 in vederea extinderii libertatii, contribuind la protejarea drepturilor politice ale cetatenilor lor si la promovarea statului de drept in societatile respective. In cateva cazuri, in care preocuparea s-a concentrat pe dreptul popoarelor de a-si alege propriile guverne, evolutii dramatice au atras atentia globala asupra luptei lor si a realizarilor marcante pe care le-au inregistrat.

In ultimii trei ani de la indepartarea de la putere a regimului talibanilor, cetatenii afgani au actionat pentru diminuarea terorismului si imbunatatirea conditiilor de securitate, pentru depasirea scindarilor traditionale entice, religioase si tribale, pentru conturarea unei noi Constitutii fidele valorilor si modului lor de viata, pentru extinderea drepturilor fundamentale la femei si minoritati si pentru deschiderea societatii lor in fata unei competitii politice fara precedent si a libertatii de expresie. Comunitatea internationala a raspuns la aceasta prin sprijinul acordat in vederea inregistrarii alegatorilor in cadrul unei populatii neomogene geografic si in mare parte analfabeta si a educarii lucratorilor electorali si participantilor politici in Afganistan, pentru desfasurarea alegerilor si campaniei electorale. De asemenea, a acordat sprijin si prin colaborarea cu fortele afgane pentru asigurarea unui climat de securitate in timpul pregatirilor pre-electorale si in timpul procesului propriu-zis de vot. In timpul alegerilor prezidentiale, care au avut loc in octombrie, 18 candidati au concurat pentru voturile a 10 milioane de alegatori afgani inregistrati, dintre care mai mult de 40 la suta erau femei. In ciuda amenintarilor si atacurilor de dinainte de vot si serioaselor dificultati tehnice, mai mult de 8 milioane de afgani, inclusiv peste 3,2 milioane de femei, si-au exprimat votul pentru alegerea liderului lor in cadrul unor alegeri cu adevarat democratice pentru prima oara, cu o majoritate care l-a ales presedinte pe Hamid Karzai.

In Ucraina, campania electorala prezidentiala a fost umbrita de presiuni ale guvernului asupra candidatilor opozitiei, nereguli si frauda raspandite in timpul votarii. Guvernul Kucima s-a implicat in fraude si manipulare in timpul alegerilor prezidentiale, atat in timpul primului tur, cat si in timpul celui de-al doilea tur al alegerilor, pe 31 octombrie si respectiv 21 noiembrie. Guvernul a cenzurat organizatiile mass-media si pe jurnalisti pentru a influenta relatarile din presa, ceea ce a generat asa numita “revolta a jurnalistilor” printre reporterii care au refuzat sa urmeze directivele guvernului. In cele din urma, demonstratiile populare impotriva rezultatelor oficiale ale votului de pe 21 noiembrie au capatat proportii, transformandu-se in “Revolutia Portocalie”, culoarea de campanie asociata cu liderul opozitiei, Viktor Iuscenko, despre care se credea ca este invingatorul real al alegerilor.

Respectarea drepturilor omului in Ucraina a inregistrat o hotarata traiectorie pozitiva cand, pe 3 decembrie, Curtea Suprema a invalidat turul al doilea ca fiind marcat de fraude, confirmand remarcile multor observatori interni si internationali privind nenumaratele incalcari ale procedurilor electorale, hartuirea candidatilor de opozitie, relatarile puternic partizane din mass-media controlata de guvern si fraude extinse la vot si in numararea voturilor. In alegerile care au fost repetate la decizia instantei, pe 26 decembrie, cetatenii Ucrainei si-au ales noul presedinte. Observatorii internationali ai votului, care a fost castigat de Iuscenko, au notat imbunatatiri privind modul in care presa a relatat scrutinul, o transparenta crescuta in procesul de votare, scaderea presiunilor guvernamentale, care anterior aveau menirea sprijinirii unui anumit candidat, si mai putine probleme in timpul votului. Noul presedinte si-a exprimat angajamentul fata de democratie, statul de drept si respectarea drepturilor omului.

In Irak, cetatenii s-au confruntat cu o serie de indatoriri dificile pe masura ce s-au pregatit sa isi aleaga propriul lider prin alegeri democratice, in timp ce gravitatea si raspandirea atacurilor teroriste au extins dimensiunile acestei provocari. In primul rand, Consiliul de Guvernare Irakian a atins consensul privind un cadru de tranzitie a suveranitatii inapoi catre autoritatile irakiene sub auspiciile statului de drept si a definit in mod clar procedurile prin care cetatenii irakieni ar fi putut sa isi aleaga propriile autoritati si sa isi construiasca propria ordine constitutionala. In martie, aprobarea Legii de Tranzitie Administrativa a indeplinit aceste obiective si a netezit calea spre o a doua etapa, tranzitia suveranitatii de la Coalitia Autoritatii Provizorii la guvernul irakian interimar, programata pentru 28 iunie.

Lucrand cu asistenta din partea Natiunilor Unite si a altor organisme internationale, guvernul irakian interimar a infiintat Comisia Electorala Independenta a Irakului, o autoritate electorala independenta care a stabilit proceduri de inregistrare si vot pentru cetatenii irakieni si expatriati in alte 14 state. In perioada 15-18 august, Conferinta Nationala a convenit si ales un Consiliu National Interimar de 100 de membri. Alegerile pentru Adunarea Nationala de Tranzitie, autoritatea legislativa a tarii si primul pas in formarea unui guvern irakian de tranzitie, au fost programate a avea loc pe 30 ianuarie 2005. Potrivit Legii de Tranzitie Administrativa, guvernul de tranzitie va intocmi un proiect pentru o constitutie permanenta, care urmeaza sa fie ratificat in august 2005, noi alegeri urmand sa aiba loc pentru un guvern permanent, potrivit Constitutiei, pana in decembrie 2005.

Avem convingerea ca evenimente precum aceste alegeri vor creste sansele pentru pace, furnizand o baza solida pentru autoguvernare in aceste tari si ajutand la crearea energiei necesare pentru imbunatatirea practicilor privind drepturile omului pentru toti cei care participa. Totusi, progresul pe aceasta cale nu va fi usor si nici rapid, cel putin la inceput, asa cum cele 196 de rapoarte din acest volum demonstreaza in mod evident. Intr-un numar de cazuri, aceste rapoarte vor arata cum practicile drepturilor omului ar putea, de fapt, sa se erodeze in ciuda incheierii cu succes a unor alegeri acceptate international, asa cum s-a intamplat in unele cazuri, in ceea ce priveste sistemul judiciar si mass-media in Venezuela, anul trecut, cand au avut loc alegeri.

In 1977, Congresul a institutionalizat procesul prin care Departamentul de Stat intocmea aceste Rapoarte anuale de tara pentru Practicile Drepturilor Omului in parte din cauza complexitatii si dificultatii sarcinii de a promova drepturile omului. Prin punerea la dispozitia experientei globale a drepturilor omului a acestui compendiu de marturii, speram ca documentatia acestei munci in progres sa ajute la clarificarea atat a viitoarelor indatoriri, cat si a potentialului unei cooperari mai extinse in avansarea aspiratiilor Declaratiei Universale a Drepturilor Omului.

Retrospectiva anului: democratie, drepturile omului si munca

In spatele detaliilor celor 196 de rapoarte de tara, continute in paginile care urmeaza, evolutiile si experientele din unele tari se evidentiaza nu doar prin intensitatea problemelor legate de drepturile omului, ci si prin implicarea Statelor Unite in ce priveste victimele si guvernele respective in 2004.

Respectarea drepturilor omului de catre guvernul din Sudan a ramas extrem de deficitara, iar restrictiile asupra libertatii de expresie, a presei, libertatii de asociere, religie si miscare au continuat in aceasta tara. Guvernul i-a arestat si hartuit pe cei care isi exercitau aceste drepturi.

La sfarsitul anului, existau mai mult de 1,5 milioane de persoane dislocate intern, in provincial sudaneza Darfur, iar alti 200.000 de civili au fugit in Ciad, unde Inaltul Comisariat al ONU pentru Refugiati (UNHCR) a coordinat un efort urias de asistenta pentru refugiati. Aproximativ 70.000 de oameni au murit ca rezultat al violentei si dislocarii fortate.

In ciuda promisiunilor repetate ale guvernului de a stavili orice alte violente in Darfur, atrocitatile au continuat. Guvernul si militiile sustinute de guvern, cunoscute sub numele de Jinjaweed, atacau in mod curent satele. In mod regulat, Jinjaweed, deseori in cooperare cu fortele guvernamentale (regulate), organizau atacuri cu sprijin militar aerian. In septembrie, dupa ce a revazut cu atentie un studiu detaliat intocmit de experti independenti privind experientele traite de mai mult de 1100 de refugiati, secretarul de stat Colin Powell a concluzionat ca genocidul a fost comis impotriva oamenilor din Darfur, spunand ca “genocidul a fost comis in Darfur, iar guvernul Sudanului si Jinjaweed poarta responsabilitatea, fiind posibil ca genocidul sa aiba loc in continuare.”

Fortele guvernamentale din regiune ucideau, raneau si dislocau civili in mod obisnuit, si distrugeau clinicile si alte cladiri, in mod intentionat, in timpul operatiunilor de ofensiva. Au existat informatii confirmate potrivit carora militia sprijinita de guvern ataca, de asemenea, civili, in mod intentionat, jefuindu-i si distrugandu-le satele.

In acelasi timp, pe parcursul anului, evolutiile in negocierile privind conflictul nord-sud au dat speranta de pace si de imbunatatire a practicilor drepturilor omului in alte zone din Sudan. Pana la sfarsitul anului, Departamentul de Stat a constatat activitati semnificative in ce priveste acordurile preliminare intre guvern si Armata Miscarii de Eliberare a Poporului Sudanez, dupa 21 de ani de conflict de intensitate scazuta.

Ca raspuns la modul brutal si represiv in care Republica Populara Democrata Coreeana (Coreea de Nord) isi trata cetatenii, Congresul Statelor Unite a aprobat North Korea Human Rights Act pentru anul 2004. Acest document cauta sa abordeze situatia grava a drepturilor omului in Coreea de Nord si sa promoveze solutii durabile pentru refugiatii nord-coreeni, transparenta in privinta asistentei umanitare, flux liber al informatiilor si o reunificare pasnica a peninsulei coreene.

In Belarus, abuzurile politiei si torturarea prizonierilor si detinutilor in diferite circumstante au continuat. Fortele de securitate au arestat si detinut arbitrar cetateni pe motive politice; in plus, diferite persoane au fost date in judecata si au primit termene cu inchisoarea pentru crime politice cum ar fi “defaimarea” oficialilor statului, deseori interpretata ca incluzand critici la adresa politicilor acestora. Guvernul din Belarus a continuat cu reducerea numarului informatiilor credibile despre rolul oficialilor guvernamentali in disparitia unui journalist si a unor binecunoscute figuri politice ale opozitiei si nu a desfasurat investigatii complete, transparente privind aceste disparitii. In schimb, guvernul l-a numit pe Viktor Sheiman ca sef al administratiei prezidentiale, perpetuand astfel climatul de abuzuri fara pedeapsa. Sheiman avea legatura cu aceste disparitii, asa cum arata unele dovezi credibile cuprinse intr-un raport al Consiliului Europei.

In Birmania, Junta conducea prin decret si nu respecta nici o prevedere constitutionala care ar fi garantat drepturi fundamentale. Fortele de securitate au infaptuit crime extrajudiciare. In plus, au continuat disparitiile, iar fortele de securitate au violat prizonieri si detinuti, i-au torturat, batut si abuzat in alte moduri. Arestarile arbitrare si detentia fara posibilitate de comunicare erau frecvente. Fortele de securitate au incalcat de asemenea in mod regulat viata privata a cetatenilor, relocand in mod fortat populatii si inregimentand copii-soldat.

Guvernul Iranului a fost responsabil de numeroase omoruri in timpul anului, incluzand executii in urma unor procese care nu au respectat procedurile. Au existat numeroase rapoarte potrivit carora fortele de securitate au torturat prizonieri si detinuti. In plus, au existat arestari arbitrare, detentii pe perioade prelungite fara posibilitatea de comunicare, penitenciare suprapopulate si cu conditii precare, lipsa accesului la asistenta juridica, pedeapsa prin lovituri de bici si violarea vietii private personale.

Cooperarea Chinei si progresul privind drepturile omului in timpul anului 2004 au dezamagit. China nu a reusit sa indeplineasca mai multe promisiuni pe care le-a facut in 2002, cu prilejul Dialogului SUA-China privind Drepturile Omului. Totusi, la sfarsitul anului, discutiile la nivel de lucru privind drepturile omului, care au fost suspendate cand SUA a sustinut o rezolutie privind practicile drepturilor omului in China, in cadrul Comisiei ONU pentru Drepturile Omului, au fost reluate. In timpul anului 2004, guvernul a continuat sa aresteze si sa detina activisti, cum ar fi persoane discutand liber pe Internet, avocati ai apararii, pledand in numele disidentilor si al celor deposedati, activisti dezbatand probleme legate de HIV/SIDA, jurnalisti relatand despre SARS, intelectuali exprimandu-si vederile politice, persoane frecventand case de rugaciune si muncitori protestand pentru drepturile lor. Abuzurile au continuat in inchisorile din China. Guvernul a continuat sa supuna la represalii miscarea spirituala Falun Gong si zeci de mii de credinciosi au ramas inchisi in penitenciare, in lagare de munca pentru reeducare extrajudiciara si institutii psihiatrice. Congresul National al Poporului a amendat constitutia pentru a include protectia drepturilor omului, totusi nu este clar in ce masura guvernul planuieste sa implementeze acest amendament.

In Arabia Saudita, au existat evolutii pozitive in putine domenii, inclusiv o conferinta sponsorizata de guvern privind drepturile si obligatiile femeii si formarea primei organizatii oficiale pentru drepturile omului, permise in regat. In octombrie, guvernul a emis un ordin executiv dand dreptul unor rezidenti aflati de mult in tara sa solicite cetatenia si, pana la sfarsitul anului, inregistrarea alegatorilor si candidatilor. Desi ordinal a fost emis numai pentru barbati, aceasta inregistrare a avansat temeinic pentru alegerile municipale programate pentru februarie 2005.

Totusi, abuzurile si incalcarile drepturilor omului in Arabia Saudita au depasit cu mult evolutiile pozitive. Au existat informatii credibile de tortura si abuzuri asupra prizonierilor de catre fortele de securitate, arest arbitrar si detentii fara dreptul de a comunica. Politia religioasa a continuat sa intimideze, sa abuzeze si sa detina cetateni si straini. Majoritatea proceselor se desfasurau cu usile inchise, iar acuzatii apareau deseori in fata judecatorilor fara avocat. Fortele de securitate au arestat si detinut reformatori. Guvernul a continuat sa restrictioneze libertatea de exprimare si a presei, cea de adunare, de asociere si de miscare si au existat rapoarte ca guvernul a incalcat drepturile la viata privata a cetatenilor. Violenta si discriminarile impotriva femeilor, violenta impotriva copiilor, discriminarea impotriva minoritatilor etnice si religioase si limitarile stricte ale drepturilor muncitorilor au continuat.

In contrast cu evolutiile dintr-o serie de tari care au sporit controlul direct al cetatenilor asupra autoritatilor guvernamentale, in Rusia schimbarile in legile alegerilor parlamentare si o schimbare privind numirea, in locul alegerii guvernatorilor regionali, au intarit puterea ramurii executive. Restrictiile mai mari asupra mass-media, o Duma (Parlament) obedienta, neajunsuri in recentele alegeri nationale, coruptia in cadrul fortelor de aplicare a legii, presiunile politice si asupra sistemului judiciar au starnit, de asemenea, ingrijorari privind erodarea responsabilitatii guvernului. Violenta motivata rasial si discriminarile au crescut, in ciuda considerabilelor interdictii legislative. Autoritatile nu au investigat actiunile impotriva minoritatilor, supunandu-i, in schimb, pe membrii acestora la tot mai frecvente verificari ale documentelor, luandu-i ca tinta pentru expulzarea din centrele urbane si amendandu-i in exces, depasind penalitatile permisibile si arestandu-i mult mai frecvent. Institutiile guvernamentale care aveau indatorirea de a proteja drepturile omului erau relativ slabe.

Guvernul din Zimbabwe a desfasurat o campanie concertata de violente, represiune, intimidari. Aceasta campanie a fost marcata de dispretul fata de drepturile omului, statul de drept si bunastarea cetatenilor din Zimbabwe. Tortura prin diferite metode este folosita impotriva adversarilor politicilor si a celor care pledeaza pentru drepturile omului. Veterani de razboi, brigazi de tineri si ofiteri de politie actioneaza cu brutalitate sustinuta impotriva inamicilor politici. Regimul Mugabe a luat ca tinta alte institutii ale guvernului, inclusiv sistemul judiciar si politia. Judecatorii au fost hartuiti pana cand s-au supus sau si-au dat demisia, fiind inlocuiti de acolitii lui Mugabe. Stirile de presa au fost restrictionate si suprimate, jurnalistii neagreati fiind arestati si batuti. Confiscarile de teren au continuat sa fie folosite ca metoda de opresiune politica si sociala, iar oponentii acestor politici distructive sunt subiect al unor represalii violente.

In 2004, respectarea drepturilor omului a ramas precara in Venezuela, in ciuda victoriei guvernului, intr-un referendum din august, privind revocarea presedintelui Chavez. Oponentii au acuzat ca procesul a fost fraudulos, dar Organizatia Statelor Americane si observatorii Centrului Carter au ajuns la concluzia ca rezultatele oficiale “au reflectat vointa electoratului”. Pe parcursul anului, guvernul a sporit controlul asupra sistemului judiciar si interferenta in administrarea justitiei. ONG-urile au fost subiect de amenintari si intimidare din partea sustinatorilor guvernului. In decembrie, legislatura a aprobat legi care erodeaza libertatea mass-media, libertatea de expresie si care, in fapt, au transformat critica la adresa guvernului in infractiune penala. Guvernul SUA a sanctionat guvernul venezuelean pentru esecul eforturilor de combatere a traficului de persoane.

Fidel Castro continuat sa condica Cuba inca un an, fiind dictatorul cu cel mai lung mandat. Guvernul a tinut cont de hotararea sa de a respinge toate procesele democratice si a continuat hartuirea si intimidarea activistilor pro-democratie, disidentilor, jurnalistilor si altor profesionisti si lucratori care incercau sa initieze activitati economice necontrolate de stat. Majoritatea celor 75 de disidenti condamnati la termene lungi cu inchisoarea in 2003 au ramas incarcerate, in ciuda protestelor internationale, iar autoritatile au arestat alti 22 de activisti pentru drepturile omului si i-au condamnat pentru acte de “dispret la adresa autoritatilor.” Abordarea abuzurilor din Cuba a continuat sa fie o prioritate pentru Statele Unite ca membru al Inaltului Comisariat ONU pentru Refugiati (UNCHR).

In timpul sedintei din 2004, UNCHR a adoptat oficial o rezolutie sponsorizata de SUA privind Cuba, ca si rezolutii privind Turkmenistanul, Coreea de Nord si Belarusul, pentru al doilea an consecutiv. O rezolutie privind Birmania a fost adoptata prin consens. Cu astfel de tari membre, ca Zimbabwe, Cuba, Sudan si China, care nu au protejat drepturile propriilor cetateni, sedinta din 2004 a UNHCR nu a avut rezultate in ce priveste mai multe aspecte. UNHCR nu a adoptat rezolutii privind situatia drepturilor omului in China, Zimbabwe si Cecenia. Statele Unite au continuat sa puna accent pe nevoia de a imbunatati functionarea UNHCR, in special prin includerea mai multor tari avand rezultate pozitive in privinta drepturilor omului.

Statele Unite considera ca este mult mai probabil ca guvernele alese in mod democratic sa respecte drepturile cetatenilor lor. Din acest motiv, Statele Unite colaboreaza cu alte state participante in Comunitatea Democratiilor (CD), o retea de tari democratice care lucreaza impreuna pentru promovarea, intarirea si avansarii democratiei peste tot in lume. In 2004, SUA s-a alaturat altor tari membre ale CD pentru a ajuta la infiintarea unei Adunari democratice, un grup de tari cu aceleasi conceptii, tari care sa fie in coordonare stransa cu UNCHR si alte institutii ale ONU pentru promovarea scopurilor legate de valorile democratice. In cadrul UNCHR, Statele Unite, impreuna cu Peru, Romania si Timorul de Est au introdus si au reusit sa obtina adoptarea unei rezolutii care sa sporeasca rolul ONU in promovarea democratiei. Printre recomandarile rezolutiei este un apel pentru stabilirea unui mecanism, un “Punct Focal”, in cadrul Oficiului Inaltului Comisar pentru Drepturile Omului, dedicat ajutarii noilor democratii si a celor pe cale de formare pentru obtinerea de acces la resursele ONU, disponibile pentru sprijinirea lor.

In plus fata de sprijinul sau pentru crearea unui forum pentru democratie al ONU, CD a incercat sa sprijine dezvoltarea institutiilor democratice si valorilor, prin proiecte care sa constituie un liant intre tarile democratice. A trimis o delegatie multinationala de practicanti ai democratiei in Timorul de Est pentru a impartasi cele mai bune practici oficialilor din Timor. In acelasi mod, un grup de irakieni, oficiali avand legatura cu alegerile, au calatorit din Irak in Lituania pentru a observa si a invata despre procesul electoral. Concertarea vocilor democratice impotriva incalcarii drepturilor esentiale ale omului, drepturi care au fost cuprinse in Declaratia Universala a Drepturilor Omului si care au fost reafirmate in Declaratia de la Varsovia a CD si in Planul de Actiune de la Seul, este o cale esentiala de a metine presiunea asupra guvernelor care refuza si incalca drepturile omului pentru propriii lor cetateni.

Schimbari institutionale

In Qatar, procesul schimbarii constitutionale a continuat cu faptul ca emirul a acceptat proiectul unei noi constitutii, pe care alegatorii au aprobat-o cu o majoritate covarsitoare, in 2003. Desi familia emirului va mentine conducerea ereditara, noua constitutie, (despre) care se asteapta sa intre in vigoare in iunie 2005, contine un numar de prevederi privind drepturile omului.

In Pakistan, presedintele Musharraf a continuat sa fie sefului statului major al armatei, in ciuda promisiunii sale de a renunta la functie pana la sfarsitul anului.

In Africa, Republica Centrafricana are in vigoare o noua constitutie si a luat o serie de alte masuri pentru a avansa intr-o anuntata tranzitie spre democratie, sub presedintele Bozize, care a ajuns la putere printr-o lovitura de stat, in martie 2003. In Guinea-Bissau, in urma unei lovituri militare, in septembrie 2003, armata a instalat un guvern civil. In ambele cazuri, stabilizarea situatiei dupa loviturile de stat a fost urmata de un declin in numarul de incalcari ale drepturilor omului raportate.

Dorinta Turciei de a se conforma setului de criterii UE stabilit la Copenhaga pentru pentru a incepe procesul de integrare in UE a facut ca guvernul sa aprobe un important pachet de reforme, inclusiv un nou, relativ mai liberal, cod penal, si un set de amendamente constitutionale pentru a combate asasinatele de onoare si tortura, dar si pentru extinderea libertatii de religie, de exprimare si asociere, ca si pentru reducerea rolului armatei in guvern. Totusi, implementarea acestor reforme trena. Fortele de securitate continuau sa comita numeroase abuzuri, incluzand tortura, bataile, arestul si detentia arbitrare, desi observatorii au notat o scadere a acestor practici, iar Comitetul European pentru Prevenirea Torturii a raportat ca autoritatile locale faceau eforturi pentru a se conforma politicii guvernului de “zero toleranta” privind tortura. Asasinatele de onoare au continuat. Guvernul a diminuat anumite restrictii privind folosirea limbii kurde si nu numai, dar restrictiile privind libera exprimare si libertatea presei au ramas.

Pe parcursul anului, s-au constatat eforturi crescute ale unor guverne de lupta impotriva coruptiei. Costa Rica a fost cea mai ambitioasa in investigarea concreta a fostilor oficiali de nivel inalt, lansand investigatii speciale in cazul a trei fosti presedinti, privind folosirea de fonduri in alte scopuri decat cele stabilite, mita si contracte ilegale. In Africa, campaniile anti-coruptie s-au concentrat atat pe latura financiara, cat si pe abuzurile privind drepturile omului, comise de oficiali. Campania presedintelui gambian Jammeh s-a concentrat pe reducerea coruptiei oficiale, pe refacerea credibilitatii internationale, iar activitatea Comisiei de Ancheta a dus la demiterea unui numar de inalti oficiali si unele puneri sub acuzatie pentru delicate economice. Kenya a creat o entitate anti-coruptie, iar guvernul a lansat un numar de investigatii asupra unor acuzatii de omucideri extrajudiciare. In Zambia, o Autoritate instituita in 2003, pentru combaterea comportamentului abuziv al politiei, care se ocupa de reclamatiile la adresa politiei, a continuat investigarea unor astfel de plangeri.

Drepturi politice

In mod regretabil, cu exceptia Georgiei si Ucrainei, evolutiile politice in Eurasia au ramas un motiv serios de ingrijorare. Progresele continua sa fie masurate in mare in termeni ai dezvoltarii societatii civile. Tot mai mult, ONG-uri, partide de opozitie si cetateni doresc sa organizeze si sa sustina responsabilitatea guvernului. In Turkmenistan si Uzbekistan, partidele de opozitie nu au posibilitatea de a se inregistra. In acelasi timp, guvernele din regiune trag invataminte gresite din Ucraina si Georgia si incearca sa inabuse societatea civila, hartuind ONG-urile prin obstacole birocratice si mijloace legale nefondate.

In Georgia, progresul pe care observatorii internationali l-au remarcat in timpul alegerilor prezidentiale din ianuarie a pus bazele pentru “cele mai democratice alegeri din istoria Georgiei”, in votul parlamentar din martie. Alte guverne din regiune au facut progrese limitate in imbunatatirea proceselor electorale prin intocmirea de noi coduri electorale. Noile legi electorale introduse in Kazahstan, Kargastan si Tadjikistan constituie o imbunatatire in unele domenii, dar in toate cele trei tari legile continua sa nu indeplineasca standardele internationale in domeniu. In mod similar, alegerile din 2004 din Kazahstan si Kargastan au marcat imbunatatiri limitate fata de cele anterioare, dar observatorii interni si internationali au ridicat problema neregulilor in timpul votului, abuzul sau hartuirea candidatilor opozitiei, sau limitarea accesului egal la mass-media.

In Belarus, guvernul a continuat sa nege cetatenilor dreptul de a-si schimba guvernul printr-un proces politic democratic. Un referendum grav marcat de deficiente, pe 17 octombrie, a inlaturat limitele constitutionale privind mandatele la presedintie. Inaintea referendumului si in timpul alegerilor parlamentare tinute simultan, de asemenea deficitare, guvernul a suspendat ziarele independente si a descalificat multi candidati parlamentari. Guvernul a folosit forta excesiva si, in unele cazuri, a batut si arestat lideri politici care protestau pasnic impotriva fraudelor electorale, ca si pe unii jurnalisti care relatau despre protestele respective. In timpul anului, guvernul a inchis, de asemenea, un numar de ONG-uri importante, cu drept de functionare, axate pe drepturile politice, iar autoritatile care se ocupa cu securitatea de stat au supus la hartuiri tot mai mari ONG-urile ramase.

In octombrie, Bosnia si Hertegovina au organizat primele alegeri municipale sub administrare proprie de la semnarea Acordurilor de Pace de la Dayton. Alegerile au fost considerate a indeplini standardele democratice internationale.

O participare considerabil crescuta intr-o serie de trei alegeri in Indonezia a netezit calea pentru tranzitia de la liderul aflat la putere, care a fost invins, la un lider ales, reprezentand opozitia. Procesul a marcat, de asemenea, infrangerea candidatilor armatei si politiei, care voiau locuri in parlament.

In cadrul alegerilor demne de remarcat in Africa, partidele politice aflate la putere in Ghana si Mozambic au fost realese, in procese electorale considerate ca fiind, in general, libere si corecte. Sierra Leone a tinut primele alegeri guvernamentale locale din ultimii 32 de ani, desi in unele domenii existau nereguli.

In Burundi, ingrijorarile s-au concentrat pe amanarea organizarii de alegeri si procesul tranzitiei tarii spre democratie. Guvernul de tranzitie nu a reusit sa organizeze alegeri locale si nationale, care sunt stipulate in Acordul de Pace si Reconcilire de la Arusha, iar la sfarsitul anului, un referendum privind un proiect de constitutie a fost amanat pe o perioada nedefinita. Revolta maoista si impasul in care se aflau partidele politice din Nepal au impiedicat, de asemenea, organizarea de alegeri in timpul anului, si au contribuit la adancirea crizei politice in care se afla tara.

In Rwanda, drepturile politice mult ingradite au fost si mai mult limitate cand organizatii importante ale drepturilor omului au fost ori inchise, ori efectiv desfiintate. Actiunea a fost justificata ca parte a unei campanii impotriva “divizionismului”, potrivit unui raport guvernamental care acuza de promovarea “ideologiei genocidului”, diverse grupuri pentru drepturile omului, jurnalisti, profesori si biserici.

Respectul aratat de guvernul iranian fata de libertatea si participarea politica a cetatenilor sai au continuat sa se deterioreze. Alegeri care nu au fost percepute ca fiind libere sau corecte au fost organizate in februarie pentru parlamentul (Majlis) de 290 de locuri. Consiliul Gardienilor, conservator, dominat de clerici, i-a exclus practic pe toti candidatii reformatori, inclusiv 85 de membri ai parlamentului. Motivele citate au inclus faptul ca acestia nu au demonstrat “supunere clara” fata de sistemul de guvernare. Ca un rezultat al alegerilor grav compromise, reformatorii au fost redusi la o minoritate redusa in parlament. Intre timp, continua represaliile conservatorilor impotriva tendintelor si partidelor reformatoare.

Conflicte interne si de alte tipuri:

Comisia pentru Adevar si Reconciliere din Sierra Leone a definitivat audierile publice in care aproximativ 10.000 de cetateni au participat pentru a face publice plangerile lor ca victime, sau pentru a furniza marturii privind razboiul civil. Comisia a sugerat guvernului reforme legale, politice si administrative. Guvernul a eliberat, de asemenea, nenumarati copii care au luptat ca soldati. La sfarsitul anului, misiunea ONU din Sierra Leone (UNAMSIL) a transferat responsabilitatea la nivel national Fortelor Armate din Sierra Leone si Politiei din Sierra Leone, UNAMSIL pregatindu-se de retragere, pana in iunie 2005, cum era stipulat in mandatul acordat de Consiliul de Securitate.

Dupa ce a fost ales intr-un al doilea tur de scrutin, la sfarsitul lui 2003, presedintele Guatemalei, Oscar Berger, a “relansat” acordurile de pace din 1996 pe agenda nationala si si-a cerut scuze in mod simbolic in fata cetatenilor, in numele statului, pentru incalcarea drepturilor omului, comise in timpul lungului razboi civil care a avut loc in tara. Guvernul a redus, de asemenea, dimensiunile armatei, a eliminat unele reguli si unitati majore si a redus bugetul militar. In august, armata a facut publica o noua doctrina, care include prevederi asupra importantei respectarii drepturilor omului.

Ca rezultat al negocierilor de pe parcursul anului, guvernul Columbiei a eliberat din serviciul militar aproximativ 3000 de luptatori din Fortele Unite de Auto-Aparare ale Columbiei, forte paramilitare (AUC), in noiembrie si decembrie. In plus, sute de oficiali municipali s-au intors in localitatile de domiciliu dupa ce guvernul a infiintat o prezenta de politie permanenta in fiecare centru urban din tara. Ca rezultat, numarul de omucideri, rapiri si alte crime violente a scazut.

In Haiti, conflictul intern a durat pe tot parcursul anului. Impasul politic, combinat cu cresterea violentei intre factiunile pro si anti-Aristide, a culminat pe 29 februarie, cand presedintele Aristide si-a dat demisia si a parasit tara. In ciuda prezentei fortelor ONU de mentinere a pacii, guvernul interimar infiintat prin Constitutie a ramas slab. In septembrie, partizanii pro-Aristide din Port-au-Prince au lansat o campanie de destabilizare si violenta cunoscuta sub denumirea “operatiunea Bagdad”. Aceasta campanie a inclus rapiri, decapitarea si incendierea unor ofiteri de politie si a unor civili, asasinate prin impuscare, distrugerea si incendierea proprietatilor private si publice. Violenta a prevenit functionarea normala a scolilor, pietelor publice, portului si a sistemului de justitie in Port-au-Prince, timp de mai multe saptamani.

O serie de conflicte grave au continuat in sudul Asiei. In Jammu si Kashmir si in statele nord-estice ale Indiei, violenta a continuat, iar fortele de securitate au comis abuzuri fara a fi trase la raspundere, omorand civili si nu doar combatanti inarmati. In Sri Lanka, atat guvernul, cat si organizatia terorista Tigrii de Eliberare din Tamil Eelam au incalcat acordul de incetare a focului. In Nepal, disparitia de persoane aflate in arest a ramas o problema foarte grava, iar fortele de securitate ale guvernului au continuat sa aiba autoritatea de a aresta si detine persoane suspectate de a simpatiza cu insurgentii maoisti. De asemenea, fortele de securitate au folosit forta in mod arbitrar si ilegal, fapt ce a dus la decese. Pe masura ce insurgenta maoista a continuat, militantii rebeli au torturat civili, in timp ce agentii guvernamentali au inrolat cu forta copii si au organizat atacuri cu bombe in care au murit civili.

Regiunea Marilor Lacuri din Africa centrala, din care fac parte Republica Democrata Congo, Rwanda, Burundi si Uganda, au fost macinate de razboi civil, violente inter-etnice la scara larga, si abuzuri masive asupra drepturilor omului, asociate cu acestea, timp de peste zece ani, din cauza prezentei continue a grupurilor armate si militiilor care se deplasau intre tari. Aceste grupari au fost in competitie unele cu altele pentru resursele naturale si strategice si pentru a se pozitiona intr-un mediu de aliante schimbatoare. Printre grupurile care starneau cele mai mari ingrijorari in zona de est a statului Congo sunt cele care s-au adapostit in regiune dupa genocidul din 1994 din Rwanda. Aceleasi grupuri continua sa se opuna guvernului din Rwanda si sa lanseze campanii transfrontaliere, ca si atacuri asupra civililor in Congo, si comit numeroase alte abuzuri. Exista, de asemenea, grupuri armate in regiune care se opun guvernelor si procesului de pace din Uganda si Burundi.

In timp ce sansele pentru pace in regiunea Marilor Lacuri sunt promitatoare, abuzurile impotriva drepturilor omului sunt aproape o rutina. Copiii sunt principalele victime si sunt recrutati cu forta, rapiti si transformati in soldati, desi unele dintre guverne au facut progrese in eliberarea copiilor-soldati. Unele militii sunt predominant compuse din copii. Femeile si fetele sunt in mod special vulnerabile, deoarece violul este tot mai mult utilizat ca arma de razboi. In regiune se afla aproximativ 5 milioane din totalul de 25 de milioane de persoane dislocate pe plan intern, din intreaga lume, in zona adapostindu-se si un numar de refugiati. Statele Unite monitorizeaza in mod activ negocierile intre Congo, Uganda si Ruwanda. Continuam sa monitorizam situatia in toate tarile din regiune prin concentrarea atentiei asupra amenintarii reprezentate de grupurile armate.

In noiembrie, in Coasta de Fildes, un atac asupra pozitiilor rebelilor si un atac aerian asupra trupelor franceze de mentinere a pacii au intrerupt fragilul armistitiu de 18 luni intre guvern si rebeli. In ciuda embargoului si amenintarii cu sanctiuni, guvernul a amenintat ca va cauta solutionarea militara a conflictului. Presedintele Bush a hotarat ca aceasta tara, Coasta de Fildes, la un moment dat unul dintre cei mai importanti parteneri comerciali ai Statelor Unite in regiune, prin Actul de Dezvoltare si Oportunitate pentru Africa (AGOA), nu mai corespunde standardelor AGOA, din cauza ingrijorarilor privind situatia de securitate si declinul general al statului de drept, care a transformat aceasta tara intr-un loc ostil pentru investitiile straine.

In Rusia, atacul din septembrie asupra unei scoli din Beslan, Osetia de Nord si faptul ca civilii detinuti de fortele de securitate continuau sa dispara au subliniat masura in care ambele parti in conflictul extins din Caucazul de nord continua sa demonstreze prea putin respect pentru drepturile omului. Au existat informatii credibile privind grave incalcari, inclusiv disparitii motivate politic si asasinate, infaptuite atat de guvern cat si de rebelii ceceni. Persoanele care cauta vinovatii pentru aceste abuzuri au continuat, de asemenea, sa fie luati ca tinta, iar rebelii ceceni au continuat sa atace civili rusi, inclusiv prin bombardarea unei statii de metrou din Moscova.

Integritatea persoanei

Dupa ani de controverse, Curtea Suprema din Chile a sustinut decizia unei curti de apel, de ridicare a imunitatii judiciare a fostului presedinte Augusto Pinochet. Pe 13 decembrie, Pinochet a fost condamnat pentru crime comise in cadrul “operatiunii Condor” din timpul anilor ’70.

In Republica Centrafricana, pe masura ce procesul de tranzitie spre o conducere civila a continuat, guvernul a desfiintat Divizia de Securitate pentru Investigatii, o unitate a serviciilor de informatii militare, care a fost acuzata ca a comis numeroase abuzuri impotriva drepturilor omului, incluzand tortura, violuri si santaj, in timpul 2003. In decembrie 2003, presedintele Bozize a reinfiintat tribunalele militare permanente dupa opt ani de suspendare. Tribunalul a luat in considerare cazuri privind o serie intreaga de presupuse abuzuri asupra drepturilor omului, incluzand omucideri extrajudiciare, viol si jaf armat.

Coreea de Nord ramane unul dintre cele mai represive si brutale regimuri din lume. Se crede ca aproximativ 150.000-200.000 de persoane sunt detinuti politici in lagare de detentie in zone indepartate, iar cei care reusesc sa fuga peste granita raporteaza ca multi prizonieri au murit din cauza torturilor, inanitiei, bolilor, sau a unei combinatii de astfel de cauze. Regimul ii supune, de asemenea, pe cetateni la controale rigide privind multe aspecte ale vietii lor.

In Egipt, Legea de Urgenta din 1981, extinsa in februarie 2003 pentru inca trei ani, a restrictionat multe drepturi de baza. Fortele de securitate au continuat sa supuna prizonierii la tortura si alte tratamente dure, ceea ce a rezultat in cel putin zece decese raportate, petrecute in custodia sectiilor de politie sau inchisori, pe intreg parcursul anului. Arestul si detentia arbitrare si detentia prelungita inainte de proces au continuat sa fie probleme grave. Conditiile precare din inchisori au persistat.

Folosirea extinsa a torturii de guvernul sirian a rezultat in cel putin opt decese in timpul anului. Au persistat arestul si detentia arbitrare, cazurile de detentie prelungita inainte de judecata, care nu s-au soldat cu procese, procese fundamental incorecte in tribunale de securitate si deterioarea conditiilor din inchisori. Pe parcursul anului, serviciile de securitate au operat arestari in masa, retinand kurzi in provincia Hassakeh, Aleppo, Damasc si alte zone. Pe data de 12 martie, fortele de securitate din Qamishli, in nord-estul provinciei Hassakeh, au deschis focul asupra unei multimi la un meci de fotbal, dupa izbucnirea unor ciocniri intre suporterii arabi si cei kurzi. In zilele de razmerita care au urmat, zeci de oameni au fost ucisi, iar 2000 de kurzi au fost retinuti, dintre care aproximativ 300 au ramas in custodie si asteptau procesul in instantele de securitate de stat si tribunalele militare, la sfarsitul anului. Guvernul a continuat, de asemenea, sa ascunda informatii privind starea si locatia persoanelor care au fost tinute la “la secret” timp de ani de zile.

In Uzbekistan, tortura era o rutina in inchisori, in timpul arestului dinaintea procesului si in sectiile locale de politie si ale serviciilor de securitate, iar membrii fortelor de securitate, vinovati de abuzuri si impotriva carora existau dovezi, au fost rareori pedepsiti. Totusi, guvernul a luat unele masuri notabile pentru rezolvarea cazurilor de tortura si responsabilizarea politiei. In cadrul unor divizii din ministerul de interne, guvernul a creat proceduri preliminare pentru investigarea si disciplinarea ofiterilor, in legatura cu abuzurile privind drepturile omului, si a permis accesul ONG-urilor in inchisorile sale, pregatind gardienii din inchisori in materie de practici ale drepturilor omului. Guvernul a cooperat, de asemenea, cu expertii legisti internationali, permitandu-le accesul in investigarea cazurilor de deces in custodia autoritatilor, atunci cand au existat acuzatii de tortura.

Libertatea presei:

Un curent conservator impotriva cerintelor democratice in Iran s-a extins intr-un numar de zone, in plus fata de problemele clare privind drepturile omului. De exemplu, in 2004, a stagnat investigarea decesului survenit cu un an in urma, a unui fotograf canadiano-iranian care a suferit o hemoragie craniana in urma unor vatamari corporale intr-o inchisoare din Iran. Guvernul a suprimat, de asemenea, gradual toate organizatiile mass-media interne independente si a arestat sau intimidat jurnalistii, pentru a-i determina sa pastreze tacerea. In 2004, ultimul forum pentru dezbateri libere, WEBLOGS, a fost supus presiunilor cand guvernul a inceput sa ii aresteze pe organizatorii sai si i-a fortat sa semneze declaratii false.

Sporirea presiunilor guvernului si controlului asupra mass-media in Rusia a continuat sa subrezeasca libertatea de expresie si independenta mass-media in aceasta tara, tendinta de crestere a controlului si hartuirii impotriva presei fiind remarcata intr-un numar de tari eurasiatice, in special Belarus si alte tari din Asia centrala. Modul de abordare in Rusia s-a concentrat pe folosirea controlului asupra patronatului mass-media electronice pentru limitarea accesului la informatie in ce priveste subiectele sensibile, cum ar fi Cecenia. Presiunile guvernului au sporit, de asemenea, autocenzura jurnalistilor.

In Togo, dupa ce a initiat consultari politice oficiale cu Uniunea Europeana, guvernul a adoptat un nou cod al presei, cu rezultate amestecate. Acesta elimina sentintele cu inchisoarea pentru majoritatea infractiunilor jurnalistice, dar a mentinut astfel de sentinte pentru incitarea la anumite actiuni, cum ar fi ura etnica, sau incalcarea legii, ca si publicarea sub un nume fals. Legea stabileste, de asemenea, standarde de profesionalism pentru jurnalisti si cere ziarelor independente sa se asigure ca o treime din personalul lor, cel putin, indeplineste standardele cerute de guvern.

In timp ce Algeria a trecut prin experienta primelor sale alegeri libere contestate, in 2004, care au dus la realegerea presedintelui Bouteflika, guvernul a actionat pentru sporirea restrictiilor asupra mass-media. Folosirea legilor privind defaimarea si hartuirile guvernului asupra presei s-au inmultit semnificativ, ducand la arestarea catorva ziaristi pentru perioade de timp de la 2 la 24 de luni, inchiderea sau suspendarea a doua ziare si mai multa autocenzura a presei.

In Venezuela, organizatiile internationale si ziaristii locali au acuzat guvernul ca incurajeaza un climat ostil impotriva mass-media. Actiuni administrative, combinate cu o noua lege aprobata in decembrie, au creat un climat de ostilitate impotriva mass-media independente, cu amenintari crescute de punere sub acuzatie.

Libertatea de religie:

Aceste chestiuni sunt discutate in amanunt in cadrul Raportului International Anual privind Libertatea Religioasa, dat publicitatii in septembrie 2004, in timp ce aceste rapoarte de tara pun pe mai departe in lumina si actualizeaza evolutiile importante care au avut loc.

Actul International privind Libertatea Religioasa cere ca acele tari care se angajeaza in incalcari deosebit de grave ale libertatii religioase sa fie desemnate ca Tari cu un anumit grad de risc. In septembrie 2004, secretarul american de stat a redesemnat Birmania, China, Iran, Coreea de Nord si Sudanul ca facand parte din CPC, si a desemnat pentru prima oara Eritrea, Arabia Saudita si Vietnam.

O data cu incetarea incalcarilor libertatii de religie, comandate de guvern sub Saddam Hussein, secretarul american de stat a scos Irakul, in iunie 2004, de pe lista CPC. De la eliberarea Irakului de catre fortele coalitiei, nu au existat piedici guvernamentale in ce priveste libertatea religioasa, iar Legea de Tranzitie Administrativa a Irakului prevede “libertatea de gandire, de constiinta, a convingerilor si practicilor religioase.”

Actiunile guvernului saudit in domeniul libertatii religioase au constituit o dezamagire. Pe parcursul anului 2004, inalti oficiali ai SUA au implicat autoritatile saudite in intense discutii privind practicile religioase, iar in septembrie, secretarul american de stat a desemnat Arabia Saudita ca fiind parte din CPC, potrivit Actului International privind Libertatea Religioasa, pentru incalcari deosebit de grave ale libertatii religioase. Guvernul cere intr-un mod rigid respectarea reglementarilor religioase. Musulmanii sunniti care nu au apartenenta wahabi, ca si shiitii sau musulmanii sufiti, se confrunta cu discriminari si uneori restrictii severe in a-si practica religia. Mai multi lideri ai acestor religii traditionale au fost arestati si inchisi. Guvernul interzice activitatile religioase publice non-musulmane. Credinciosii non-musulmani risca arestul, inchisoarea, tortura sau deportarea pentru implicarea in activitati religioase care atrag atentia in mod oficial. Au existat cazuri in care predicatorii de la moschei, ale caror salarii erau platite de guvern, au folosit limbaj violent impotriva musulmanilor non-sunniti si altor religii, in timpul slujbelor religioase.

Vietnamul a continuat sa restrictioneze libertatea de religie si activitatea organizatiilor religioase care nu erau aprobate de stat. Guvernul nu a reusit sa emita un decret la nivel national prin care se interziceau renuntarile fortate la credinta, nu a pus capat abuzurilor fizice impotriva credinciosilor, a continuat sa tina un numar semnificativ de prizonieri religiosi si, desi a permis redeschiderea unor biserici inchise in zona de centru, in 2001, a refuzat sa permita redeschiderea si inregistrarea altor cateva sute. Totusi, ca urmare a desemnarii sale in CPC, au fost evidente unele imbunatatiri in domeniul libertatii religioase. Unii lideri religiosi si-au exprimat cu prudenta optimismul privind o noua Ordonanta Religioasa, emisa de guvern in noiembrie, iar in decembrie, Biserica Evanghelica a Vietnamului de Nord (ECVN) a tinut primul sau congres national in ultimii 20 de ani si a numit un nou consiliu independent de conducere.

Printre beneficiile libertatii de religie cuprinse in Rapoartele de Tara , Martorii lui Iehova din Armenia au reusit, in octombrie, sa se inregistreze la guvern, dupa ce au avut experienta unei serii intregi de respingeri ale cererilor lor. In Bosnia si Hertegovina, o noua lege la nivel de stat privind libertatea religioasa a fost votata de ambele Camere ale parlamentului. Legea prevede drepturi cuprinzatoare pentru comunitatile religioase si confera un statut legal de care nu s-au bucurat anterior. Si in Georgia, au existat mai putine informatii privind violenta impotriva grupurilor religioase minoritare in acest an.

Tratamentul la adresa minoritatilor, femeilor si copiilor:

Pe 30 decembrie, Departamentul de Stat si-a definitivat Raportul Global privind Anti-Semitismul, pentru perioada 1 iulie 2003 – 15 decembrie 2004. Bazandu-se mult pe materiale furnizate de ambasadele noastre, ONG-uri si alte informatii pentru aceste Rapoarte de Tara, acest compendium separat a fost pregatit in concordanta cu o prevedere legislativa separata.

In Republicile Ceha si Slovaca, discriminarea impotriva romilor a persistat, desi ambele guverne au facut eforturi pentru imbunatatirea situatiei prin masuri ca revizuirea normelor legale si cooptarea romilor pentru a servi drept contacte comunitare cu fortele de politie sau ca asistenti sanitari.

In Croatia, restituirea proprietatii catre refugiatii in majoritate sarbi s-a imbunatatit in mod semnificativ, desi obstacolele la nivel local privind reintoarcerea grupurilor minoritare au ramas o problema. In Kosovo, au avut loc acte de violenta impotriva populatiei sarbe minoritare din Kosovo si a altor minoritati non-sarbe, in timpul unor razmerite care au durat doua zile in martie, demonstrand situatia tensionata continua in privinta drepturilor minoritatilor in zona.

In Thailanda, respectarea drepturilor omului de catre guvern a fost complicata de abuzuri comise de fortele de securitate impotriva disidentilor musulmani, in partea de sud a tarii. Pe 28 aprilie, membri ai politiei si armatei au ucis mai mult de 100 de persoane in timpul unor atacuri ale rezistentei separatistilor musulmani in provinciile Yala, Pattani si Narathiwat. Pe 25 octombrie, 78 de detinuti musulmani care au fost transportati intr-o tabara a armatei au murit asfixiati dupa ce fortele politienesti si militare i-au inghesuit in camioane-dormitor suprapopulate.

In Afghanistan si Irak, femeile au facut progrese fara precedent in exercitarea drepturilor politice prin vot, ocuparea de functii publice si prezentarea in alegeri pe post de candidati. In educatie, ca si in alte domenii, de asemenea, femeile au facut progrese tot mai mari, in obtinerea unor drepturi fundamentale. In Pakistan, au fost infiintate sectii de politie pentru femei, cu personal in totalitate feminin, ca raspuns la plangerile de abuzuri asupra femeilor, petrecute in timpul petrecut in custodia politiei. In plus, in timp ce asasinatele de onoare au continuat in Pakistan, o noua legislatie a inasprit pedepsele pentru astfel de crime, iar procedurile penale pentru legile privind blasfemia si ordonantele Hudood au fost modificate pentru a reduce abuzurile.

Intr-un numar de tari, una dintre cele mai semnificative probleme legate de abuzurile asupra femeilor si copiilor este incapacitatea statului de a combate serios conditiile care stimuleaza traficul de femei si copii.

In Birmania, femei si copii din diverse sate au fost traficati pentru prostitutie la opririle pentru camioane, satele de pescari, orasele de granite, taberele de minerit si cele militare. Barbati, femei si copii din Birmania sunt, de asemenea, traficati spre alte tari. Administrarea economica deficitara a guvernului si politicile privind munca fortata agraveaza si mai mult situatia.

In Emiratele Arabe Unite (UAE), femei si copii sunt folositi pentru prostitutie si ca servitori, iar baietii sunt exploatati ca ingrijitori de camile. Un recent material documentar dedicat acestui subiect subliniaza varsta foarte frageda la care incep deseori abuzurile, conditiile dure care pot duce la rani grave sau chiar moarte si malnutritia, abuzurile fizice si sexuale la care ii supun cei care ii folosesc. Guvernul a promis si a luat unele masuri de eficienta limitata impotriva acestor practici.

In Cuba, promovarea de catre stat a turismului da nastere la interese legate de promovarea turismului sexual si exploatarii sexuale pentru prostitutie a minorelor.

Dezvoltarea sectorului petrolier in Guinea Ecuatoriala contribuie la transformarea tarii atat in punct de tranzit, cat si de destinatie a femeilor traficate pentru prostitutie.

Numarul estimativ al indienilor traficati pentru munca fortata si comert sexual atinge cateva milioane, in plus fata de miile de oameni din Nepal si Bangladesh traficati in India pentru sclavie sexuala. Traficul de persoane in India este o problema importanta, unii oficiali guvernamentali participand si facilitand aceasta practica. In timp ce India continua sa nu aiba un raspuns la nivel national in ce priveste aplicarea legii pentru combaterea problemei traficului de persoane, a existat un oarecare progres in unele provincii, iar guvernul central si-a exprimat recent angajamentul de a stabili si pune in aplicare o politica nationala anti-trafic.

Violenta si discriminarea grupurilor vulnerabile a continuat sa fie o problema in Tanzania. In august, insula semiautonoma Zanzibar a scos in afara legii homosexualitatea si a instituit pedepse severe pe teritoriul autonom al insulei. Pe partea continentala a Tanzaniei, 4 milioane de femei si fete au fost supuse mutilarii genitale si, in ciuda unei legi care scoate partial in afara legii aceasta practica, politia a pus rareori in aplicare legea, media de varsta la care aceasta practica este executata micsorandu-se in efortul de a evita depistarea.

Drepturile angajatilor:

In Irak, exercitarea dreptului la munca a ramas limitat, in mare parte din cauza violentelor, somajului si structurilor si legilor de organizare a muncii care nu au fost adaptate bine desi, cu asistenta internationala, au existat unele progrese la sfarsitul anului. Potrivit Confederatiei Internationale a Sindicatelor Libere (ICFTU), cu sediul la Bruxelles, lucratorii se organizau in sindicate in locurile de munca in care acest lucru era interzis potrivit legilor fostului regim si au revitalizat structuri sindicale anterior dominate de partidul Baas. Organizatia Internationala a Muncii a furnizat asistenta tehnica Irakului pe parcursul anului pentru a ajuta la aducerea legislatiei muncii la standardele internationale din domeniu, a reconstrui capacitatea Ministerului Muncii si Afacerilor Sociale, a stabili servicii de urgenta pentru angajare si de a institui programe de pregatire si de dezvoltare profesionala.

In aprilie, o Comisie de Ancheta creata potrivit Articolului 26 din Constitutia Organizatiei Internationala a Muncii a vizitat Belarus pentru a investiga o plangere potrivit careia guvernul isi incalca sistematic obligatiile prevazute prin conventiile fundamentale ale OIM privind libertatea de asociere si protejarea dreptului de organizare si negociere colectiva, pe care le-a ratificat. Raportul Comisiei, emis in octombrie, a concluzionat ca miscarea sindicala din tara a fost supusa unei interferente guvernamentale semnificative. Comisia a recomandat ca guvernul sa ia toate masurile necesare pentru a inregistra sindicatele independente, a amenda legile si decretele prin care este restrictionata libertatea de asociere, a-i proteja pe sindicalistii independenti de discriminare anti-sindicala si a face cunoscute concluziile si recomandarile Comisiei. S-a insistat ca majoritatea acestor recomandari ar trebui implementate pana in iunie 2005, cel mai tarziu.

Sub conducerea presedintelui Bush, Statele Unite impreuna cu aliatii lor si-au reafirmat angajamentul luat fata de drepturile omului si democratie. Ne bazam pe principiul potrivit caruia natiunile guvernate de oameni liberi vor fi piatra de temelie pentru dezvoltarea unei lumi care sa fie mai pasnica pentru toti. Indeplinirea indatoririi noastre democratice depinde de hotararea si pasiunea celor care o promoveaza. Dorim ca Rapoartele de tara sa serveasca drept indicator al progreselor facute si ca linii de ghidare pentru provocarile care urmeaza.

Romania

Romania este o democratie constitutionala, cu un sistem parlamentar multipartid, bicameral, un prim ministru care este sef al guvernului si un presedinte care este sef al statului. Traian Basescu a fost ales presedinte pe 12 decembrie, in alegeri caracterizate de nereguli dar care au fost, in general, considerate ca fiind libere si corecte. La sfarsitul anului, Basescu a numit un lider al Aliantei Liberal-Democrate (PNL-PD), de centru-dreapta, Calin Popescu-Tariceanu, ca prim ministru la conducerea unui nou govern. Acesta este format, in principal, din PNL-PD, Uniunea Democrata Maghiara din Romania (UDMR), si Partidul Umanist Roman (PUR). Aceasta urmeaza unei perioade de patru ani ani de guvernare a Partidului Social Democrat (PSD), a premierului Adrian Nastase si presedintelui Ion Iliescu. Constitutia prevede un sistem juridic independent; cu toate acestea, in practica, sistemul judiciar ramane subiect al influentei politice. Coruptia extinsa ramane o problema, desi guvernul a initiat pasi, desi doar partial, pentru rezolvarea problemei.

Politia nationala este in principal responsabila cu aplicarea legii, Jandarmeria, cu pastrarea ordinii publice, iar Politia de Frontiera, cu mentinerea securitatii la granita. Ministrul Administratiei si Internelor (MAI) supervizeaza aceste organizatii. Armata are responsabilitatea principala de protejare impotriva amenintarilor externe. Un serviciu de informatii interne evalueaza amenintarile la adresa securitatii nationale, dar nu are puteri de punere in aplicare a legii. Autoritatile civile au mentinut un control eficient asupra organizatiilor de securitate si informatii, desi au fost exprimate unele ingrijorari privind posibila utilizare eronata a agentiilor de informatii pentru scopuri politice. Unii membri ai fortelor de securitate au comis grave abuzuri in domeniul drepturilor omului.

Romania este o tara in dezvoltare, in tranzitie de la o economie centralizata la una de piata, avand o populatie de aproximativ 21,7 milioane. Activitatea economica consta, in principal, in sectoarele de industrie, agricultura, servicii, si energie. Pentru anul acesta, economia a crescut cu aproximativ 8 la suta, iar rata de inflatie a fost de 9,3 la suta. Salariile brute lunare medii au crescut cu 23,6 la suta in comparatie cu aceeasi perioada, in 2003.

Guvernul a respectat, in general, drepturile cetatenilor sai; totusi, au existat probleme in anumite domenii. Au fost cazuri in care ofiteri de politie au batut detinuti si au existat informatii ca au hartuit si facut uz excesiv de forta impotriva etniei rome. In vreme ce s-au inregistrat anumite progrese in reformarea politiei, au continuat sa fie raportate cazuri de tratament inuman si degradant. Investigatiile privind abuzurile politiei au fost in general de lunga durata si neconcludente si rareori au avut ca rezultat punerea sub acuzatie sau pedepsirea vinovatilor. In timp ce tribunalele civile au jurisdictie asupra abuzurilor Politiei Nationale, abuzurile altor forte de securitate au ramas in sistemul tribunalelor militare, unde procedurile sunt nejustificat de lungi si deseori neconcludente. Conditiile din inchisori au ramas dure, iar suprapopularea a fost o problema serioasa; totusi, conditiile s-au imbunatatit intr-o oarecare masura. Uneori, autoritatile au incalcat interdictia de a aresta si de a tine arbitrar in detentie.

Actiunile guvernului si, uneori, lipsa de actiune, au restrictionat libertatea de expresie si pe cea a presei. In timpul anului, a existat un tipar de intimidare, hartuire si violenta impotriva jurnalistilor care au scris articole critice privind activitatile guvernului sau ale oficialilor guvernului si partidului de guvernamant. Minoritatile religioase s-au plans de tratament discriminatoriu din partea autoritatilor. Hartuirea in comunitate a minoritatilor religioase si sexuale, violenta si discriminarea impotriva femeilor si restituirea proprietatilor confiscate in timpul regimului comunist au continuat sa fie probleme. Exista numere mari de copii saraci, fara adapost, in orasele mari. Traficul cu femei si fete folosite pentru a se prostitutua a fost o problema pentru rezolvarea careia guvernul a luat tot mai multe masuri. Discriminarea si cazurile de violenta in societate impotriva etniei rome au continuat. Abuzurile privind copiii pusi sa munceasca au continuat. Au existat informatii de interferente ale guvernului in activitatea sindicatelor.

RESPECTAREA DREPTURILOR OMULUI

Sectiunea 1. Respectarea integritatii persoanei, inclusiv libertatea fata de:
a. Privarea arbitrara sau ilegala de viata

Nu au existat asasinate motivate politic din partea guvernului sau a agentilor sai; totusi, a existat o singura posibila omucidere extrajudiciara. In mai, politia l-a impuscat si ucis pe Nicusor Serban, in varsta de 31 de ani, din Jegalia (judetul Calarasi), cand acesta a refuzat sa se opreasca la avertismentul politiei. Politia incerca sa il retina pe Serban pe baza unor acuzatii de viol. La sfarsitul anului, cazul continua sa fie sub investigarea autoritatii politienesti si parchetului din judetul Calarasi.

In decembrie, presedintele demisionar Ion Iliescu l-a gratiat pe fostul lider al minerilor, Miron Cozma, care a fost condamnat in 1999 la 18 ani inchisoare pentru ca a condus mineriada din 1991, care a dus la moartea a cel putin trei persoane si ranirea multor altora. Reactia publica de anvergura l-a determinat pe Iliescu sa anuleze gratierea lui Cozma. Pe baza deciziei lui Iliescu, autoritatile l-au retinut din nou pe Cozma, aducandu-i, in plus, alte acuzatii separate.

In trecut, politia a facut excesiv uz e forta, fapt care a dus la decesul unor cetateni. Autoritatile politienesti au decis, in cele din urma, ca ofiterii de politie nu au fost responsabili pentru moartea prizonierului Mihai Iorga, desi autopsia a stabilit ca ofiterii de politie l-au omorat in bataie in 2002.

Organizatia non-guvernamentala Centrul Romilor pentru Interventie Sociala si Studii (Romani CRISS) a continuat sa investigheze moartea, in 2002, a lui Nelu Balasoiu, un rom care a fost gasit mort in penitenciarul Jilava, de langa Bucuresti. In martie, familia lui Balasoiu, Romani CRISS si un alt ONG, Asociatia pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania – Comitetul Helsinki (APADOR-CH), au facut apel, in decembrie 2003, la decizia procuraturii de a nu deschide o investigatie asupra ofiterilor de politie implicati in caz, pe motiv ca moartea lui Balasoiu s-ar fi produs din motive de sanatate. In iunie, o Curte de Apel din Craiova a trimis dosarul la procuratura pentru continuarea investigatiilor.

In octombrie 2003, Curtea Suprema a dat sentinte de 10 ani de inchisoare pentru doi fosti agenti ai fostului serviciu de securitate, pentru omorarea in bataie, in 1985, a disidentului Gheorghe Ursu.

b. Disparitii

Nu au existat rapoarte de disparitii motivate politic.

c. Tortura si alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante

Constitutia interzice astfel de practici; totusi, au existat informatii credibile potrivit carora politia a batut detinuti si a facut uz de forta excesiva. Organizatiile pentru drepturile omului au citat numeroase sesizari privind tortura si tratamente abuzive din partea politiei.

Legea permite folosirea armelor de foc impotriva persoanelor care se opun arestului. In ianuarie, politia din Bucuresti l-a impuscat si ranit pe Marius Silviu Mitran, in varsta de 22 de ani, pentru ca nu s-a supus ordinului ofiterilor de politie de a opri vehiculul dupa ce a comis o contravenienta. Organizatiile pentru drepturile omului au concluzionat ca Mitran a fost ranit din cauza neglijentei in folosirea armelor, ceea ce reprezinta o incalcare a legii. Cazul se afla in investigatia Parchetului Bucuresti.

In martie, membri ai sectiei de politie 14 din Bucuresti si membri ai fortei de interventie rapida ar fi agresat fizic un adolescent de 15 ani, Cristian Bujor, care trecea din intamplare prin apropierea unui incident intre politie si un grup de soferi de taxi. Minorul a fost spitalizat pentru o zi si jumatate, iar familia banuieste ca externarea sa timpurie a fost cauzata de presiunile politiei. Cazul se afla sub investigatia Parchetului Bucuresti la sfarsitul anului.

In iunie, un politist ar fi agresat fizic un baiat de 12 ani din Fetesti pentru ca i-ar fi vandalizat masina. Desi politia a fost reticenta in deschiderea unei investigatii in cazul de agresiune, pana la urma Procuratura din Fetesti a inceput o investigatie, care era in desfasurare la sfarsitul anului.

In august, doi membri ai Serviciului de Paza si Protectie l-au agresat fizic pe secretarul de stat in Consiliul National Audio-Vizual (CNA) Serban Pretor, dupa ce i-au fortat masina sa iasa de pe sosea, intr-o aparenta altercatie rutiera. Politia a ezitat din nou sa inceapa investigatii. Seful politiei locale din Medgidia a fost demis dupa ce a facut publica identitatea agresorilor. In urma unei largi mediatizari in presa a cazului, autoritatile i-au transferat pe cei doi agresori in serviciul de rezerva si au trimis cazul la un tribunal civil, pe motiv ca respectivii nu se aflau in timpul serviciului. Procesul se afla inca in desfasurare la sfarsitul anului.

ONG-urile care apara drepturile minoritatii roma au continuat sa pretinda ca politia a facut uz excesiv de forta impotriva romilor si i-a supus unor tratamente brutale si hartuiri. In ianuarie, seful unei sectii locale de politie si trei civili ar fi supus un cuplu de romi, Stela si Sofron Varga, la violente verbale si fizice, in satul Banisor, din judetul Salaj. Potrivit Romani CRISS, un ofiter de politie i-a acostat pe cei doi, care vindeau diferite bunuri pe baza unui permis valid de vanzare, si le-a cerut prduse pe gratis pentru a le permite sa isi continue activitatea. Cuplul a protestat, iar situatia a devenit violenta. Dupa ce femeia a depus plangere, Inspectoratul de Politie din Judetul Salaj a concluzionat ca seful sectiei de politie nu avea nici o vina si ca poltia trebuie sa ii investigheze pe cei doi civili pentru presupusele lor actiuni de violenta.

In iulie, doi politisti si cinci membri ai trupelor de interventie rapida DIAS au intrat in comunitatea roma, din satul Valu lui Traian, judetul Constanta, si i-au batut pe membrii comunitatii cu bastoane, in timpul cautarii unor suspecti in legatura cu o altercatie intre doi indivizi romi si un vecin. 13 romi au fost raniti in presupusa agresiune. Potrivit Romani CRISS, primarul a amenintat sa le alunge pe victime din sat daca depuneau plangere sau scriau declaratii impotriva politiei.

In timpul anului, un Consiliu de Disciplina la nivel de judet al Inspectoratului de Politie l-a gasit nevinovat pe un ofiter in haine civile, in bataia aplicata in iunie 2003, lui Mihai Dumitru, in timpul unui raid in Tulcea. MAI a admis initial vinovatia ofiterului si a propus Consiliului de Disciplina pedepsirea lui potrivit Legii Statutului Politistului. Parchetul a trimis cazul in instanta pentru investigatie penala. Cazul se afla inca in curs de desfasurare la sfarsitul anului. Nu s-au inregistrat evolutii in alte cazuri raportate in 2003, care includ: agresarea fizica de catre politie a unui cuplu de romi casatoriti, din Simleul Silvaniei, judetul Salaj; agresarea fizica de catre un ofiter de politie beat asupra lui Lucian Lacatusu, de 19 ani, din Parancea, judetul Buzau si presupusul atac al politiei asupra a patru romi dintr-o familie.

La sfarsitul anului, cazul lui Mugurel Soare, impotriva caruia un ofiter de politie ar fi facut uz excesiv de forta, si cel al lui Adrian Georgescu, un homosexual care a fost hartuit, parasind ca urmare tara, se aflau inca la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO).

ONG-uri pentru drepturile lesbienelor si homosexualilor s-au plans ca politia a folosit violenta si a hartuit membri ai acestei comunitati. ONG-urile au notat ca putine victime au facut plangere, de teama hartuielilor din partea comunitatii locale si politiei sau din cauza convingerii ca autoritatile nu ar desfasura investigatii obiective.

Conditiile din penitenciare au continuat sa fie dure. Exista 43 de unitati penale, incluzand 34 de inchisori, 6 inchisori-spital si trei institutii de detentie juvenila. Suprapopularea a ramas o problema serioasa, desi a existat o usoara imbunatatire fata de 2003. Din noiembrie, 39.629 persoane, incluzand 819 minori, se aflau in penitenciare sau institutii de detentie juvenila, in timp ce capacitatea legala a sistemului este de 38.856.

Organizatiile pentru drepturile omului au raportat ca abuzul asupra prizonierilor, din partea autoritatilor si a altor detinuti, au continuat sa fie o problema. Organizatiile pentru drepturile omului au pretins ca practica de a da anumite privilegii unui “reprezentant ales” in fiecare celula a constituit o discriminare impotriva restului populatiei din inchisoare. Astfel de organizatii au criticat, de asemenea, pedeapsa prin sistemul penitenciar, despre care au spus ca are un slab impact pozitiv in vederea reabilitarii in societate a detinutilor. Guvernul a facut unele eforturi de a imbunatati conditiile aspre, inclusiv parteneriate cu ONG-uri pentru programe de reabilitare pentru detinuti si cursuri de pregatire pentru a impiedica folosirea drogurilor si raspandirea HIV/SIDA si a tuberculozei.

In iunie, Ionut-Cristinel Maftei, in varsta de 24 de ani, care ispasea o pedeapsa de cinci ani de inchisoare pentru furt, in Iasi, a intrat in coma si a murit in urma unei grave lovituri la cap primite in celula sa, in circumstante neclare. Suspectand implicarea supraveghetorului de celula (un angajat al inchisorii), familia lui Maftei a inaintat in iulie, o plangere impotriva supraveghetorului la Procuratura Militara din Iasi.

Din cauza spatiului disponibil limitat din sistemul de penitenciare, detinutii care asteaptau sa fie judecati erau uneori tinuti in aceleasi cladiri cu prizonierii condamnati. Conditiile au fost aproximativ la fel pentru ambele categorii (aceeasi hrana, acelasi tip de celule), dar detinutii au fost, in general, tinuti separat de populatia inchisorii si s-au bucurat de acces mai frecvent la vizitatori si in general de acces liber la reprezentanti legali.

Femei si barbati, adulti si minori, detinuti in asteptarea procesului si infractori condamnati sunt tinuti, in general, separat.

In iunie, parlamentul a aprobat doua legi noi privind inchisorile: una care modernizeaza sistemul de termene cu inchisoarea, iar al doilea, privind statutul cadrelor din penitenciare, care cere demilitarizarea personalului inchisorilor.

Guvernul a permis vizitarea penitenciarelor de catre observatorii pentru drepturile omului si reprezentantii mass-media. Directoratul General al Penitenciarelor a raportat ca au existat 7.127 vizite individuale sau de grup din partea mass-media si a ONG-urilor locale si din strainatate in penitenciare pe parcursul anului.

d. Arest si detentie arbitrare

Constitutia interzice arestul si detentia arbitrare, iar guvernul, in general, a respectat aceste interdictii.

MAI comanda politia si jandarmeria, ca si politia de frontiera, Autoritatea pentru Straini, Oficiul National pentru Refugiati, Directia Generala de Informatii si Protectie Interna (managementul informatiilor secrete), Grupul Special de Protectie si Interventie, si Unitatea Speciala de Aviatie. Politia este organizata in Inspectoratul General (National) de Politie, Directoratul General al Politiei Bucuresti, 41 de inspectorate de politie la nivel de judete, un Directorat al Politiei Transporturilor, si trei institutii educationale pentru pregatirea politistilor. Judetele sunt responsabile de unitatile de politie localizate in respectivele zone geografice.

In timp ce politia a respectat in general legea si procedurile interne, coruptia a fost o problema continua. Coruptia la nivele inferioare, omniprezenta mica mita au fost principalul motiv al lipsei de respect a cetatenilor fata de politie si au contribuit la o lipsa corespunzatoare de autoritate a politiei. Salariile extrem de mici (uneori neplatite la timp) au contribuit la inclinatia unora dintre oficialii responsabili cu aplicarea legii de a lua mita.

Guvernul a abordat aceste probleme prin intensificarea pregatirilor in vederea crearii unei forte politienesti mai profesionale si pedepsirea coruptiei. In prima jumatate a anului, 96 de politisti (dintre care 26 erau ofiteri si 70, agenti) au fost gasiti a avea un comportament reprobabil, rezultand in 197 sanctiuni (dintre care 53 pentru ofiteri si 144, pentru agenti). La sfarsitul lui iunie, 12 politisti (4 ofiteri si 8 agenti) fusesera pusi sub acuzare penala.

In aprilie, guvernul a pus in aplicare un cod de etica pentru ofiterii de politie, care prevede reguli stricte pentru comportamentul profesional in domeniul aplicarii legii. Abordeaza in mod specific coruptia, folosirea fortei, tortura si comportamentul ilegal si cere tuturor ofiterilor insarcinati cu aplicarea legii sa respecte prevederile privind drepturile omului din Constitutie si conventiile internationale. Actele ilegale sau abuzive pot atrage sanctiuni penale sau disciplinare. In conjunctie cu codul de etica, guvernul a creat o comisie permanenta in cadrul MAI pentru monitorizarea respectarii acestui cod.

Reforma politiei si procesul de demilitarizare a continuat pe parcursul anului. In septembrie, guvernul a emis o decizie care ar continua reforma in structurile de afaceri interne si control ale MAI, prin crearea unei noi Diviziuni Anticoruptie si Standarde Profesionale, in cadrul Directoratului de Informatii si Protectie Interna. In septembrie, parlamentul a adoptat o noua lege privind organizarea si functionarea politiei judiciare, care se ocupa de toate investigatiile penale. Legea a stabilit o noua structura de politie cu dubla subordonare, administrative, fata de MAI si operationala, fata de procurorii care se ocupa de cazuri individuale. In octombrie 2003, Statutul Politistului a fost amendat printr-o ordonanta de guvern, care detaliaza actiunile disciplinare impotriva ofiterilor de politie, inclusiv suspendarea din serviciul activ in timpul anchetelor penale.

Constitutia prevede ca doar judecatorii pot emite mandate de arest si perchezitie. Un judecator poate ordona detentia temporara, pe perioade de 30 sau 60 de zile, in functie de caz. Curtea poate extinde aceste termene; totusi, detentia inainte de proces nu poate depasi 180 de zile. Detentia de dinainte de proces este inclusa in perioada de detentie propriu-zisa, daca detinutul este condamnat. Tribunalele si procurorii pot fi trasi la raspundere pentru masuri nejustificate, ilegale sau abuzive. Legea cere autoritatilor sa ii informeze pe cei arestati de acuzatiile care li se aduc si de drepturile lor legale. Politia trebuie sa le explice detinutilor drepturile pe care le au, intr-o limba pe care acestia o inteleg, inainte de a obtine o declaratie. In general, autoritatile care sunt indreptatite emit mandate de arest. Legea prevede un sistem de cautiune; totusi, este rareori folosit in practica, aparent pentru ca aceia care cer sa fie eliberati pe cautiune nu intrunesc cerintele legale. Detinutii au avut in general acces la asistenta juridica si la familiile lor.

Legea permite politiei sa ia la sectia de politie orice persoana care pune in pericol alte persoane, ordinea sociala sau pe cei a caror identitate nu poate fi stabilita. Politia foloseste deseori aceasta prevedere pentru a detine persoane timp de 24 de ore. Minorii care au cel putin 16 ani pot fi subiect de arest pentru toate infractiunile; minorii cu varste intre 14 si 16 ani pot fi subiect de arest preventiv daca demonstreaza depline capacitati mentale, dar doar in cazuri implicand delicte grave si circumstante agravante; minorii cu varste sub 14 ani nu pot fi judecati penal. Potrivit legii, guvernul este obligat sa furnizeze asistenta juridica minorilor care sunt retinuti sau arestati in timpul unei investigatii penale sau proces. Confidentialitatea discutiilor intre detinuti si avocatii lor a fost in general respectata, in practica.

e. Refuzul unui proces public corect

Constitutia prevede un sistem judiciar independent; totusi, membri ai judiciarului au pretins ca unii judecatori au fost supusi presiunilor politice.

In octombrie 2003, Constitutia a fost amendata pentru sporirea rolului Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) in selectarea, promovarea, transferarea si disciplinarea “magistratilor”, un termen care ii include pe judecatori si procurori. Numarul de membri ai CSM a fost extins de la 17 la 19, iar ministrul justitiei a fost inlaturat de la presedintia consiliului. La sfarsitul lui septembrie, trei legi au intrat in vigoare, care au pus in practica pe mai departe amendamentele legate de sistemul judiciar prin reglementarea compozitiei si rolului CSM, reglementand carierele magistratilor si organizarea judiciara. Aceste legi confirma controlul CSM asupra membrilor sai, in timp ce stabileste responsabilitatea Ministerului Justitiei in probleme administrative si bugetare.

La inceputul lui decembrie, alegerile pentru pozitii in CSM au fost umbrite de acuzatii potrivit carora unii candidati au facut presiuni si si-au intimidat subordonatii pentru a vota in favoarea lor. Alti magistrati si grupuri ale societatii civile au cerut Senatului sa nu valideze rezultatele si sa ceara noi alegeri. Asociatia Magistratilor din Romania a depus o plangere oficiala la Senat privind numirea a doi reprezentani ai societatii civile, pretinzand ca acestia nu aveau pregatirea, experienta si nici statura morala pentru a fi membri acreditati ai CSM, primind numirea datorita loialitatii lor fata de guvernarea PSD de atunci. Senatul nu a reactionat asupra acestei probleme pana la sfarsitul anului.

Guvernul a luat unele masuri pentru combaterea coruptiei in randul oficialilor, inclusiv in ce priveste membrii sistemului juridic. (vezi Sectiunea 3).

Legea stabileste un sistem judiciar pe patru nivele institutionale, incluzand Curtile de Apel. Acuzatii au recurs final la Inalta Curte de Casatie si Justitie, sau, pentru probleme constitutionale, la Curtea Constitutionala. Cate un Parchet este asociat fiecarui Tribunal. CSM nominalizeaza un candidat pentru functia de Procuror General, pe care il numeste presedintele. Procurorul General este independent operational de alti membri ai ramurii executive, incluzand Ministerul Justitiei. Legea permite folosirea limbii materne pentru minoritati in tribunale sau in relatia cu autoritatile.

Legea prevede ca delictele Politiei Nationale sa fie investigate de procurori simpli. Procurorii militari continua sa se ocupe de cazuri care implica “securitatea statului”, iar Jandarmeria si Politia de Frontiera continua sa fie sub jurisdictie militara. ONG-urile pentru drepturile omului au notat ca acele cazuri implicand personal militar si de politie au continuat sa fie judecate de tribunale militare. Investigatiile tribunalelor militare asupra abuzurilor politiei au fost de greoaie si nu au fost urmate pe mai departe de actiuni in instanta. Grupurile locale si internationale pentru drepturile omului au criticat instrumentarea cazurilor de tribunalele militare, pretinzand ca investigatiile procurorilor militari au fost nejustificat de lungi si deseori neconcludente.

Legea prevede dreptul la un proces corect; totusi ramane perceptia raspandita ca sistemul judiciar este corupt. Procesele sunt deschise publicului. Legea nu prevede procesul cu juri. Constitutia prevede dreptul la asistenta juridica si prezumtia de nevinovatie pana la sentinta finala a unui tribunal. Legea cere ca un avocat sa fie numit pentru acuzatii care nu isi permit reprezentant legal sau care sunt, din alte motive, incapabili sa selecteze asistenta juridica; in practica, asociatiile de barou locale au furnizat avocati celor fara posibilitati materiale, fiind compensate de Ministerul de Justitie. Atat reclamantii, cat si acuzatii au dreptul la apel. Legea prevede ca marturiile obtinute ca rezultat al brutalitatii politiei sa poate fi retrase de acuzati cand sunt adusi in fata instantei; practica obtinerii de marturii prin batai au avut loc ocazional in trecut. Nu au fost raportate incidente sau marturisiri rezultate din batai ale politiei pe parcursul anului. Sistemul judiciar a avut tendinta sa fie ineficient si lent.

Nu au existat informatii privind prizonieri politici.

Restituirea proprietatilor bisericesti, comunitare si individuale a ramas o problema serioasa, marcata de un proces administrativ greoi si de o retrocedare lenta a proprietatilor catre proprietari. Pe parcursul anului, aproximativ 1000 de cladiri din 128.000 de cereri au fost redate fostilor proprietari, potrivit legii din 2001 care prevede restituirea locuintelor personale sau cladirilor confiscate in timpul regimului comunist. Aproximativ 15.000 de proprietati au fost returnate de cand a intrat in vigoare aceasta lege. Restituirea proprietatilor a fost in special importanta pentru Biserica Greco-Catolica, careia, in timpul regimului communist, i-au fost confiscate toate proprietatile, inclusiv bisericile. Pe parcursul anului, guvernul a luat cateva masuri pentru retrocedarea acestor proprietati, returnand Bisericii doar 50 de proprietati din 2.207 de cereri, potrivit legii din 2002 care prevede retrocedarea proprietatilor bisericesti confiscate. In cazul proprietatilor individuale, CEDO a emis 44 de decizii de restituire a proprietatilor in favoarea fostilor proprietari, care au fost nedreptatiti la tribunal ori li s-a refuzat restituirea pe baza unor motive diferite; una dintre aceste hotarari a aparut in prima jumatate a anului. Guvernul a respectat in general hotararile CEDO.

In martie, parlamentul a adoptat o lege care stabileste reguli de restituire a proprietatilor confiscate grupurilor etnice in timpul regimului comunist. Comunitatea evreiasca va beneficia acum atat de legea de restitutie a proprietatilor religioase, cat si de cea a proprietatilor etnice.

f. Interferenta arbitrara in viata privata, familie, locuinta sau corespondenta

Constitutia interzice perchezitiile ilegale. In timpul anului, au intrat in vigoare amendamente constitutionale care au transferat responsabilitatea pentru emiterea de mandate de perchezitie de la procurori la judecatori. Organizatiile pentru drepturile omului si juristii au continuat sa studieze impactul potential al acestor amendamente asupra investigatiilor desfasurate pentru motive de securitate nationala. Anterior, legea permitea oficialilor de securitate sa intre in locuinte fara autorizatie de la un procuror, daca se considera ca o amenintare la securitatea nationala este iminenta. Astfel de actiuni au fost rare.

Constitutia protejeaza confidentialitatea mijloacelor electronice de comunicare; totusi, legea permite folosirea interceptarii electronice atat in cazuri penale, cat si in cazuri de securitate nationala. In ianuarie, Codul de Procedura Penala a fost amendat pentru transferarea responsabilitatii privind autorizarea interceptarilor electronice de la procurori la judecatori si este necesar ca interceptarile electronice in cazuri penale sa se desfasoare sub supervizarea unui procuror. Cu toate acestea, echipamentul pentru astfel de interceptari a ramas sub controlul Serviciului Roman de Informatii (SRI), la care procurorii nu au avut acces direct.

Pentru motive practice, SRI s-a ocupat fizic de toate interceptarile electronice. Anterior, legea permitea SRI sa monitorizeze comunicatiile dupa obtinerea unei autorizatii de la “procurorul numit special de Procurorul General” pentru activitati implicand amenintari la adresa securitatii nationale. In noiembrie, o noua lege privind terorismul a fost aprobata si creeaza proceduri speciale pentru autorizarea interceptarilor electronice in cazuri de securitate nationala si cazuri implicand acte teroriste. Institutiile guvernamentale cu competente in domeniul securitatii nationale trebuie sa inainteze o cerere scrisa de autorizatie la Procurorul General. Daca cererea este considerata a fi justificata, Procurorul General o supune aprobarii presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Decizia finala este luata de un grup de judecatori desemnati special. Mandatul nu poate depasi 6 luni, dar poate fi extins cu trei luni, de mai multe ori, in situatii justificate. Judecatori special desemnati de presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie pot, de asemenea, aproba orice prelungire.

In circumstante exceptionale (cand exista o amenintare clara si prezenta la securitatea nationala), institutiile guvernamentale pot incepe interceptarea fara un mandat emis de judiciar. Totusi, o cerere de autorizatie trebuie apoi transmisa in termen de 48 de ore. In practica, SRI a continuat sa opereze potrivit autoritatii sale legislative anterioare. SRI poate in mod legal sa se implice in supravegheri, sa ceara documente oficiale sau informatii si sa se consulte cu experti tehnici, pentru a determina daca o situatie constituie o amenintare la securitatea nationala, sau pentru a preveni o infractiune.

Legea permite persoanelor cu statut de cetatean dupa 1945 accesul la dosarele politiei secrete tinute de guvernul comunist. Un consiliu aprobat de parlament a cercetat dosarele si a dat publicitatii informatiile care nu implicau secrete de stat sau care nu puteau periclita securitatea nationala. Dosarele au ramas in custodia serviciului de informatii. Observatorii au criticat legea pentru ca a exclus studierea dosarelor celor angajati in prezent in serviciul de informatii si pentru restrictionarea definitiei de “informator” la cea de persoana care primea plata pentru servicii, facand imposibila identificarea indivizilor care au colaborat cu Securitatea din alte motive, cum ar fi avansarea personala sau convingerea ideologica. Publicarea dosarelor in 2003 a fost impiedicata de incapacitatea consiliului de lustratie sa intruneasca cvorumul de membri. Absenta consistenta a membrilor PSD si PRM a dat nastere la speculatii potrivit carora nici unul dintre aceste partide nu doreste sa vada progrese in eliberarea dosarelor. Pe parcursul anului, activitatea consiliului a fost lenta si ineficienta, in mare parte din cauza ca a continuat lipsa de consistenta in participare a membrilor PSD si PRM.

Potrivit legii, cetatenii straini din anumite state, in special cele din lumea a treia, trebuie sa isi anunte prezenta la politie daca stau in locuinte private pentru 10 zile sau mai mult.

ONG-urile protejand minoritatea roma au monitorizat mai multe cazuri de evacuare a romilor care locuiau ilegal pe domeniul public, in judetele Buzau, Galati si Tulcea. In aceste judete, autoritatile locale i-au fortat pe romii traind ilegal sa se mute in judetele de domiciliu. Activistii romi au disputat baza legala a acestor actiuni, dar nu au cautat o solutionare legala. Nu a fost initiata nici un fel de actiune privind evacuarea in 2003 a mai multe zeci de romi traind ilegal la periferia cartierului Militari din Bucuresti.

Sectiunea 2. Respectarea Libertatilor Civile, incluzand:
a. Libertatea de expresie si a presei

Constitutia prevede libertatea de expresie si a presei, iar guvernul a respectat in practica, in general, aceste drepturi; totusi, anumite restrictii legale fata de “defaimarea tarii” sau “ofensa adusa autoritatilor” au limitat potential aceste drepturi. Exista informatii ca Televiziunea Publica Romana (TVR), din care fac parte 4 canale de televiziune, a mentinut regulile interne care interzic jurnalistilor sai sa vorbeasca liber despre presiunile politice si cenzura. Presa scrisa a relatat, de asemenea, de contracte de munca la unele televiziuni private, care, de asemenea, interziceau jurnalistilor sa vorbeasca liber despre presiuni politice in cadrul stirilor sau comentariilor. Unii jurnalisti au continuat sa primeasca sentinte din partea tribunalelor pentru articolele si opiniile lor. Investigatiile privind violenta si amenintarile impotriva jurnalistilor s-au miscat lent.

Jurnalistii si cetatenii au putut in general sa critice autoritatile guvernamentale, inclusiv la nivele superioare, dar a existat un numar de cazuri in care autoritatile locale si-au intimidat criticii mai degraba decat sa raspunda unor chestiuni serioase, in substanta. In plus, multe organizatii media – electronica si scrisa – aveau, potrivit informatiilor, arierate substantiale la impozite. Observatorii media au afirmat ca teama de controale financiare de la guvern si actiuni fiscale punitive pentru colectarea acestor arierate au inhibat relatarile negative privind personalitatile guvernamentale de marca.
Grupurile de observatori si-au exprimat ingrijorarea ca guvernul ar putea exercita presiuni asupra mass-media prin platile pentru publicitate ale companiilor de stat. Reprezentanti ai unor ONG-uri ca Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) si Agentia de Monitorizare Media (AMM) au spus ca, prin dirijarea fondurilor publice catre anumite organizatii mass-media, guvernul a putut controla efectiv continutul informatiilor media. CJI a cerut fostului guvern PSD sa furnizeze informatii despre astfel de plati si contracte ale ministerelor sau agentiilor de stat pentru publicitate, acordate unor anumite organizatii media, deoarece implicau bani publici. Cand guvernul nu a furnizat aceste informatii, CJI l-a actionat in instanta cu sprijinul avocatilor pusi la dispozitie de Comitetul Helsinki pentru Romania. Pe octombrie 25, Curtea de Apel Bucuresti a ordonat guvernului sa puna la dispozitia CJI informatiile despre contractele de publicitate; totusi, guvernul nu facuse publica aceasta informatie pana la sfarsitul anului.

Mass-media independenta a continuat sa se dezvolte pe o piata tot mai competitiva. Sunt publicate mai multe sute cotidiene si saptamanale. Publicatiile straine pot fi importate si distribuite gratis, dar preturile ridicate le-au limitat circulatia. Mai multe televiziuni particulare emit la nivel national si exista multe alte televiziuni locale private si posturi de radio. Mai mult de patru milioane de gospodarii aveau in 2004 televiziune prin cablu, reprezentand o proportie semnificativa a accesului populatiei la transmisiunile private si externe. Televiziunea de Stat (TVR), postul de stat Radio Romania (SRR) si reteaua de radio Europa FM au ramas singurele posturi nationale care pot fi receptionate de majoritatea populatiei rurale. Posturile independente au continuat sa isi extinda aria de acoperire prin transmisiuni aeriene, prin cablu si satelit.

Televiziunea a ramas cea mai extinsa sursa disponibila de informatie, cu aproximativ 80 la suta din populatie obtinand informatiile prin programele de stiri de televiziune. In primavara, CNA a dat publicitatii un raport care arata ca 92 la suta din populatie se uita la televizor, aproximativ 70 la suta zilnic, cu o medie zilnica de aproximativ 4 ore. Aproximativ 95 la suta dintre telespectatori au urmarit programul principal de stiri aproape zilnic. Raportul arata, de asemenea, ca 66 la suta din populatia adulta asculta radioul si peste 90 la suta din gospodarii aveau cel putin un televizor.

Mass-media electronica si presa scrisa au reflectat in general vederile politice ale patronilor si au acoperit o gama extinsa a spectrului politic. Posturile private de televiziune au avut tendinta sa evite criticile deschise la adresa guvernului PSD si a fostului partid de guvernamant, in special in ce priveste problema coruptiei si alte chestiuni controversate. Rapoartele de monitorizare media au sugerat ca aceasta reticenta a fost cauzata de temerile patronilor ca guvernul s-ar putea razbuna cerand impozitele neplatite sau trimitand controale fiscale la posturile respective. ONG-urile media, cum ar fi AMM si CJI, au raportat ca programele de stiri din primetime ale principalelor retele nationale de televiziune si radio au fost in general subiective in favoarea fostului partid de guvernamant. AMM informeaza ca programele de stiri principale zilnice ale mass-media electronica au relatat cel mai mult despre partidul aflat la conducere, PSD, si presedintele PSD, Adrian Nastase, care, la acea vreme, era, de asemenea, prim ministru, prezentati aproape totdeauna intr-un context pozitiv. Aceasta trasatura a fost evidenta in special in timpul campaniei prezidentiale si celei parlamentare. Un raport al AMM a aratat ca, in majoritatea programelor de stiri de primetime, la radio si televiziune, din 21 octombrie pana pe 3 noiembrie, candidatul la presedintie al PSD a fost cel mai frecvent asociat cu acte pozitive, in timp ce candidatul opozitiei a fost in general asociat cu actiuni prezentate ca fiind negative. ONG-urile au raportat, de asemenea, ca media electronica a omis in mod substantial sa relateze despre acuzatiile de frauda in timpul alegerilor parlamentare de pe 28 noiembrie si primul tur al alegerilor prezidentiale.

In martie, CNA a interzis un spot publicitar pentru radio al cotidianului Evenimentul Zilei din Bucuresti care facea referire la acte de coruptie implicand personalitati politice ale PSD, prezentate in articolele din ziar. Consiliul a motivat ca spotul reprezenta o campanie politica indirecta. Evenimentul Zilei a afirmat ca interdictia a fost o forma de cenzura exercitata de PSD prin Consiliu.

In timpul campaniei electorale locale, pe 6 iunie, PSD a depus o plangere impotriva unei retele de radio privat, Radio Total, pentru o declaratie critica facuta de un reprezentant al unui ONG, care fusese invitat intr-un program din ziua alegerilor, privind situatia din cartierul in care locuia, in Bucuresti. Desi invitatul nu a spus numele primarului PSD al sectorului respectiv, partidul de guvernamant a considerat declaratia ca fiind “o campanie negativa pentru candidatul sau” in ziua alegerilor, cand campania si alte activitati motivate politic nu erau premise legal. CNA a amendat postul respectiv. Doi ofiteri de politie in civil au vizitat postul, afirmand ca au venit sa inmaneze “personal” plangerea PSD si sa discute cu reporterul care l-a intervievat pe reprezentantul ONG. Evenimentul Zilei a raportat ca a avut experiente similare cu autoritatile politienesti.

Diversi parlamentari si aliati politici ai acestora au cumparat numeroase organizatii media independente in provincie. In primavara, respectatul saptamanal financiar Capital a publicat investigatii indicand ca politicieni din PSD, aflat atunci la guvernare, erau proprietari si controlau jumatate din posturile locale de televiziune, ori direct ori prin presupusi intermediari. Investigatia jurnalistica cuprindea comentariul potrivit caruia unica posibilitate a unui post mic local de televiziune de a supravietui era sa reflecte orientarea politica a proprietarului, care ii permitea sa atraga mai multe venituri din publicitate pentru a face fata problemelor financiare. Investigatia cita surse care spuneau ca oameni de afaceri locali din multe regiuni se temeau sa cumpere publicitate in presa scrisa sau media electronica independenta deoarece ar fi avut de suferit din cauza autoritatilor financiare, ca rezultat al presiunilor PSD. Mai multe posturi de radio afiliate British Broadcasting Company (BBC), in urma cumpararii lor, au intrerupt programele de stiri ale Serviciului in Limba Romana al BBC, din cauza presupuselor presiuni din partea PSD. Grupurile de monitorizare media au avertizat in nenumarate randuri in privinta lipsei de independenta in multe organizatii media locale, in principal din cauza constrangerilor financiare si presiunilor din partea autoritatilor locale.

In timpul anului, amenintarile si violenta fizica impotriva jurnalistilor au continuat. Au existat rapoarte privind hartuirea, intimidarea, diverse forme de presiune si violenta impotriva jurnalistilor care erau considerati ca fiind exagerat de critici la adresa autoritatilor nationale si locale. O parte din aceste presiuni ar fi aparut cel putin cu acordul tacit al oficialilor de guvern si de partid. Potrivit unui sondaj de opinie efectuat de AMM, dat publicitatii in noiembrie, 60 la suta din jurnalistii chestionati au afirmat ca, la un moment dat, au fost supusi presiunilor din partea autoritatilor, pentru a-si opri investigatiile sau pentru a fi opriti sa publice rezultatele.

Media a relatat mai multe cazuri in care jurnalisti de la ziare locale care au primit telefoane de amenintare sau li s-au controlat resursele financiare, din ordinul oficialilor locali, dupa ce au dezvaluit presupuse ilegalitati comise de oficiali locali, cum ar fi construirea de vile luxoase sau participarea in afaceri sau activitati care intrau sub incidenta legislatiei privind conflictul de interese.

In plus, mass-media a relatat despre cazuri in care jurnalistii care filmau diverse evenimente, inclusiv arestari sau investigatii, au fost agresati de autoritatile locale sau de rudele sau cunostintele persoanelor care erau filmate. Asemenea incidente au aparut in locuri publice, inclusiv cladiri de tribunal; mass-media a raportat in repetate randuri ca jandarmii si politia nu au intervenit. Unii jurnalisti din provincie au continuat sa se confrunte cu hartuiri verbale si chiar tratamente violent din partea autoritatilor locale.

AMM a raportat ca, in februarie, jurnalistul Zsolt Bayer, din Ungaria, de la publicatia maghiara Magyar Nemzet, nu a fost lasat sa intre in tara de autoritatile de frontiera. Autoritatile au refuzat sa explice motivul actiunilor lor, desi Bayer era cunoscut pentru articolele sale in sprijinul autonomiei regionale pentru etnicii maghiari traind in tara.

In martie, magistratul Filip Victoria l-a atacat fizic pe Emil Soldan, un jurnalist de la ziarul Orizont din Pascani, la primaria locala in timp ce Soldan facea fotografii. Soldan scrisese anterior numeroase articole critice despre judecator, acuzandu-l de obtinerea unor profituir personale obtinute ca urmare a functiei sale publice.

Tot in martie, Catalin Stefanescu, reporter la Ziarul de Iasi, a primit amenintari cu moartea, la telefon, dupa ce a relatat despre vanatorile ilegale in care primarul din localitatea Movileni ar fi fost implicat. O investigatie a politiei a aratat ca telefoanele au fost date din locuinta primarului.

In iunie, mass-media a relatat ca, in Targu Ocna, primarul Stefan Silochi a lovit o jurnalista, Mariuca Bobosa, de la ziarul local Ziarul de Bacau, in timp ce filma din masina ei o demonstratie politica. Bobosa a raportat incidentul la politie si a initiat, de asemenea, mai multe procese impotriva primarului; autoritatile inca investigau cazul la sfarsitul anului. Un alt jurnalist, Luminita Patrateanu, de la cotidianul Monitorul de Bacau, a informat ca primarul Silochi a amenintat-o si a spus ca “ii va ucide pe toti jurnalistii” care au scris informatii critice despre persoana lui.

Mass-media a relatat ca, in iunie, fostul primar al orasului Bacau a avut o conversatie telefonica cu Sebi Sufariu, de la ziarul local Gazeta de Bacau, in care l-a amenintat pe jurnalist cu moartea. Fostul primar de Bacau a acuzat mass-media ca ar fi responsabila pentru infrangerea sa electorala. Ziarul a depus plangere impotriva fostului primar. Similar, in judetul Vrancea, cotidianul Ziarul de Vrancea a afirmat ca a fost supus in repetate randuri presiunilor si amenintarilor din partea oficialilor locali, pe parcursul anului, inclusiv din partea presedintelui consiliului judetean.

Jurnalistii si grupurile de monitorizare media si-au exprimat in mod repetat ingrijorarea ca publicatiile care aveau reportaje de investigatii impotriva guvernului condus de PSD se confruntau cu presiuni directe sau indirecte pentru a pune capat acestui tip de reportaje sau a schimba opiniile editoriale. In septembrie, 55 de jurnalisti de la cotidianul national Evenimentul Zilei au semnat o scrisoare publica in care protestau impotriva presiunilor editoriale venind din partea patronului elvetian, compania Ringier, care a fost acuzat de a fi fost subiectul unor presiuni din partea PSD pentru a indulci tonul anti-guvernamental al ziarului. Printre multe alte acuzatii, reporterii Evenimentului Zilei au afirmat ca informatia privind o investigatie asupra unei afaceri a surorii premierului de atunci a fost luata de pe computerele lor si publicata in alt ziar al Ringier, tabloidul Libertatea. Articolul din Libertatea a prezentat doar punctul de vedere al surorii premierului.

Unii dintre reporterii Evenimentului Zilei au afirmat ca au fost hartuiti si amenintati, in special in timpul campaniei parlamentare si a celei prezidentiale. In decembrie, un ofiter al serviciilor secrete romane i-ar fi spus unui reporter ca jurnalistii Evenimentului Zilei ca ar trebui sa isi indulceasca tonul articolelor lor, in caz contrar vietilor lor urmand sa “fie in pericol”. El ar fi spus ca jurnalistii ar putea fi batuti in strada, cand pleaca de la birou si atacul sa fie deghizat in jaf.

In septembrie, reporterii cotidianului national Romania Libera au initiat, in mod similar, un protest impotriva patronului german al ziarului, WAZ. Reporterii si consiliul editorial al cotidianului au acuzat WAZ de tentativa de a schimba tonul articolelor si pe cel al editorialelor din ziare, din cauza presiunilor guvernului.

In octombrie, jurnalistul de investigatii Cornel Ivanciuc de la saptamanalul Academia Catavencu a afirmat ca a fost amenintat in mod indirect de ministrul apararii, Ioan Mircea Pascu. Un fost ambasador roman i-ar fi spus lui Ivanciuc ca Pascu voia ca acesta “sa se potoleasca” si “sa isi vada de treaba lui” in ce priveste un reportaj de investigatii in care ziaristul era implicat, cercetand un document secret detinut de ministrul apararii. Ivanciuc a pretins ca ambasadorul a facut referire la elemente ale unei discutii telefonice private despre document, avuta de ziarist cu o sursa, ceea ce l-a facut pe Ivanciuc sa creada ca i s-au interceptat si inregistrat conversatiile.

In octombrie, Senatul a retras acreditarea cotidianului national Romania Libera pentru relatarile despre activitatile sale. Romania Libera a publicat un articol in care se afirma ca secretarul general PSD al Senatului a promovat angajate in schimbul unor favoruri sexuale. Senatul a cerut de asemenea ziarului Romania Libera sa isi ceara public scuze pentru articol. In urma presiunilor din partea altor organizatii media, a societatii civile si ale unor personalitati importante, Senatul a redat acreditarea Romaniei Libere.

La inceputul lunii decembrie, un reporter al postului TVR1, Alexandru Costache, sustinut de mai multi colegi, a denuntat ceea ce a numit presiuni de cenzura ale guvernului si manipulare, intr-o scrisoare deschisa catre Evenimentul Zilei, in care acuza postul de televiziune de relatari deliberat subiective in favoarea partidului la conducere PSD, in timpul turului doi al algerilor prezidentiale din Romania. La o zi dupa ce scrisoarea a fost publicata, managerul postului l-a amenintat pe Costache si pe colegii lui cu arestul, determinand ONG-urile media, ca AAM si Reporteri Fara Frontiere, sa ofere jurnalistilor protectie si asistenta juridica. Postul TV ar fi raspuns prin initierea unor anchete interne de etica asupra actiunilor jurnalistilor.

In timpul anului, nu au existat progrese in mai multe investigatii privind cazurile de violenta impotriva jurnalistilor, petrecute in 2003. Autoritatile nu au reusit sa ii gaseasca pe agresorii unui jurnalist din Timisoara a fost batut grav, in decembrie 2003. Reporterul, angajat al biroului din Timisoara al influentului cotidian Evenimentul Zilei, a criticat frecvent pe oficialii de partid ai PSD si activitatile lor de afaceri in judetul Timis. Victima a dat in judecata politia. Oficialii locali si-au exprimat nemultumirea fata de autoritatile de aplicare a legii, pentru lipsa lor de progres in investigatii.

Anchetatorii nu au reusit, de asemenea, sa identifice persoanele care au batut doi jurnalisti de la Romania Libera si Evenimentul Zilei, in iulie 2003. Jurnalistii scrisesera numeroase articole despre presupusele activitati ilegale ale autoritatilor locale si liderilor minerilor din regiunea Vaii Jiului.

In aprilie, autoritatile au arestat mai multe persoane in cazul lui Szoltan Csondy, jurnalist din Miercurea Ciuc, care lucra pentru ziarul de limba maghiara Hargita Nepe. Atacatorii, aflati in holul cladirii in care acesta locuia, l-au ranit grav, in decembrie 2003. Jurnalistul era cunoscut pentru investigatiile sale privind lumea interlopa, in special activitatile omului de afaceri local Istvan Csibi. Autoritatile l-au arestat pe Csibi, care avea legatura cu alte infractiuni, incluzand crime, jaf si agresiune, ca si pe mai multi complici ai sai; la sfarsitul anului, existau mai mult de 10 procese impotriva lui Csibi.

In timpul anului, ziarul Gazeta de Sud a facut apel impotriva unei sentinte judecatoresti care dadea castig de cauza fostului prefect al judetului Olt, Marin Diaconescu. Acesta ceruse daune in valoarea de 18.000 USD (600 milioane lei) pentru relatarile ziarului privind persoana sa. Parchetul General a respins apelul.

Legile restrictionand libertatea de expresie au continuat sa provoace ingrijorare in randul media si a ONG-urilor. Ofensa de insulta adusa autoritatilor poate fi pedepsita cu amenda. In plus, guvernul poate pedepsi calomnia cu termene cu inchisoarea de 2 pana la 24 luni, care poate creste la 3 pana la 36 de luni daca subiectul calomniei au fost oficialitati publice. In plus, articolul 168 al Codului Penal prevede pedepse penale pentru raspandirea de informatii false cu scopul de a aduce prejudicii securitatii nationale. In iunie, parlamentul a adoptat noul Cod Penal, care a redus pedeapsa pentru calomnie la 10 pana la 120 “zile-amenda”, ceea ce inseamna ca o sentinta este data ca numar de zile, iar persoana care primeste sentinta trebuie sa plateasca o amenda intre 3,30 USD si 33 USD (100,000 si 1.000.000 lei) pentru fiecare zi. Noul Cod Penal va intra in vigoare in iunie 2005.

Au existat tot mai multe acuzatii de subiectivism pro-guvernamental si auto-cenzura in interiorul postului de radio de stat Radio Romania (SRR). In aprilie, un grup de reporteri de stiri din SRR au facut acuzatii privind ceea ce au numit cenzura sofisticata din cadrul redactiei. Cerasela Radulescu, unul dintre protestatari, precum si membri ai partidelor politice din opozitia de atunci, au acuzat ca afirmatiile critice la adresa fostului premier Adrian Nastase si alti oficiali PSD erau deseori taiate din materialele difuzate in principalele programe de stiri si mutate in cadrul altor programe de stiri mai putin ascultate. La inceputul lunii decembrie, Radulescu a vorbit public despre cazul ei, afirmand ca situatia in cadrul SRR nu s-a schimbat semnificativ si ca a trebuit sa se mute la un alt departament din cauza presiunilor din partea conducerii si a piedicilor care i-au fost puse in munca sa.

In martie, un producator angajat la o statie locala a retelei de televiziune de stat TVR, din Timisoara, a afirmat ca a fost demis de conducerea televiziunii pentru a-i se limita materialele pe care incerca sa le transmita.

In timpul anului, un tribunal local din judetul Gorj a respins un proces pe care un fost editor si producator al postului de televiziune RCS l-a initiat impotriva postului, pentru ca nu a luat atitudine fata de presupusa politica de cenzura a conducerii RCS. Editorul/producator si-a parasit locul de munca in martie 2003, dupa ce emisiunea sa a fost intrerupta in plina difuzare, in timp ce se discuta despre scandaluri de coruptie implicand lideri locali. In noiembrie, un tribunal din Craiova a decis ca era vorba, intr-adevar, de un caz de cenzura si nu de o problema tehnica, asa cum insista conducerea. Tribunalul a ordonat CNA sa sanctioneze postul de televiziune.

Guvernul nu a restrictionat accesul la Internet sau libertatea academica; totusi, mass-media a relatat ca anumite site-uri cu continut anti-PSD sau care aveau transcripturi interne cu caracter stanjenitor din cadrul sedintelor PSD privind probleme guvernamentale au fost atacate sau inchise.

b. Libertatea de Adunare Pasnica si Asociere

Constitutia garanteaza libertatea de adunare, iar guvernul a respectat in general acest drept in practica. Legea prevede dreptul cetatenilor neinarmati de a se aduna pasnic, dar specifica faptul ca adunarile nu trebuie sa impiedice alte activitati economice sau sociale si nu pot fi organizate langa locatii ca spitale, aeroporturi sau instalatii militare. Nu sunt necesare autorizatii pentru adunarile in unele locuri publice. Totusi, cand se cere acest lucru, organizatorii de demonstratii trebuie sa solicite autorizatie in avans. Autoritatile pot interzice o adunare publica prin notificarea in scris catre organizatori in termen de 48 de ore de la primirea cererii de autorizatie. Legea interzice contra-demonstratiile care coincid cu adunarile publice programate. Legea interzice simbolurile fasciste, comuniste, rasiste sau xenofobe (cum ar fi statui ale criminalilor de razboi pe domeniul public), ideologiile sau organizatile de acest gen. Participantii la demonstratii neautorizate pot fi amendati.

Constitutia garanteaza libertatea de asociere, iar guvernul a respectat in general acest drept in practica. Partidelor politice li se cere sa aiba cel putin 25.000 de membri cu statut legal, un numar pe care unele ONG-uri l-au criticat ca fiind neobisnuit de mare.

c. Libertatea de Religie

Constitutia garanteaza libertatea de religie, iar guvernul a respectat in general acest drept in practica; totusi, au existat unele restrictii, iar mai multe grupuri religioase minoritare au continuat sa afirme in mod credibil ca oficialii guvernamentali si clerul ortodox roman au impiedicat prozelitismul si s-au interferat cu alte activitati religioase.

Guvernul cere grupurilor religioase sa se inregistreze. Totusi, nu exista o procedura clara de inregistrare. Lipsa de cerinte specifice de inregistrare au facut aproape imposibil ca grupurile sa primeasca statut religios potrivit legii.

Guvernul confera statut religios oficial unui numar de 17 religii. Doar aceste religii recunoscute au dreptul sa primeasca sprijin financiar din partea statutului. Religiile recunoscute au dreptul de a infiinta scoli, de a primi fonduri de la stat pentru a construi biserici, de a plati salarii clerului, de a subventiona locuintele clerului, de a difuza programe religioase la radio si televiziune, de a cere licente de emisie pentru frecvente confesionale si de a se bucura de scutire de taxe. Guvernul a inregistrat, de asemenea, unele grupuri religioase ori ca fundatii religioase si caritabile ori ca asociatii culturale non-profit.

Legea garanteaza adunarile religioase pasnice; cu toate acestea, mai multe grupuri religioase minoritare s-au plans din nou ca, in diferite ocazii, autoritatile locale si preotii ortodocsi au impiedicat desfasurarea activitatilor religioase, chiar si cand organizatorilor lor li se eliberau autorizatii. Alianta Evanghelica a continuat sa raporteze dificultati in obtinerea de aprobari pentru folosirea cladirilor publice pentru activitati religioase, ca urmare a presiunilor din partea preotilor ortodocsi. In unele cazuri, preotii ortodocsi au incitat populatia locala impotriva activitatilor Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea, Bisericii lui Isus Christos a Sfintilor din Zilele din Urma si ai membrilor Martorilor lui Iehova. Presa a raportat mai multe cazuri in care clerul roman ortodox a hartuit membri ai altor credinte, cum ar fi presiuni asupra copiilor de scoala non-ortodocsi sa participe la orele de religie ortodoxa sau faptul ca nu au permis membrilor altor grupuri religioase de a face prozeliti pe langa bisericile ortodoxe.

Regulamentele privind autorizatiile de constructie ale guvernului permit in mod egal grupurilor religioase recunoscute si nerecunoscute sa isi construiasca lacasuri de cult. Desi majoritatea grupurilor religioase minoritare au declarat ca au primit fara dificultate autorizatii de constructie pentru lacasuri de cult, unele au continuat sa se planga ca permisele erau amanate nejustificat.

Mai multe grupuri religioase s-au plans in mod credibil ca, in unele cazuri, politia locala si autoritatile administrative au sprijinit, uneori in mod tacit, campaniile violente impotriva prozelitismului. In unele localitati, prozelitismul legal a fost perceput ca avand ca tinta credinciosii religiilor recunoscute, si au aparut conflicte. Membri ai Martorilor lui Iehova si ai Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea au continuat sa raporteze astfel de cazuri.

Religiile cu cea mai mare concentrare intr-o localitate au dreptul de a preda religia in scolile publice; totusi, cateva grupari religioase, inclusiv Biserica Greco-Catolica, Biserica Baptista, Martorii lui Iehova si Biserica Adventista de Ziua a Saptea, au raportat ca nu au putut tine ore din cauza influentei clerului ortodox. In plus, Biserica Adventista de Ziua a Saptea si Martorii lui Iehova au raportat cazuri in care copiii au fost obligati sa participe la orele de religie ortodoxa.

O lege din 2002 prevede restituirea unui numar mare de proprietati religioase, dar nu lacase de cult. Pe baza acestei legi, grupurile religioase au inaintat 7.568 de cereri de restituire din martie 2003. In mod frecvent, minoritatile religioase nu au reusit sa reintre in posesia acestor proprietati, pentru ca multe adaposteau birouri de stat, scoli, spitale sau institutii culturale care ar fi necesitat relocarea, iar procesele si protestele ocupantilor au amanat returnarea lor in natura. In iunie 2003, o comisie nationala a inceput operatiunea de a lua in consideratie restituirea, pe baza studierii fiecarui caz in parte. Din iunie 2003, acest proces de restituire sistematica a proprietatilor religioase a rezultat in retrocedarea a 574 de cladiri.

Biserica Greco-Catolica sau Unita cu Roma a facut doar progrese limitate in recuperarea proprietatilor luate de Biserica Ortodoxa Romana, dupa uniunea lor fortata in 1948. Excluderea lacaselor de cult din legea de retrocedare din 2002 i-a afectat, in primul rand, pe greco-catolici; comunistii nu au confiscat, in general, bisericile altor culte. Autoritatiile au returnat doar o mica parte din cele aproximativ 2.600 de biserici si manastiri confiscate. Aparent pentru a evita retrocedarea, Biserica Ortodoxa a demolat multe biserici greco-catolice, sub diferite pretexte, cum ar fi ca ar fi avut structurile subrede. O Comisie Greco-Catolico-Ortodoxa a continuat sa obtina putine progrese in rezolvarea retrocedarii bisericilor greco-catolice de catre Biserica Ortodoxa. Multe tribunale au refuzat sa dea sentinte de restituire a bisericilor greco-catolice, din cauza unui decret din 1990, care cerea dialogul intre cele doua Biserici pentru a rezolva problema. In august, guvernul a emis un decret care permitea Bisericii Greco-Catolice sa recurga la actiuni judecatoresti ori de cate ori dialogul bilateral era sortit esecului; la inceputul anului, Biserica Ortodoxa a indemnat Biserica Greco-Catolica sa aleaga intre dialog si actiuni judecatoresti.

Bisericile ungare istorice, care includ Biserica Romano-Catolica Ungara, Protestanta Reformata, Evanghelica si Unitariana, au primit doar un mic numar dintre proprietati inapoi. Decretele guvernamentale au ordonat retrocedarea a 33 de cladiri din 1.630 de cladiri confiscate de la aceste culte, dar au reusit sa obtina in fapt numai 20 de cladiri. Prin legea din 2002 de restituire a proprietatilor bisericesti, au fost retrocedate Bisericilor ungare 340 de cladiri. Comunitatea evreiasca a primit 42 de cladiri prin decret guvernamental, dar a intrat in posesia deplina sau partiala a numai 29 dintre ele. Din iunie 2003, comunitatea a mai primit inapoi 48 de cladiri, ca urmare a legii privind proprietatile religioase.

In martie, persoane neidentificate au patruns intr-o sinagoga din Bacau si i-au spart ferestrele. In august, semne naziste si antisemite au fost gasite in interiorul zidurilor cimitirului evreiesc din Sarmasu, judetul Mures. Autoritatile nu i-au identificat pe faptuitori in nici unul dintre cazuri. Nu au existat noi evolutii in investigarea profanarilor, din 2000-2003, a sinagogilor si cimitirelor evreiesti.

Presa extremista a continuat sa publice articole antisemite. Legionarii (Garda de Fier, un grup nationalist extremist, antisemit, pro-nazist, a continuat sa republice carti instigatoare, din perioada interbelica. In martie, un post privat de televiziune a transmis un talk-show privind “Tiganii, evreii si legionarii”, in care au fost exprimate pareri xenofobe, antisemite si rasiste. Proprietarii postului nu au raspuns la protestul trimis de Federatia Comunitatilor Evreiesti.

Extremistii au facut repetate tentative de a nega activitatile de Holocaust petrecute in tara sau in teritoriile administrate de Romania. S-a continuat organizarea de servicii religioase (servicii funerare) pentru liderii legionari, in unele biserici ortodoxe.

In iunie 2003, guvernul a negat intr-un comunicat existenta Holocaustului in interiorul granitelor tarii in timpul celui de-al doilea razboi mondial, dar a retractat apoi declaratia si si-a asumat responsabilitatea pentru crimele impotriva evreilor comise de regimul pro-nazist din timpul celui de-al doilea razboi mondial. Desi purtatorii de cuvant ai guvernului au pretins ca o persoana neautorizata a introdus fraza continand negarea Holocaustului, persoana responsabila nu a fost nici identificata, nici trasa la raspundere. In iulie 2003, intr-un interviu acordat unui ziar israelian, presedintele de atunci, Ion Iliescu, a parut sa minimalizeze Holocaustul, pretinzand ca suferinta si persecutia nu au vizat numai populatia evreiasca din Europa. Mai tarziu, a spus ca interviul sau a fost prezentat intr-o maniera incompleta si selectiva.

In septembrie 2003, guvernul a publicat un manual scolar care aborda negarea Holocaustului si furniza cifre despre numarul de evrei omorati, detalii despre lagarele de concentrare, camerele mortii si persecutarea romilor, homosexualilor si Martorilor lui Iehova. Totusi, programa scolara privind rolul tarii in Holocaust era inca limitata si ii lipsea o abordare unitara. In octombrie 2003, guvernul a infiintat un Comitet International privind Holocaustul in Romania, pentru a analiza si imbunatati intelegerea publica fata de evenimentele Holocaustului in tara. Comitetul, prezidat de laureatul premiului Nobel, Elie Wiezel, si avand acces deplin la arhive si alte documente, a dat publicitatii in noiembrie un raport privind concluziile sale. Raportul a detaliat istoria Holocaustului in tara, dar si concluziile comisiei si recomandarile despre modul in care guvernul poate mentine vie atentia, amintirea, cercetarea si educatia in domeniul holocaustului. In mai, guvernul a infiintat Ziua Holocaustului, organizata anual pe 9 octombrie, o data aleasa pentru a marca ordinul intial al regimului Antonescu de deportare a miilor de victime din Basarabia si Bucovina in Transnistria, in 1941.

In Bucuresti si Iasi, organizatia Noua Dreapta (un mic grup extremist cu vederi nationaliste, xenofobe) a continuat sa hartuiasca verbal si uneori fizic pe membrii Bisericii lui Christos a Sfintilor Ultimelor Zile. Multi reprezentanti ai religiilor minoritare s-au plans in mod credibil ca organizatiile private si de stat actionand in spitale, case de copii si adaposturi de batrani, au permis deseori doar preotilor ortodocsi sa acorde asistenta religioasa. Activitatile caritabile ale bisericilor minoritare in case de copii si azile au fost deseori interpretate ca prozelitism. Au existat informatii ca preotii ortodocsi au refuzat bisericii Greco-Catolice si celei Adventiste de Ziua a Saptea sa isi ingroape membrii decedati, in mai multe localitati rurale; nu a fost clar daca au fost implicate biserica sau cimitirile publice.

In iulie, autoritatile au pus sub acuzatie un individ cu dubla cetatenie, romana si franceza, pentru distribuirea de materiale propagandistice nationalist-sovine si fasciste; procesul se afla in desfasurare la sfarsitul anului.

In iulie 2003, un locuitor din Brasov a primit o sentinta cu suspendare, de 2 ani si jumatate, pentru propaganda nationalist-sovina si fascista.

In decembrie, presedintele de atunci, Iliescu, a acordat Steaua Romaniei, cea mai inalta distictie acordata de stat, unui politician cunoscut pentru vederile sale antisemite si xenofobe si unui istoric remarcat pentru negarea participarii guvernului roman din timpul celui de-al doilea razboi mondial la Holocaust. Actiunile au starnit proteste in media si din partea organizatiilor internationale pentru drepturile omului si liderilor comunitatii evreiesti.

Pentru o relatare mai detaliata, vedeti Raportul International privind Libertatea Religioasa din 2004.

d. Libertatea de Miscare in Tara, Deplasarea Strainilor, Emigrare si Repatriere

Legea prevede aceste drepturi, iar guvernul le-a respectat, in general, in practica. Legea interzice exilul fortat, iar guvernul nu il practica.

Legea prevede garantarea de azil sau statutul de refugiat in concordanta cu Conventia ONU din 1951 privind Statutul Refugiatilor sau Protocolul sau din 1967, iar guvernul a stabilit un sistem de a acorda protectie refugiatilor. In martie, parlamentul a aprobat amendamente pentru a alinia legislatia privind refugiatii la Conventia de la Geneva din 1951, desi Inaltul Comisariat pentru Refugiati al ONU (UNHCR) a criticat termenele scurte pentru deciziile la tribunal si procesele de recurs prevazute in aceste amendamente. In aprilie, guvernul, impreuna cu UNHCR si alte organizatii, a intocmit proiectul unei Strategii Nationale de Migratie, care a evidentiat principalele principii aflate la baza politicii sale legate de refugiati. Guvernul a adoptat, de asemenea, in mai, legislatia privind integrarea refugiatilor, iar, in iunie, cea privind protectia pentru copiii refugiati. Prima da dreptul refugiatilor carora li se ofera o forma de protectie in tara la: loc de munca, locuinta, ingrijiri medicale, asistenta sociala, educatie, asistenta juridica si cursuri de limba romana.

O lege din 2003 interzice extradarea strainilor catre o tara in care vietile lor ar putea fi in primejdie. Legea infiinteaza Oficiul National pentru Refug